Cătălina Ponor este una dintre cele mai longevive şi de succes gimnaste ale României. Şi-a îndeplinit de curând visul de a participa la a doua Olimpiadă din cariera ei, după 4 ani în care a stat departe de sportul de performanţă. Şi a demonstrat că talentul şi ambiţia aduc rezultate chiar şi când, la o primă privire, pare imposibil. Triplă campioană olimpică la Atena 2004, membră a uneia dintre cele mai valoroase echipe din gimnastica românească din toate timpurile, şi medaliată cu argint şi bronz după 8 ani la Londra, Cătălina Ponor ne vorbeşte despre viaţa ei de după retragere, despre anumite aspecte ale vieţii de sportivă şi despre ce îşi doreşte să realizeze în viitor.
Ai rămas în gimnastică, dar faci o parte mai distractivă a ei, creezi costume. Cum decurg lucrurile la firma Domyos şi cum ai ajuns să colaborezi cu ei?
Da, aşa e. M-am retras din gimnastică şi, sincer, simţeam nevoia să fiu cumva aproape de acest sport. Iar, spre norocul meu, cei de la Domyos m-au contactat şi au dorit să aibă o colaborare cu mine pe parte de costume. Aşa că am decis să fac un contract cu această firmă pentru un an de zile. Se pare că anul ăsta expiră, dar am avut parte de o experienţă frumoasă, am învăţat multe şi, cine ştie, poate pe viitor voi avea eu personal firma mea de costume.
Când nu creezi costume, ce alte activități mai ai? Am înţeles că acea colaborare cu Domyos are loc de la distanţă.
Sunt mai mult plecată din ţară, dar în acelaşi timp lucrez la un proiect despre care deocamdată nu aş vrea să dezvălui prea multe. În ceea ce priveşte Decathlon, sigur, important e să comunicăm mereu, ceea ce şi facem. Şi nu este nevoie să fiu mereu prezentă acolo. Dar atunci când sunt chemată, bineînteles că mă duc.
În rest, încerc să mă bucur cât mai mult de prezenţa celor dragi lângă mine, fiindcă mi-au lipsit în toţi aceşti ani în care am stat la lot.
Cum e, prin comparație, viața de acum cu cea de dinainte de retragere?
Păi cred că toată lumea ştie în mare parte că noi stăm într-un cantonament şi eşti protejat de orice, ai aproape tot de-a gata, iar ceea ce îţi rămâne ţie de făcut e să munceşti şi să aduci rezultatele pe care ţi le doreşti. Când ieşi de acolo e foarte diferită viaţa. Începi să te dai cu capul de tot şi să înveţi anumite lucruri pe care poate părinţii sau alţi oameni apropiaţi ţi le spuneau, dar până nu vezi cu ochii tai nu crezi.
Care este cel mai mare regret al tău din carieră? Exceptând lipsa titlului mondial.
În ceea ce priveşte cariera, nu am niciun regret. Am reuşit să fac tot ce mi-am propus şi poate chiar mai mult de atât. Mă mulţumesc cu cât am şi ce am. Pentru mine, să fac gimnastică înseamnă fericire, bucurie, plăcere.
Ce ți-ai propus pentru următorii 5-6 ani?
Proiecte, planuri… Sunt multe acum. Să vedem dacă şi reuşesc să le fac. Bineînţeles, ca orice femeie, îmi doresc să îmi întemeiez şi o familie.
Ce te-a determinat să revii la Londra și s-o iei de la capăt, în condițiile în care erai deja triplă campioană olimpică și aveai o vârstă? Alte gimnaste abia așteaptă să fie libere. De unde a venit atâta motivație?
Eu mi-am dorit foarte mult să fac două Olimpiade, să fiu în rândul acelor puţine gimnaste din România care au reuşit să facă acest lucru şi cred că acest motiv mi-a dat multă încredere în mine şi am reuşit să arăt că se poate face sport de mare performanţă chiar şi după ani de pauză. Eu sper să fi fost un exemplu, iar acest lucru să încurajeze sportivii. Dacă se simt în stare fizic şi psihic să treacă peste orice, să o facă fără regrete.
Mai urmărești competiții de gimnastică? Că tot se apropie Mondialele.
Sigur că urmăresc. E adevărat că uneori, când mă uit la competiţii, îmi vine dorul să mă văd şi să mă ştiu acolo în sală, luptând să fiu pe prima treaptă a podiumului, dar încerc să mă abţin şi să stau cuminte acasă.
Cum ți se pare gimnastica din prezent față de cea de acum 10 ani?
Ăsta cred că e un subiect un pic mai delicat, pe care nu aş vrea să îl comentez prea mult. Singurul lucru pe care eu mi-l doresc de la viitoarele noastre gimnaste şi de la cele actuale e să menţină steagul României pe podium.
La Atena, ai dominat concursul. Ce medalie ți s-a părut cea mai valoroasă? Prima, pe echipe? Prima individuală, la bârnă, sau faptul că ai reușit să confirmi prin o a doua individuală, la sol? Care a cântărit cel mai mult pentru tine?
În general, gimnastica e un sport individual şi numai faptul că atunci când este un concurs important suntem toţi alături unii de ceilalţi cred că spune tot. Iar medalia pe echipe a fost cea mai importantă pentru mine. E minunat să ştii că ai reuşit să ajuţi acea echipă şi că nota ta a contat foarte mult pentru ca România să fie pe prima treaptă a podiumului. Bineînţeles că şi medalia de la bârnă a contat foarte mult, având în vedere faptul că este aparatul meu preferat şi că întotdeauna am avut aşteptări mari de la mine la acest aparat.
Cum ai compara medaliile de la Londra cu cele de la Atena? Cum ai compara, de fapt, senzațiile de la cele două Olimpiade?
Nu cred că există comparaţie, fiecare concurs are momentele lui plăcute şi mai puţin plăcute. Au fost emoţii diferite pe care nu ai cum să le compari şi nici să le descrii.
Ce părere ai despre faptul că COSR a dat staţiilor de metrou nume de sportivi şi că numele tău apare la staţia Gara de Nord?
E un lucru drăguţ să vezi că COSR-ul s-a gândit la denumirea staţiilor de metrou şi ar fi drăguţ să rămână mereu acolo. Pentru că, din câte am înţeles, proiectul este doar pentru o lună. Cred că generaţiile de copii care vin şi trec pe la staţiile de metrou ar trebui să ştie cine au fost respectivii. Pentru că e păcat să uităm de foştii mari sportivi şi copiii să nu ştie ce au făcut sau ce au câştigat pentru România.
Cătălina Ponor are în palmares nenumărate medalii olimpice, mondiale şi europene şi face parte din grupul select al gimnastelor din România care deţin cel puţin 5 medalii la Jocurile Olimpice, alături de nume precum Comăneci, Szabo, Silivaş, Amânar sau Miloşovici.
sursa foto: stiri.com.ro; tripletwistgymnastics.com; gettyimages.com
Leave a Reply