Nadia s-a nascut la Onesti, fiica a lui Gheorghe si Stefania-Alexandrina Comanici[1]; a fost botezata dupa "Nadejda" ("Speranta"), eroina a unui film.

A concurat pentru prima data la nivel national în România, în 1970, ca membra a echipei orasului sau. Curând, a început antrenamentele cu Béla Károlyi si sotia acestuia, Márta Károlyi, care au emigrat mai târziu în Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste americane. La vârsta de 13 ani, primul succes major al lui Comaneci a fost câstigarea a trei medalii de aur si una de argint la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. În acelasi an, agentia de stiri Associated Press a numit-o "Atleta Anului în România".

La 14 ani, Comaneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vara din 1976 de la Montreal, Québec. Nu numai ca a devenit prima gimnasta care a obtinut scorul perfect de zece la olimpiada (de sase ori), dar a si câstigat trei medalii de aur (la individual compus, bârna si paralele), o medalie de argint (echipa compus) si bronz (sol). Acasa, succesul sau i-a adus distinctia de "Erou al Muncii Socialiste", fiind cea mai tânara românca distinsa cu acest titlu.

Comaneci si-a aparat titlul european în 1977, dar echipa României a iesit din competitie în finale, în semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat o Nadia Comaneci cu greutate peste medie si iesita din forma. Caderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însa a câstigat titlul la bârna.

În 1979, Comaneci, din nou la greutate normala, a câstigat cel de-al treilea titlu suprem (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reusit aceasta performanta). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câstigat concursul preliminar, dar a fost spitalizata înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infectari a sângelui în urma unei taieturi la încheietura mâinii, cauzata de o catarama din metal. În ciuda recomandarilor doctorilor, ea a parasit spitalul si a concurat la bârna, unde a obtinut nota 9,95. Performanta sa a conferit României prima medalie de aur în concursul pe echipe.

A participat si la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasându-se a doua dupa Elena Davîdova la individual compus, când a fost nevoita sa astepte pentru nota pâna ce Davîdova si-a încheiat exercitiul. Nadia si-a pastrat titlul la bârna, dar a câstigat si o noua medalie de aur, la sol, si una de argint, împreuna cu echipa.