Fiecare dintre noi are un joc preferat. Dacă până în anii ’90 ne jucam în spatele blocului câte un şotron, castelul, parola, hoţii şi vardiştii şi multe altele, odată cu venirea anilor 2000 a sosit şi vremea jocurilor pe calculator. La fel ca orice alt joc şi gamingul s-a transformat într-un sport care însă la noi nu este destul de popular. Asta deşi avem campion mondial la FIFA şi numeroşi jucători care fac faţă cu brio oricărui adversar din lume.

Unul dintre aceştia este Bănăseanu Cristian, cunoscut în  lumea gamerilor ca ppasarel. La cei 25 de ani, ppasarel are deja 12 ani de gaming în spate şi mai multe participări la competiţii internaţionale.

Cristian a fost încântat de iniţiativa SR de a promova lumea gamingului, un fenomen în plină dezvoltare pe care, asemeni multor alte sporturi, statul român nu îl susţine. Astfel Cristi ne-a povestit cum în alte ţări precum Coreea sau China acest gamingul mult mai bine organizat şi este declarat sport electronic. „În Coreea un jucător de Starcraft câştigă 120.000 de euro pe an doar din salarii, la care se mai adaugă şi premiile obţinute la concursuri sau banii ce vin din sponsorizări. Acest sport e la cel mai înalt nivel acolo, au ligi interne, publicitate, trei televiziuni care difuzează de dimineaţă până seara meciuri de Starcraft, Dota, Warcraft etc. cu comentatori. La finale vin foarte mulţi oameni cu familia, îşi încurajează favoriţii. Dacă s-ar ţine loc pe un stadion, l-ar umple exact cum e la noi la fotbal. Aşa e la ei, dacă eşti jucător de Starcraft, eşti un mic Hagi cu fete care te aclamă şi te plac.

Ppasarel ne-a vorbit şi despre Professional Gamers League (PGL), o firmă non-profit care ajută gamerii pentru că statul nu finanţează cu nimic gamerii. Astfel, după ce a obţinut calificarea, PGL l-a ajutat pe Cristian să plece în Coreea în 2002, după doi ani în San Francisco şi în 2005 în Germania.

Cristian Bănăseanu explică însă că deşi pare uşor, gamingul nu este un sport prea facil. „Pot asocia jocul electronic cu şahul, trebuie să ai şi rezistenţă pentru că un concurs poate dura şi peste 12 ore. Nu poţi sta doar în faţa monitorului. De exemplu fatality, care e cel mai bun jucător e first person shootere joacă trei ore pe zi pentru a se menţie în formă şi înaintea unui concurs joacă patru ore după care aleargă, mănâncă şi joacă alte patru ore. Şi merită efortul... A câştigat un Dodge Viper  la un concurs. Sunt premii mari, la o competiţie de Quake 1 învingătorul a primit 150.000 de euro.”

Nici viitorul nu este uitat de ppasarel care vede copii cu potenţial enorm, dar care probabil nu va fi valorificat din cauza lipsei unei federaţii care să apere şi să lupte pentru interesele gamerilor. „Problema la noi e ă nu băgăm în seamă copiii. De exemplu, să zicem că 100% din copii sunt pe net. Din ei, 50% joacă un joc zilnic şi din aia sigur sunt 20%  care excelează la un joc. Noi avem jucători foarte buni la nivel global. Europenii sunt buni, dar acum au venit din urmp asiaticii. În China se duc la serviciu, practic ăsta e job-ul lor, merg la birou şi joacă opt ore pe zi. Pe lângă asta, echipele mari au şi sponsorizări, sunt trimise să joace la competiţii mari. Noi am fost la Campionatul Internaţional de Dota şi am luat locul doi, loc pe care l-am repetat la un alt concurs important împreună cu clanul Tag, dar nu am primit nimic cu exceţia premiului. La noi în ţară e greu să primeşti o sponsorizare, nu interesează pe nimeni.”

Cristian Bănăseanu a luat o pauză de gaming pentru ca vrea să se angajeze. Asta deoarece în România gamingul nu-i asigură nimic în condiţiile în care în Coreea un jucător poate avea un salariu de 12.000 de euro pe lună. Prin comparaţie, la noi salariul minim pe economie în 2010 este de... 150 de euro pentru mediul privat şi 175 de euro pentru bugetari.