Dovedit lucru, Nicu Vlad este simbolul halterelor româ­neşti. Multiplu laureat la marile competiţii mondiale şi europene, acesta conduce de peste zece ani Federaţia Româ­nă de Haltere, împărtăşind în tot acest timp din ,,secretele“ performanţei sale, lotului olimpic. Nu putem să nu amintim de Jocurile Olimpice din 1984, când a obţinut titlul de campion olimpic şi când s-a întipărit în mintea tuturor românilor, dar şi a presei internaţionale. Să mai menţionăm şi că a doborât două recorduri mondiale… Şi totuşi, în ciuda palmaresului său de neegalat în istoria halterelor româneşti şi a funcţiilor pe care le deţine - preşedinte al Federaţiei Române de Haltere şi vicepreşedinte al forului mondial - am avut bucuria să constatăm, în interviul pe care l-am realizat cu dânsul, faptul că a rămas un om modest, deschis şi preocupat de viitorul sportului românesc.

S.R.: Domnule preşedinte, descentralizarea sportului româ­nesc reprezintă un punct sensibil şi de maxim interes pentru acest domeniu. Cum vedeţi dumneavoastră descentralizarea?

N.V.: Dacă prin descentralizare se înţelege pierderea a ceea ce avem acum, atunci nu putem vorbi de o reformă autentică şi benefică sportului. La capitolul descentralizare pot să vă spun că în sport nu s-a făcut mare lucru până acum. Au făcut federaţiile, dar ele nu au absolut nimic în momentul de faţă, poate în afară de Federaţia Română de Fotbal, unde se învârt mai mulţi bani. O federaţie trebuie să fie puternică, iar pentru a fi, ea trebuie să aibă la dispoziţie o bază materială solidă, şi aici mă refer la tot ce poate cuprinde aceasta: terenuri, săli, baze sportive. În această privinţă pot să vă spun că sportul românesc a pierdut în ultima perioadă tot mai multe baze sportive. Federaţiile trebuie să aibă libertatea şi capacitatea de a-şi achiziţiona bazele pe care le vor.

S.R.: Ce părere aveţi despre managementul sportiv român? Cât de mult contează un management viabil?

N.V.: Managementul contează în orice domeniu, nu numai în sport. Poţi să ai tehnicieni extrem de buni, dar fără un management de calitate nu se poate. Şi nici invers. În sport, managementul s-a politizat excesiv, aş spune. Tot mai mulţi directori sunt membri de partid, ceea ce nu face deloc bine sportului. Atunci când se schimbă guvernul, se schimbă şi directorii. Şi fiecare dintre ei vine cu alte idei şi schimbă ce a făcut celălalt. Iar noi avem nevoie în sport în primul rând de continuitate.

S.R.: Ce ne puteţi spune despre şcoala românească de antrenori?

N.V.: La capitolul antrenori, România nu stă deloc bine. Avem antrenori puţini şi extrem de prost plătiţi. Cei tineri nu mai vin către această meserie, iar cei bătrâni, nemaifiind motivaţi, îşi fac treaba superficial, în aşteptarea pensiei. Pentru a crea performanţă îţi trebuie multă răbdare şi motivaţie. Iar cu salariile existente, cui îi putem cere motivaţie?

S.R.: În calitatea dumneavoastră de preşedinte de federaţiei, nu putem să nu vă întrebăm ce părere aveţi despre preluarea de către COSR a federaţiilor sportive, atât a celor olimpice cât şi a celor neolimpice?

N.V.: COSR nu poate să ne preia. Noi suntem în COSR. Oricum federaţiile sunt de sine stătoare. Pe de altă parte, e bine să facem parte şi dintr‑o „grădină“ mai mare, pentru că, până la urmă, avem şi promovăm aceleaşi valori. Dar trebuie stabilite clar atribuţiile, de exemplu cine administrează bazele sportive etc.

S.R.: Credeţi că ar trebui să existe un Minister al Sportului de sine stătător?

N.V.: Nu cred că trebuie neapărat să avem un minister. Nouă ne trebuie o strategie naţională coerentă, care să aibă continuitate, ceea ce nu avem în acest moment. Pot să spun că guvernele nu s-au preocupat prea mult de sport. Dovadă? Iată, suntem în luna martie, iar federaţiile nu au buget, iar noi în aprilie avem campionatele europene. Nu e normal să treacă trei luni din 2010 şi să nu avem buget. N-am văzut niciodată ca sportul să fie o prioritate pentru vreun guvern.

S.R.: Apropo de stat, cum şi cât ar trebui să se implice statul în proiectul „Sportul pentru toţi“, unul dintre fundamentele de la care a plecat revista Sport Revolution?

N.V.: În România nu există o cultură despre sport. O cultură pe care să ştiţi că am văzut-o de multe ori în exterior. Românii trebuie să înveţe să facă sport, şi acest lucru trebuie făcut încă de la vârste mici, din şcoală. Am văzut copii la şcoală care nu ştiu să alerge, să se dea pe o bicicletă. Oamenii trebuie să conştientizeze că prin sport ne putem rezolva mult mai uşor problemele de sănătate. Dezvoltarea sportului de masă ne-ar ajuta foarte mult şi pe noi, ca federaţie, pentru că, până la urmă, de acolo îi alegem pe cei care vor face şi performanţă pe viitor.

S.R.: Cum staţi la pepinierele de copii?

N.V.: La copii stăm bine, la tineri stăm mai prost. Dacă pe copil îl mai atragi cum îl mai atragi, la tineri trebuie să le oferi şi altceva în schimb. Iar la capitolul finanţare ştim cu toţii cum stă acest sport.

S.R.: Cum a afectat criza economică acest sport?

N.V.: Suntem în criză de când ne ştim. Nu am putut să ne creăm nişte strategii şi să le ducem la bun sfârşit. La capitolul finanţare, halterele au fost întotdeauna vitregite.