Într-o perioadă în care tot mai puţini copii aleg sportul de performanţă în favoarea altor domenii de activitate, există şi cazuri de tineri polisportivi. Unul dintre aceştia este Mircea Cristian Constantin. Fiul unui fost luptător, el practică înotul şi hocheiul de la o vârstă fragedă.
Deşi are doar 16 ani, Mircea Cristian Constantin a reuşit să obţină o serie de rezultate notabile la înot încă de acum 6 ani. Participând la proba sa favorită, 200 m fluture, el s-a clasat de fiecare dată pe podium la naţionalele pentru juniori deşi a concurat chiar şi cu înotători de la grupe mai mari de vârstă. Cu toate acestea, el încă nu se numără printre înotătorii aleşi de Federaţie pentru competiţiile europene şi mondiale. În ceea ce priveşte hocheiul, Mircea Cristian Constantin activează la grupa de juniori 1 la clubul Steaua, reuşind să îmbine cu succes cele două sporturi pe care le practică.
Sport Revolution a realizat un interviu cu tânărul sportiv, în care el ne-a dezvăluit cum a intrat în lumea hocheiului şi a înotului, dar şi ce drum vrea să urmeze în viitor.

S.R.: Cum priveşte un puşti de 16 ani sportul? Mai merită să vezi sportul ca pe un factor care îţi generează un viitor?
M.C.C.: Depinde pentru ce vrei să faci sport: pentru bani sau pentru că îţi place. Dacă îţi place sportul, îl continui chiar după ce tragi linie şi vezi că nu ai viitor. Eu îl fac din pură plăcere şi merită.
S.R.: De ce hochei şi de ce înot?
M.C.C.: La hochei am fost dus iniţial la 4 ani ca să învăţ să patinez. Atunci, Steaua a făcut o selecţie, iar eu m-am numărat printre copiii aleşi. Astfel am continuat. La 6 ani a trebuit să mă duc la înot pentru a intra la şcoală. Aveam de dat un examen şi am învăţat să înot cu antrenoarea pe care o am şi acum. Am trecut examenul, după care am avut câteva concursuri la care m-am descurcat bine. Mi-a plăcut şi am zis să continui. Acum sunt legitimat la liceul Emil Racoviţă.
S.R.: Vei fi nevoit să alegi o carieră. Pe care dintre cele două sporturi îl vei practica în continuare?
M.C.C.: Visul meu este să ajung la Olimpiadă. Cu hocheiul este mai greu. Deci aş alege înotul.
S.R.: Cum îmbini latura şcolară cu sportul?
M.C.C.: Având în vedere că sunt la un liceu sportiv, este foarte uşor. Temele le fac imediat cum ajung acasă. Nu am timp să stau nici la calculator în timpul săptămânii. Sunt ocupat de la ora 8 di­mineaţa până seara.
S.R.: Tatăl tău a făcut lupte. Nu te-a tentat niciodată acest sport?
M.C.C.: Ba da. Şi acum mă tentează. Mereu când mă văd antrenorii, spun că am potenţial să fac mai mult chiar decât tata. Şi acum, dacă s-ar ivi o ocazie, m-aş apuca de lupte.
S.R.: Care sunt următoarele etape pentru tine?
M.C.C.: Momentan, sunt în calificări la Central-Europenele din iarnă, care se ţin în Ungaria. Acolo aş vrea să ies campion, pentru că am şanse foarte mari. Apoi, vedem: europene, mondiale.
S.R.: Este corectă selecţia înotătorilor în România?
M.C.C.: Nu. Se iau doar copiii pe care îi vede Federaţia. Nu contează dacă eşti campion naţional sau nu. De exemplu, anul trecut am fost campion naţional, iar anul acesta nu am fost luat la Mondiale pentru că nu am ieşit campion şi în 2011. Selecţia se face în funcţie de antrenori, iar antrenoarea mea nu este prea apropiată de Federaţie. De aceea eu nu sunt luat la competiţii.
S.R.: Dacă ar fi să o iei de la capăt cu aceste sporturi, ai urma aceeaşi cale?
M.C.C.: Nu. M-aş apuca de lupte.