Tehnicianul lui Dinamo a recunoscut că stilul de viaţă nu tocmai sănătos, adoptat an­terior îmbolnăvirii, a fost una dintre cauzele apariţiei gravelor problemelor de să­nătate, fiind de părere că un atu în lupta contra bolii a fost robusteţea corpului său. „Am avut încredere, însă de fiecare dată apăreau multe alte com­plicaţii. Perioada a fost foarte scurtă pentru mine, nu am avut prea mult timp să mă gândesc la ceea ce mi s-a în­tâmplat, eram într-o sufe­rinţă destul de mare şi totul a decurs foarte repede. Am avut noroc să am un corp sănătos, fiind fost sportiv, lucru care m-a ajutat foarte mult în perioada post-operatorie. În ultimul timp nu mai dusesem o viaţă chiar aşa de sănătoasă, nu mai aveam timp pentru mine, trebuie să recunosc că făcusem anumite excese. Acum mi-am dat seama că e foarte important să te ocupi şi de tine însuţi!", ne-a dezvăluit Şefan Demici, care a recunoscut că s-a temut de toată perioada în care a fost pe patul de spital: „M-au încercat foarte multe sentimen­te, o frică destul de mare pentru că eu nu am fost obişnuit cu spi­talul, a fost pentru prima oară când am suferit o ope­raţie, lăsând la o par­te ac­cidentările din peri­oada în care eu jucam. În perioada de 50 de zile de spitalizare am avut destul timp să reflect la ceea ce vreau să fac în viaţă de acum înainte", a mai spus fostul rugbyst.

În urma momentelor grele prin care a trecut, Ştefan Demici a dovedit că a învăţat ­foarte multe lucruri, fiind de părere că viaţa sa s-a schimbat mult în bine. „Sunt convins că această operaţie mi-a schimbat viaţa pentru că am devenit mult mai cumpătat, mult mai atent la ceea ce fac, am renunţat la toate viciile mele şi mă ocup mult mai mult de familie, de viaţa per­so­nală, de data asta duc o via­ţă de un om normal. Încerca­rea prin care am trecut mi-a dat serios de gândit! În momentul de faţă sunt foarte bine, am reuşit să slăbesc 35 de kilograme, ţin o dietă ba­za­tă pe mâncăruri uşoare, pui, vită, peşte, legume, fără ca­fea, alcool, ţigări, muncesc din greu, sunt alături de familia mea, căreia îi mulţumesc încă o dată pentru ceea ce a făcut pentru mine şi le mul­ţumesc încă o dată tuturor prietenilor mei care au stat lângă mine şi m-au ajutat în momentele dificile", şi-a ex­pri­­­mat recunoştinţa mana­gerul lui Dinamo, al cărui regret este că s-a neglijat pe sine însuşi. „Regretul cel mai ma­re al vieţii personale este legat de faptul că nu am fost mai cumpătat de la început şi am ajuns unde am ajuns. Eu sunt convins că aş fi putut să evit problemele de sănătate dacă aş fi avut mai mult timp pen­tru mine, însă eu am încercat să merg cu toate în piept, dar corpul uman nu poa­te rezista la asemenea efor­turi", a ţinut să noteze fostul sportiv.

Chiar şi pe patul de spital, Ştefan Demici nu şi-a uitat marea dragoste, Dinamo, fiind mereu cu gândul alături de elevii săi şi fiind convins totodată că după operaţie va putea să-şi reia activitatea ­într-un ritm normal. „În tot acest timp m-am gândit la băieţi (n.r. - jucătorii echipei de rugby). După operaţie, dom­nul doctor Brădişteanu mi-a dat multă încredere, mi-a con­firmat că pot să-mi continui activitatea de antre­nor şi m-a atenţionat să am gri­jă ce voi face pentru că dacă voi fi ascultător, nu voi avea niciun fel de problemă. Eu m-am gândit foarte mult să mă întorc lângă băieţi pentru că Di­namo mi-a oferit foar­te multe şi aş vrea din tot su­fletul să întorc acest servi­ciu, datorită lui Dinamo sunt unde sunt acum. O dată cu ve­nirea mea la Dinamo în 1995 nu am jucat la altă echipă, sufletul şi trăirile pe care le-am avut faţă de gruparea roş-albă m-au determinat să revin şi cred că reveneam aproape cu orice risc. Cu toate acestea, revenirea mea i se datorează doctorului Brădişteanu, care mi-a dat încredere şi m-a ajutat să trec peste orice pro­bleme", a spus Ştefan Demici, dovedin­du-şi ataşamentul fa­ţă de clubul care l-a lansat în rugby-ul profesionist.

Întrebat dacă ar fi tentat de o carieră de antrenor în străi­nătate, Demici a declarat că momentan preferă să ră­mână la clubul unde a cunoscut con­sacrarea, dovedind că este un antrenor consecvent, care vrea să termine un proiect început şi încă nefinalizat. „În momentul de faţă nu cred că sunt pregătit pentru o echi­pă din străinătate, sunt la înce­putul carierei, al cincilea an de antrenorat, nu se pune pro­blema să plec de la Dinamo acum pentru că vreau să-mi termin treaba aici. E clar că fiecare visează să ajun­gă în străinătate la un moment dat, deşi la noi plecările la echipe de afară nu sunt de actualitate, dar nu se ştie ni­cio­dată, eu mă pregătesc pentru tot ceea ce înseamnă să fii pro­fesionist, iar dacă voi termina cu succes proiectul de la Di­namo, nu voi zice nu unei posibile plecări. Cu toate aces­­tea, îmi doresc ca peste zece ani să fiu tot la Dinamo. Regretul cel mai mare al carierei mele de antrenor este că nu am reuşit să păstrăm echipa care a câştigat în 2007 şi 2008 două titluri de cam­pio­a­nă. Atunci aveam nume mari în echipă, însă totul s-a de­s­tră­mat din mai multe motive, ăsta ar fi cel mai mare regret. Aveam atunci o echipă foarte bună şi puteam domina campionatul încă vreo câţiva ani buni", a sunat şi unul dintre regretele lui Ştefan Demici.

Deşi recunoaşte că în acest mo­ment echipa sa nu traver­sează cea mai fastă perioadă, tehnicianul speră că în cel mai scurt timp va readuce lui Dinamo faima de altădată. „În­cer­căm acum să facem o revigorare a secţiei pentru că, după cum se ştie, noi trecem prin momente mai grele, cu o schimbare de generaţie, iar rugby-ul este un sport pe care nu poţi să-l faci fără jucători cu experienţă. Mi-aş dori ca la finalul acestui sezon de Su­per­ligă să jucăm finala mică, în cazul în care vom reuşi acest lucru, dacă nu, în calculele mele sunt o serie de ju­cători care au activat la echi­pele de juniori şi cu ei vreau să fac o reconstrucţie. Sper că în următorii câţiva ani echipa Dinamo să revină acolo unde îi este locul!", a mai spus plin de optimism Ştefan Demici, un om care a luptat cu boala şi care a fost răsplătit pe mă­sură pentru eforturile de­puse.