…spunea Mihail Sadoveanu. Prima dată când am auzit de oină a fost în anul 2007, atunci când am vizionat pe youtube un filmuleţ intitulat „A world without Romania“. Am fost plăcut surprinsă să aflu că oina a fost la bazele baseball-ului şi încă de atunci am vrut să aflu mai multe informaţii, însă nu am găsit pe nimeni care să îmi explice cum funcţionează acest sport. Dar iată că preşedintele Federaţiei Române de Oină, domnul Nicolae Dobre, mă va „lumina“ în această privinţă şi, în acelaşi timp, pe dumneavoastră, dragi români.
S.R.: Cum şi când a luat naştere acest sport?
N.D.: Nu se poate stabili cu exactitate data apariţiei acestui sport, dat fiind faptul că acesta face parte din tradiţiile noastre. În acest sens au fost avansate mai multe date, dar nu  putem decât să ne referim la izvoarele scrise. Strict despre jocul de oină, apare pentru prima dată scris pe o cazanie de la Râmnic, în anul 1762, document la care face referire însuşi Nicolae Iorga. Ulterior apar şi alte izvoare scrise care atestă practicarea oinei în diferite zone ale ţării. Totuşi, în 1899 marcăm începutul oinei moderne, când acesta s-a practicat în mod organizat la nivel naţional. Astfel, datorită lui Spiru Haret, are loc la Bucureşti primul campionat naţional de oină, câştigătoare fiind echipa Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila. Spiru Haret poate fi numit pe bună dreptate părintele oinei.
S.R.: Care sunt regulile acestui sport?
N.D.: Jocul de oină se desfăşoară pe un teren plat şi pe cât posibil acoperit cu gazon, între două echipe formate din 11 jucători, pe durata a două reprize nelimitate în timp, cu o pauză de 5 minute. În prima repriză, o echipă se află „la bă­taie“, iar cealaltă la „prindere“, în repriza a doua schimbându-se rolurile. În oină se utilizează ca materiale de joc o minge din piele şi un baston din lemn. Terenul are o lungime de 70 m şi o lăţime de 32 m pentru seniori, respectiv de 58 m şi 26 m pentru juniori II. Jucătorii de la „bătaie“ bat mingea cât mai lung şi încearcă să obţină puncte, apoi se apără de loviturile adversarilor la trecerea prin culoare. Jucătorii de la „prindere“ urmăresc să lovească adversarul cu mingea pentru a obţine puncte. Punctele realizate de fiecare echipă în cele două reprize, la „bătaie“ şi la „prindere“ se adună. Echipa care cumulează cele mai multe puncte este câştigătoare. 
S.R.: Cine poate juca oină? Care sunt criteriile de selecţie?
N.D.: În campionatul actual avem jucători cu vârste între 8 şi 52 de ani care participă la diferite competiţii împărţite pe categorii de vârstă. Pentru a putea juca oină este nevoie ca jucătorul să aibă mai multe calităţi: inteligenţă, viteză de reacţie, forţă, îndemânare, rezistenţă fizică, reflexe etc.
S.R.: Care sunt asemănările şi deosebirile dintre baseball şi oină?
N.D.: Sunt două sporturi înrudite, dar care au în momentul de faţă reguli de joc diferite. Acest lucru este valabil când ne referim la actualele variante de joc. În decursul timpului, în România, s-au practicat mai multe variante de oină. Una dintre acestea, care s-a practicat în Transilvania, avea regulile aproape identice cu cele ale jocului american (numărul de jucători, forma terenului, modul de realizare a punctelor etc.). Făcând o paralelă între cele două jocuri de astăzi, ambele au ca materiale de joc mingea şi bastonul; forma terenului este deosebită; la oină, mingea este servită de coechipier, la americani de adversar; modul de realizare a punctelor, per total, este diferit, deşi sunt şi unele asemănări.
S.R.: Ce ne puteţi spune despre competiţiile interne?
N.D.: Avem competiţii interne structurate atât pentru juniori, cât şi pentru seniori, precum şi competiţii în aer liber, cât şi în sală. Astfel avem campionatul naţional, Cupa României, Supercupa României, Cupa Federaţiei, Cupa Satelor, competiţii locale. Până acum, campioana naţională la seniori (în aer liber şi în sală) este Frontiera Tomis Constanţa. Campioana naţională la juniori I (în aer liber) este Pamira Sibiu, iar campioana naţională la juniori II (în aer liber) este Biruinţa Gherăeşti Neamţ. Competiţiile de juniori în sală încă nu s-au desfăşurat.
S.R.: Care sunt jucătorii cei mai apreciaţi?
N.D.: La nivel de seniori, de departe, cel mai apreciat jucător care este în activitate, este Mihai Georgescu de la Frontiera Tomis Constanţa, cel care a fost desemnat cel mai bun jucător în ultimii 6 ani. În timp, deşi au fost foarte mulţi jucători foarte buni, toată lumea din oină îl apreciază ca fiind cel mai bun oinist pe Nicolae Păsărică, fost jucător la Dinamo Bucureşti.
S.R.: Au existat vreodată probleme de orice natură în cadrul Federaţiei? (lipsă de fonduri, demisii etc.)
N.D.: Sunt implicat în oină de 7 ani şi pot să mă refer doar la această perioadă. Federaţia, ca mai tot sportul românesc, duce lipsă de fonduri. Când am preluat federaţia, în decembrie 2007, în clasamentul finanţării primite de la M.T.S., oina era pe penultimul loc. Graţie unor proiecte depuse la minister şi a deschiderii unor oameni care ştiu ce înseamnă sportul românesc (domnii Octavian Bellu şi Octavian Morariu, dar şi doamna Elena Frîncu), federaţia a început să câştige teren. Imediat s-a alăturat să sprijine financiar şi nu numai, Consiliul Judeţean Constanţa, mulţumită domnului preşedinte Nicuşor Daniel Constantinescu. Suntem încă departe pentru că avem nevoie de fonduri, în special pentru promovarea şi susţinerea înfiinţării unor noi echipe, dar sunt convins că vom reuşi. Deja avem un sprijin deosebit din partea guvernatorului BNR, domnul Mugur Isărescu, iar exemplul domniei sale cred că va fi urmat în scurt timp şi de alte persoane importante din ţară.
S.R.: Ce le transmiteţi cititorilor Sport Revolution?
N.D.: În momentul când vor avea posibilitatea să vadă un meci de oină, să nu ezite să fie prezenţi la teren, din cel puţin două motive: este un joc deosebit de spectaculos care îi va încânta în mod sigur şi cred că este normal, ca român, să poţi să răspunzi la întrebarea legată de regulile acestui sport al tău în momentul când eşti întrebat de cineva. Oina poate fi considerată ca făcând parte din cultura noastră generală legată de tradiţiile şi obiceiurile acestui popor.