Toţi cei care au cea mai mică legătură cu handbalul din Sfântu Gheorghe îl cunosc pe Viorel Bărbos. El este acel antrenor care, anul trecut, în primul său sezon la Clubul Sportiv Municipal (CSM) Sfântu Gheorghe a înfruntat greii Diviziei A atât cu echipa de seniori, cât şi cu cea de juniori I. Juniorii de anul trecut au crescut, iar acum, sub îndrumarea aceluiaşi antrenor încearcă să ţină pasul cu maturele echipe din Divizia A. Despre echipă, despre cariera lui de antrenor şi despre handbalul din Sfântu Gheorghe am stat de vorbă cu cel ce formează această generaţie tânără, de perspectivă, Viorel Bărbos.
S.R.: Când aţi avut primul contact cu handbalul din Sfântu Gheorghe şi care a fost acela?
V.B.: Am venit la Sfântu Gheorghe în 1985, ca jucător la echipa IMP de atunci. A fost tot o echipă de liga a doua, la care am activat prima dată ca jucător, după aceea, din anul 1990, ca jucător-antrenor. În acelaşi an, 1990 am luat şi o grupă de la şcoala sportivă pe care am antrenat‑o. La CSM sunt de anul trecut, 2010-2011 fiind primul meu sezon ca antrenor. A fost un an încărcat având în vedere faptul că am antrenat şi echipa de seniori, şi pe cea de juniori I. Anul acesta, juniorii de anul trecut constituie aproape în totalitate echipa de seniori.
S.R.: Cum vedeţi evoluţia handbalului din Sfântu Gheorghe de când sunteţi dumneavoastră aici, în contextul evoluţiei acestui sport la nivel naţional?
V.B.: Handbalul din Sfântu Gheorghe a avut o gaură de câţiva ani, perioadă în care nu s-a mai alimentat, şcoala sportivă nu a produs handbalişti. Sfântu Gheorghe a avut o echipă masculină de handbal bună, care s-a clasat pe locul cinci în Divizia A, până în 2001. Nu a venit nimeni din urmă, nu au fost juniori. În 2003 s-a făcut selecţia pentru jucătorii pe care îi vedeţi azi pe teren tocmai pentru a reînvia handbalul masculin în oraş. Cu aceşti băieţi, pe vremea când erau juniori, au venit şi rezultatele: turnee semifinale, turnee finale. Anul trecut ne-am clasat pe locul cinci, ceea ce este un rezultat bun.
S.R.: Cum vedeţi acum această problemă a continuităţii? Sunt juniori în Sfântu Gheorghe care ar putea la rândul lor ocupa locul actualilor seniori?
V.B.: Acum situaţia este mai bună, am văzut vreo trei-patru juniori la echipa Clubului Sportiv Şcolar (CSS), care au potenţial, însă trebuie să se maturizeze, să se călească, de aceea nu am apelat la ei pentru o eventuală dublă legitimare. Dar situaţia este mult mai bună decât la începutul anilor 2000, când efectiv nu aveai cu cine să joci.
S.R.: Echipa cu care evoluaţi anul acesta în Divizia A este formată de dumneavoastră. Care credeţi că sunt şansele acestor băieţi ca să ţină piept bătăliei pentru evitarea retrogradării şi o clasare cât mai bună în Divizia A?
V.B.: Echipa este foarte tânără, băieţii sunt încă „cruzi“. La juniori anul trecut a fost cu totul altceva. Unul dintre ei a remarcat acest lucru spunând că „la seniori te doare şi când se pune mâna pe tine“. Obiectivul nostru pentru acest sezon este cel pe care l-am menţionat la începutul campionatului, şi anume, rămânerea în Divizia A. Deocamdată avem o singură echipă care este sub noi în clasament, cea de la Odorheiu Secuiesc. Aşteptăm vizita echipelor de la Bistriţa, de la Sânnicolau Mare, acestea sunt cotate mai slab şi sperăm să obţinem victoria în partidele cu aceşti adversari. De altfel şi partida cu Piteştiul era una pe care trebuia să o câştigăm. Din păcate nu am putut lega jocul aşa cum trebuie şi ne-a lipsit şi un jucător de bază. Echipa se va închega, dar sunt foarte tineri, nu au încredere în ei. Cu această echipă trebuie avută răbdare, băieţii să se obişnuiască şi cu acest alt gen de handbal, cel de la seniori. La începutul campionatului am câştigat la Bistriţa, după care a urmat partida cu Minaur Baia Mare, apoi cu Extrem Baia Mare, care se bate pentru Liga I, apoi Oradea. Aceasta din urmă a retrogradat din Ligă. Înfrângerile şi-au pus amprenta pe moralul băieţilor, ei sunt acum la pământ. Fiind tineri, îşi revin mai greu. Ne lipseşte un lider în teren, cineva cu experienţă care să îi ţină pe ceilalţi pe linia de plutire. Eu am încredere în aceşti băieţi, echipa lor a luat locul cinci pe ţară. Chiar dacă vor trece un an, doi, echipa tot se va lega.
S.R.: Aţi amintit că aveţi nevoie de un lider. Ce jucători ar mai fi bineveniţi în echipă?
V.B.: Suntem în discuţii pentru aducerea unui jucător pe partea stângă. Este un handbalist de la Braşov, sper să se concretizeze transferul, întrucât avem mare nevoie de el. Este un jucător format, solid, care ar ajuta echipa. Nevoie ar mai fi, dar nu prea vin jucători în zona aceasta. Facultăţile sunt la Braşov, Sfântu Gheorghe este o zonă mai delicată din acest punct de vedere. Mulţi spun că nu are rost să vină aici pentru că oportunităţile din oraş sunt limitate.
S.R.: Deocamdată antrenaţi singur echipa. Ce ne puteţi spune despre un eventual antrenor secund?
V.B.: Un antrenor secund ar fi de mare folos, dar deocamdată nu se poate. Pe de o par­te este o problemă financiară, iar pe de altă parte, una cât se poate de simplă: nu prea sunt în zona aceasta antrenori care ar avea cunoştinţele şi abilităţile necesare şi care ar şi veni să antreneze ca secunzi. Aşa că deocamdată defilăm cu ce avem.
S.R.: Care a fost cea mai mare satisfacţie a dumneavoastră ca antrenor, de care vă aduceţi aminte cu plăcere?
V.B.: Turneele semifinale şi turneele finale cu juniorii au însemnat cea mai mare satisfacţie pentru mine. Am antrenat şi fete la un alt club, şi cu ele ne-am calificat la turneul semifinal. Poate că cel mai mare succes a însemnat acel turneu la care am antrenat echipa unde jucau fetele mele. Acesta însă a avut şi un alt aspect, fiind vorba de copiii mei. Şi turneul de anul trecut şi locul cinci cu juniorii de atunci, seniorii de azi, a fost un succes şi o satisfacţie.