În aceeaşi lună martie în care handbalul românesc la nivel de echipe naţionale câştiga primele Campionate Mondiale, sub bagheta antrenorilor Oprea Vlase şi Nicolae Nedef, o formaţie feminină de club, Ştiinţa Bucureşti, pregătită de Constantin Popescu-Pilică, aducea în ţara noastră întâia Cupă a Campionilor Europeni la un joc sportiv. Trofeu care inaugura seria de 20, cucerite ulterior de echipele de club din România în aceeaşi competiţie (cinci), dar şi în Cupa IHF, Cupa Cupelor şi Challenge Cup.

Exceptată de la preliminarii, datorită celor două titluri mondiale din 1960 şi 1961, Ştiinţa Bucureşti a avut un parcurs fără înfrângere, cu şase victorii din tot atâtea meciuri, ultima, 5-4 în finala (tur-retur) cu Dinamo Praga. Nucleul echipei era alcătuit din şase jucătoare, titulare şi la echipa reprezentativă, duble medaliate cu aur la campionatele lumii: Elena Pădureanu, Aurora Leonte, Aurelia Sălăgeanu, Irene Nagy, Carolina Cârligeanu, Iozefina Ştefănescu. De altfel, opt din totalul de 13 jucătoare erau profesoare titulare la catedre de educaţie fizică, după-amiaza venind cu regularitate la antrenamente. Vacanţa şi-o petreceau în taberele studenţeşti. După cum ne mărturisea antrenorul Popescu, “veneau cu plăcere la antrenamente şi cantonamente, deşi nu erau motivate financiar. În acele timpuri, un post sigur în învăţământ era o motivaţie importantă, la care se adăuga posibilitatea ieşirii peste graniţă şi o alimentaţie îmbelşugată în timpuri de criză. Ulterior, au rămas până la pensionare la aceleaşi unităţi de învăţământ, cum ar fi: Universitatea Bucureşti, Politehnică, CSŞ 1, Liceul Central sau diverse şcoli generale”.

Spiritul de echipă a contribuit la cizelarea caracterelor şi la prietenii pe viaţă. Două dintre ele, s-au căsătorit cu rugbiştii Nicolae Pădureanu şi Mircea Leonte, năşindu-se, ulterior, unii pe alţii. Ambele familii, cu copiii lor, îşi petrec toată vara la Câmpulung Muscel, unde Aurora a moştenit o casă de la părinţi, iar Elena şi-a construit o căsuţă de vacanţă.

Revenind la succesul care a inaugurat seria victoriilor româneşti în cupele europene mi se par interesante câteva spicuiri din presa vremii. “Mlada Fronta” din Praga aprecia pregătirea excelentă a româncelor, considerând de necontestat victoria lor. Oficiosul “Rude Pravo” menţiona jocul bun în apărare, ritmul viu şi precizia şuturilor, îndeosebi în cea de-a doua repriză. “Lidova Demokratia” considera că handbalistele din România s-au prezentat ca un colectiv bine sudat, evidenţiind evoluţiile jucătoarelor Leonte şi Stef. Ziarul “Prace” a adăugat: “Româncele s-au prezentat cu un joc tehnic şi în ritm rapid, din primul până în ultimul minut de joc,  Constantinescu, Reipp şi Leonte  remarcându-se prin tehnica lor deosebită”. În fine, “Zemedelske Novine” a conchis: “Handbalistele cehoslovace n-au putut ţine piept tempo-ului rapid imprimat de românce”.

Din lotul de atunci mai sunt în viaţă 10 handbaliste: Aurora Leonte, Elena Pădureanu, Iozefina Ştefănescu, Aurelia Sălăgeanu, Cornelia Constantinescu, Ella Jecu, Dana Ungureanu, Ecaterina Ionescu, toate din Bucureşti, Maria Ştef Oţoiu, în Timişoara, Gherlinde Reipp Oprea, în Germania. Trei nu mai sunt printre noi: Irene Nagy Climovschi, Carolina Cârligeanu şi Hilde Roth.