Săptămâna trecută am participat la NaÅ£ionalele de „Băşcălie“ de la „Păstrăvăria“ ce poartă un nume greu, Lia Manoliu. Cum suntem obiÅŸnuiÅ£i cu organizarea „ireproÅŸabilă“ de către „mai marii prelaÅ£i“ ai nataÅ£iei româneÅŸti, am asistat la un spectacol sportiv de poveste. Zic de poveste pentru că sportivilor ÅŸi antrenorilor le-au fost atribuite nume de Zmei ÅŸi de Gheonoaie, iar pentru cei din federaÅ£ie Cavaleri ÅŸi FeÅ£i-FrumoÅŸi. De ce aÅŸa? Păi de când se ÅŸtie, Zmeii tot timpul au fost învinÅŸi, iar acest lucru se vede ÅŸi în nataÅ£ia noastră, unde sportivii au fost învinÅŸi de nepăsarea federalilor. Probabil veÅ£i spune că nu este aÅŸa, că ei lucrează acolo pentru ei toÅ£i, adică pentru sportivi... mda! Ca să exemplific, „oratorul regatului“ anunţă supuÅŸii despre marea ispravă înfăptuită de către ei: „În finala probei de 400 m liber masculin, avem 2 seniori ÅŸi 6 juniori“. Noroc cu juniorii că altfel nu cred că se mai Å£inea proba, cred că nici con­cursul. O altă cucerire a Cavalerilor venită din tribună: o biată Gheonoaie se trezeÅŸte să Å£ipe de bucurie la realizarea Zmeului, DragoÅŸ Agache, în finala probei de 100 m bras (1:01:25), adică baremul pentru Olimpiadă. Imediat este adusă la tăcere de către un nobil cavaler care o informă că rezultatul obÅ£inut de Agache nu va fi luat în calcul pentru calificare, deoarece piscina nu este omologată internaÅ£ional. Vă povestesc de Zmei ÅŸi Gheo­noaie, care mai de care. O parte din ei, cu si­guranţă cei slabi cu duhul, au participat la această bătălie doar de dragul de a face prezenţă sau poze pentru o reÅ£ea de socializare, că dealtfel, nici măcar concurs de veterani dacă era, nu se puteau prezenta aÅŸa. În schimb au fost câÅ£iva destul de aprigi ÅŸi cu realizări măreÅ£e, iar pe aceÅŸtia aÅŸ dori să-i amintesc: DragoÅŸ Agache, Alexandru Raiu, Horia Cristea, Ioana Zărnoianu, Cristina Nicolae, Andrei Negrea, Alina Ene, Gabriela Dragomir, Florina Ilie, LaurenÅ£iu Barbu, Maria Buzatu, Maria Ciorobea.
Din păcate, Zmeii au mai pierdut un partener, pe DragoÅŸ Coman, festivitatea de retragere fiind „extraordinar“ de fastuoasă, plină de ziariÅŸti... pardon, aceÅŸtia erau la o cununie civilă. Despre DragoÅŸ ÅŸi realizările lui vom vorbi în numerele viitoare ale S.R.
Cu regrete, această poveste se încheie trist ÅŸi urât. Sper ca în timp, această poveste să se termine, altfel spus, unde zmeii vor conduce destinele nataÅ£iei, sportivii nu vor mai trăi în anonimat ÅŸi vor avea unde să se antreneze, iar steagul României va fi ridicat din nou la Olimpiadă.