„Pentru mine acest sport este o tradiÅ£ie de familie, de ace­ea am ales să-l susÅ£in“, men­Å£ionează Lucian Luca într-un scurt interviu acordat revistei Sport Revolution.
Ne aflăm la Clubul Sportiv din Mangalia unde, în perioada 9-13 iunie, s-a desfăşurat Campionatul NaÅ£ional de Lup­­te Libere. Lucian Luca nu este numai organizatorul com­­petiÅ£iei, ci ÅŸi un susÅ£inător al acestui sport, unul care ac­Å£io­nează chiar din fonduri pro­prii ÅŸi mânat de o pasiune iz­vorâtă din familie, trans­mi­să de-a lungul a două generaÅ£ii.
Într-una din pauzele ine­rente competiÅ£iei, Lucian Lu­ca povesteÅŸte despre planurile sale de viitor, respectiv în­fi­inÅ£area unui complex spor­tiv destinat cantonamentelor, sprijinirii sportului său de suflet ÅŸi menÅ£ionează în treacăt, privitor la descentralizare, că „politicienii vor avea grijă ÅŸi de noi“. Åži dacă planurile po­litice sunt discutabile, planu­ri­le lui Lucian Luca sunt – mai degrabă – discutate. Antrenorii par să fie încântaÅ£i ÅŸi ei de proiectele domnului Lu­ca, de oraÅŸul liniÅŸtit ÅŸi, evident, de apropierea mării care creÅŸte pofta de mâncare ÅŸi rumeneÅŸte obrajii.
Deasemenea, întrebat dacă această competiÅ£ie s-a ridicat la nivelul aÅŸteptărilor,  Luci­an Luca încuviinÅ£ează cu ho­tă­­râre ÅŸi afirmă că, într‑ade­văr, cei aproximativ 300 de sportivi de la lupte libere ÅŸi cei 200 de la greco-romane ÅŸi-au de­mon­strat cu toÅ£ii valoa­rea ÅŸi au depăşit nivelul scontat.
Debutul Campionatului s-a des­făşurat curat, aproape inhibat. Se cunoÅŸtea faptul că lo­curile de  pe podium păreau încă departe: luptătorii îÅŸi con­­servau energia pentru mai târziu, antrenorii la fel.
Între timp, în pauze, se vorbea despre spiritul olimpic, despre valorile sportive, despre faÅ£a sportului de altă­da­tă, despre metodică, despre lip­sa condiÅ£iilor de antrenament, despre o Românie cu­nos­cută cu precădere  prin va­loroÅŸii săi sportivi. AceleaÅŸi discuÅ£ii dintotdeauna înnegurau chipurile antrenorilor. Era un tipar al acestor dis­cu­Å£ii - unii dădeau din cap fără să fie convinÅŸi, alÅ£ii se revol­tau cu atât mai tare. „România e cunoscută prin sportivii săi... când spui România, spui Na­dia, spui Hagi....“, comentau antrenorii. Între timp, sportivii se pregăteau. Spre de­o­sebire de noi, ei mai auz­i­seră, probabil, aceste vorbe. Å¢elul lor comun, deÅŸi se aflau în competiÅ£ie unii cu alÅ£ii, era ca numele României să fie ÅŸi omonimul numelui lor.
Ultima parte a Campiona­tu­­lui a căpătat accente dramatice. Sportivii au devenit mai aprigi, antrenorii la fel. Åži, spre deosebire de elevii care urmăreau să câÅŸtige o me­dalie pentru performan­Å£e­le deosebite, antrenorii aflaÅ£i pe margine erau la fel de im­pli­caÅ£i. PărinÅ£ii spirituali ai sportivilor concurau, de ase­me­­nea, în cam­pionatul stăpâ­ni­rii de sine. Văzându-i, pă­rea că înÅŸiÅŸi antrenorii vor izbucni din clipă în clipă ÅŸi se vor arunca în luptă, pregătiÅ£i să se înfrunte. Dealtfel, mulÅ£i dintre ei cunoÅŸteau bine po­ves­tea. Unii - cum este cazul dom­nului Åžtefan Rusu, sunt campioni olimpici, multipli me­daliaÅ£i ÅŸi deÅ£in un bogat pal­mares în domeniul lup­te­lor. Cu toate acestea, preÅ£ de câteva zile, au uitat de sta­tut, de fostele medalii ÅŸi au Å£intit că­tre viitor ÅŸi către noi cu­ce­riri alături de tinerii lor discipoli. AceiaÅŸi oameni care stră­luceau de pe primele trep­­te ale podiumului erau acum transfiguraÅ£i de emoÅ£ii, flu­turau prosoape, alergau du­pă medici ÅŸi trăiau, uneori, în locul celor pe care îi în­dru­mă.
Astfel, luptele din afară con­curau uneori în intensitate cu acelea de pe saltea. La Mangalia nu s-au disputat numai titluri ÅŸi med alii, s-au disputat numele mari, nu doar încleÅŸtarea tinerilor lup­tători a meritat atenÅ£ia, ci ÅŸi aceea a mai vârstnicilor an­tre­nori a căror glorie ÅŸi onoare devenise una dintre mi­zele de preÅ£ ale confruntării.
Echipa de medici de la faÅ£a locului a acÅ£ionat prompt în cazul fiecărei accidentări, ori­cât de minore. Dealtfel, nu au existat accidente grave. Cu toate aceste, este de admirat curajul sportivilor care au tre­cut peste durere ÅŸi peste orice urmă de slăbiciune fizică ÅŸi au învins- au fost destui ÅŸi aceÅŸtia.
Vocile antrenorilor depă­ÅŸeau cu mult în volum zgomotul susÅ£inătorilor din tribune. Presiunea pusă asupra sportivilor era una imensă, însă au depăşit-o cu bine. Unii au reuÅŸit chiar să o bir­u­iască ÅŸi au primit în schimb onoarea de a urca treapta ce defineÅŸte succesul autentic- podiumul.
Spectacolul finalelor a întrecut aÅŸteptările. MuÅŸchii s-au încordat pentru cea din urmă confruntare, vocile au crescut în intensitate, iar emoÅ£iile au umplut sala. Spec­tacolul triumfului a smuls lacrimi ÅŸi îmbrăţişări. Nu rareori un antrenor a ridicat în braÅ£e un sportiv de două ori mai mare decât el ÅŸi nu rareori participanÅ£ii au izbucnit în lacrimi la auzul rezultatului, fie el pozitiv sau negativ.
Dintre învingători, Denisa Ma­covei, junioară, a surprins juriul când a reuÅŸit deosebita performanţă de a se clasa pe primul loc la cadeÅ£i. Tânăra spor­tivă de numai 14 ani aparÅ£inând Clubului Sportiv Municipal Oradea a declarat că are în vedere chiar o vii­toare participare la Jocurile Olimpice.
Conform antrenorului De­ni­sei Macovei, domnul Marian Oancea, cheltuielile clubului la care activează sunt susÅ£inute exclusiv de stat ÅŸi de FederaÅ£ia Română de Lupte. Cauza acestei lipse de sponsori privaÅ£i, afirmă el, este o slabă mediatizare a acestui sport. „Sponsorii nu au de ce să investească într-un sport atât de puÅ£in promovat“. În­gri­jorarea antrenorului este cu atât mai întemeiată cu cât consideră că, prin prisma des­centralizării, fondurile alocate vor fi cu mult mai greu de obÅ£inut.
Dovada vorbelor acestuia re­zidă în slaba sponsorizare a acestui campionat. Astfel, Cam­pionatul NaÅ£ional de Lupte desfăşurat la Mangalia a beneficiat de susÅ£inere ma­terială din partea FederaÅ£iei Române de Lupte, a Primăriei Municipiului Mangalia ÅŸi a fraÅ£ilor Ionel ÅŸi Lucian Luca. Lipsa de sponsori a fost, de al­tfel, singurul minus al com­petiÅ£iei. Din păcate, se pare că investiÅ£ia într-o medalie este prea puÅ£in rentabilă. În ciuda acestui fapt, investiÅ£ia tinerilor sportivi a depăşit cu mult oricare alta pusă în joc, iar triumful a fost cu atât mai preÅ£ios cu cât drumul parcurs a fost mai plin de obstacole.
Sport Revolution recu­noaÅŸ­te dificultatea acestui sport ÅŸi apreciază sportivii, antrenorii ÅŸi pe toÅ£i cei care luptă pentru a nu lăsa luptele să moară. Åžtim că este greu ÅŸi că banii sunt vitali, ca în orice alt domeniu, motiv pentru care noi vom face tot ce ne stă în putere ÅŸi vom mediatiza com­pe­tiÅ£iile de lupte libere ÅŸi greco-romane.