În copilărie ÅŸi în anii studenÅ£iei am urmărit cu atenÅ£ie transmisiile radiofonice ale meciurilor de fotbal făcute la Radio de crainici ca Raul Bart, Ion MureÅŸanu, Ion GhiÅ£ulescu, Dan Voicilă, Nicolae Soare sau de la TV de Cristian Å¢opescu, Hristache Naum sau Constantin Diamantopol. După ce am început să îndrăgesc atletismul, pe care l-am ÅŸi practicat, l-am remarcat la microfonul diverselor întreceri pe Costin Moscovici MureÅŸanu. Aflând că anul acesta sărbătoreÅŸte patru decenii de la prima sa transmisie, l-am invitat la o discuÅ£ie, care avea să mă pasioneze.

S.R.: Se poate vorbi de o persoană care v-a îndrumat spre această pasiune, pentru că, din păcate, nu este o meserie?

C.M.M.: Nu am avut niciun model. Am practicat atletismul la Dinamo, cu Alexandru Stoenescu, în 1959, iar un an mai târziu am intrat în rândul arbitrilor, fără niciun fel de ÅŸcoală sau cursuri speciale. Pe la 18 ani am ajuns ÅŸef de probă la Campionatele NaÅ£ionale, iar la 21 deveneam judecător-arbitru. După ce am terminat Filologia, am fost chemat la concursuri importante, gen Cupa Europei, Jocurile Balcanice sau meciul România-SUA, în BucureÅŸti. La acel meci s-a întâmplat un mic incident la suliţă, care trebuia explicat publicului de crainicul reuniunii de la stadionul Republicii. Lucrul nu s-a întâmplat, dar a urmat o ÅŸedinţă furtunoasă la UCFS, la care preÅŸedintele Colegiului Arbitrilor, regretatul Ion Paraschivescu, pentru a salva situaÅ£ia, m-a „botezat“ crainic.

S.R.: Urmarea?

C.M.M.: Am debutat în 1971 la actuala sală de la CSNB ÅŸi, cu unele discontinuităţi, mi-am continuat drumul, timp de 40 de ani. I-am avut parteneri la microfon, de-a lungul timpului, pe antrenorul Constantin Nourescu, tatăl ziaristului Andrei, de astăzi, pe un alt tehnician cunoscut, Eugen Răducănescu, pe Andi Vilara ÅŸi pe Doru Dinu Glăvan, ultimii doi remarcându-se, ulterior la TV ÅŸi Radio.

S.R.: Care au fost cele mai palpitante curse comentate?

C.M.M.: În primul rând, cursa de 5.000 metri din 1978 a lui Ilie Floroiu (actualul director al clubului Farul ConstanÅ£a), încheiată în 13:15,00, pe acelaÅŸi stadion Re­publicii, la două secunde de recordul european. Apoi, seara de vis de 1 august 1982, pe fosta arenă ce va deveni Stadion NaÅ£ional, când, în numai cinci minute, AniÅŸoara CuÅŸmir ÅŸi Vali Ionescu au corectat de două ori recordul ţării la lungime, ducându-l la 7,15 ÅŸi 7,20 metri. Åži, mult timp după aceea, am avut plăcerea să comentez ÅŸi recordul mondial de 7,43 al aceleiaÅŸi CuÅŸmir, tot pe 23 August, înaintea meciului de fotbal România-Cehoslovacia, câÅŸtigat cu 1-0, prin golul lui Iordănescu, din pasa lui LăcătuÅŸ.

S.R.: Aţi avut emoţii pe parcursul acestor comentarii?

C.M.M.: EmoÅ£ii am avut în sala de la CSNB când Adrian Gagea a devenit primul atlet român care a sărit peste 18 metri la triplu. Dar ÅŸi la retragerea din activitatea oficială a unor mari sportive: Lia Manoliu, Dumnezeu s-o odihnească, Viorica Viscopoleanu, Mihai Zaharia, Ilie Floroiu. Unde sunt Iolanda BalaÅŸ-Söter, Gabriela Szabo ÅŸi atâÅ£ia alÅ£ii? Am făcut efortul ÅŸi am reuÅŸit să fiu fair-play, încercând să educ publicul prin comentarii referitoare la palmaresele sportivilor români ÅŸi străini, nesubliniind contraperformanÅ£ele.

S.R.: AÅ£i fost la microfon ÅŸi la alte sporturi?

C.M.M.: Până-n anii ’90 am fost crainic la meciuri de fotbal, ca de exemplu Victoria BucureÅŸti-Universitatea Craiova, înaintea căruia, spre stupoarea preÅŸedinÅ£ilor de atunci, Dumitru Dragomir ÅŸi Cornel Stroe, m-am pupat cu metodistul Bedros Bedrosian ÅŸi cu secundul lui, Sorin CârÅ£u, Åžtefan Cioacă, foÅŸti atleÅ£i. Am ajuns ulterior la oină ÅŸi la ciclism. La sportul cu pedale, pe când eram agent de asigurări, meserie pe care am practicat-o până la ieÅŸirea la pensie, din postura de director general. Ardaf avea o secÅ£ie de ciclism, cu un rutier de mare valoare, Pavel LupaÅŸ, campion naÅ£ional ÅŸi câÅŸtigător al Turului României. Am fost ales trei mandate consecutive în Consiliul de AdministraÅ£ie al FederaÅ£iei, perioadă în care am prezentat Mica Buclă la capetele fiecărei etape.

S.R.: Ce calităţi trebuie să aibă un crainic autentic?

C.M.M.: Să cunoască excelent limba română, să aibă o voce plăcută, penetrantă ÅŸi o dicÅ£ie cvasiperfectă. Să nu aibă trac. Să posede o cultură generală cât de cât vastă, o cultură sportivă, respectiv o cultură atletică. Să cunoască bine regulamentele atletismului. Să fie punctual. Åži, nu în ultimul rând, să fie capabil de improvizaÅ£ii.

S.R.: S-au întâmplat ÅŸi momente, să le zicem, mai deosebite?

C.M.M.: La Universiada din 1981 transmiteam cursa de 1.500 metri. Spre finalul ei, am observat numărul de concurs al liderului, dar mi s-a părut că nu văd bine, necunoscând atletul. L-am consultat ÅŸi pe Vilara, iar răspunsul a fost acelaÅŸi. Era marocanul Said Aouita, care avea să obÅ£ină aici primul succes al prestigioasei sale cariere. În 1991, la primele InternaÅ£ionale de după RevoluÅ£ie, comentam un concurs destul de anost, pe fostul 23 August. Pentru a nu plictisi asistenÅ£a, am căutat să le prezint o serie de amintiri despre sportivi, antrenori, arbitri, crainici care au participat la aceste competiÅ£ii. Lucru remarcat a doua zi în ziarul Sportul. Åži ar mai fi unul. La triunghiularul România-Polonia-Ungaria, de la PiteÅŸti, s-a încurcat imnul uneia din ţări, iar copiii n-au respectat comanda de plecare, necunoscând melodia. Am intervenit, atrăgând discret atenÅ£ia organizatorilor.

S.R.: Cine urmează la microfon?

C.M.M.: E o întrebare care-mi creează multă suferinţă, deoarece în aceÅŸti ani în care am vorbit atâta la concursurile de atletism, n-a apărut nimeni la microfon. Acum încerc să cresc doi tineri, dar încă nu sunt convins de calităţile lor. În schimb, am descoperit ÅŸi promovat un tânăr de mare valoare, Arin Larion, din ConstanÅ£a, fost alergător de garduri, care este doctor în educaÅ£ie fizică ÅŸi sport ÅŸi conferenÅ£iar universitar, la numai 33 de ani, cochetând o vreme ÅŸi cu antrenoratul. Sper să găsească timpul necesar ÅŸi pentru activitatea de crainic.