Sala Sporturilor din TârgoviÅŸte a găzduit între 27-28 noiembrie Cupa României la lupte libere destinată juniorilor. Evenimentul a reprezentat o ÅŸansă de afirmare pentru tinerii luptători români ÅŸi o dovadă în plus că luptele din România reprezintă un sector activ ÅŸi de o importanţă majoră pentru sportul românesc.

 “Am ales luptele pentru că reprezintă un sport dinamic, un sport de care te îndrăgosteÅŸti pe parcurs.”, spune Estera Dobre, vicecampioană europeană la seniori. Sala Sporturilor din TârgoviÅŸte pare într-adevăr animată, dinamică. În mijlocul sălii, sportivii se antrenează pe două saltele mari. Încă nu a început competiÅ£ia, însă participanÅ£ii au intrat deja în atmosfera de concurs. Sunt cu toÅ£ii tineri, entuziaÅŸti, râd, se rostogolesc pe saltele sau fac exerciÅ£ii. Orice ar face, nu e niciun junior care să stea pe margine. Par să nu observe nimic în jur, sunt obiÅŸnuiÅ£i cu pregătirile pentru concurs, iar gândurile lor Å£intesc spre victorie.
Minutele trec dificil pentru cei care trebuie să intre în concurs. ÎÅŸi fac încălzirea, dar stau cu ochii pe ceas. Devin din ce în ce mai serioÅŸi, mai concentraÅ£i, pe măsură ce pregătirile pentru competiÅ£ie se apropie de sfârÅŸit. Este o provocare pentru ei ÅŸi despre ei, ÅŸansa lor de afirmare. MulÅ£i au experienţă de câÅ£iva ani în lupte, alÅ£ii par a fi la început. De altfel, începătorii sunt parcă mai uÅŸor de recunoscut, căci sunt mai izolaÅ£i. În colÅ£uri, se discută: antrenorii dau sfaturi, sportivii ascultă, oficialii se pregătesc pentru un nou concurs, o altă competiÅ£ie.
Pentru tinerii sportivi, însă, nu e doar un alt concurs. E unul dintre momentele pe care le-au aÅŸteptat multă vreme. Åži nu mai au prea mult de aÅŸteptat.
Debutul competiÅ£iei e surprinzător de gălăgios. Cei de pe saltele au susÅ£inători în sală, îndrumători pe margine. Se aruncă buretele de câteva ori, se fac contestaÅ£ii, se discută. Să câÅŸtigi un meci pare din ce în ce mai greu. Juniorii sunt emoÅ£ionaÅ£i, privesc spre antrenorii care se agită de asemenea, îÅŸi încleÅŸtează muÅŸchii, dinÅ£ii ÅŸi voinÅ£a ÅŸi luptă până la final. Luptă, în toate sensurile cuvântului. Pentru ei este o luptă cu celălalt, cu ei înÅŸiÅŸi, pentru medaliile la care se zbat să ajungă. Cu toÅ£ii ÅŸtiu că numai cei mai buni dintre cei mai buni pot ajunge acolo. În spate aud vocea antrenorului, încurajările celor din sală, presiunea.
Între timp, în sală e agitaÅ£ie. DeÅŸi galeria e compusă în mare parte de alÅ£i sportivi ÅŸi, deci puÅ£in numeroasă, Sala Sporturilor din TârgoviÅŸte răsună de gălăgie, de Å£ipete, de “Pune-l în tuÅŸ!”, “Scoate braÅ£ul!”, “Nu-l lăsa să scape!” ÅŸi altele asemenea.
Impresiile din urma luptei diferă pentru fiecare sportiv în parte. Cu toate acestea, simt cu toÅ£ii că drumul până la medalia de aur e anevoios ÅŸi greu de străbătut. Dar le place ceea ce fac ÅŸi asta se vede. Întrebată ce altceva ar prefera să facă în afară de lupte, Estera Dobre, una dintre cele mai promiţătoare sportive românce ale momentului, a declarat că ar alege acelaÅŸi lucru, pentru că e “născută pentru asta”. O astfel de declaraÅ£ie vine din partea unei tinere ce reprezintă cu mândrie un sport considerat masculin, dar care demontează mitul conform căruia, după cum ea însăşi se exprimă, “majoritatea îÅŸi imaginează fete-gladiatori”.
Tinerii luptători de la TârgoviÅŸte îÅŸi dovedesc valoarea ÅŸi, totodată, modestia. Au renunÅ£at la multe pentru acest sport care le este drag, “un sport olimpic dintre cele mai complexe ÅŸi cu reguli stricte “, după cum afirmă antrenorul federal Claudiu Tămăduianu.
Din păcate, Sala Sporturilor din TârgoviÅŸte nu este populată de prea mulÅ£i curioÅŸi. Fie că lipseÅŸte promovarea, fie că nu există interes, pentru juniori asta contează prea puÅ£in. Concentrarea de care dau dovadă e impresionantă, având în vedere faptul că sunt urmăriÅ£i de zeci de perechi de ochi, sunt aclamaÅ£i sau mustraÅ£i. În ciuda gălăgiei, reuÅŸesc să se concentreze. La finalul fiecărui meci disputat ar fi greu de ghicit cine este câÅŸtigătorul ÅŸi cine este învinsul. Chipurile lor nu trădează nicio expresie, iar mulÅ£umirea pare departe. Ca sportivi, sunt antrenaÅ£i să Å£intească din ce în ce mai sus, să tindă spre perfecÅ£iune ÅŸi rareori să aibă pauze. Se încurajează între ei, se consolează unul pe altul, altora le e teamă să îÅŸi privească antrenorii.
Teoretic, nu au prea mari satisfacÅ£ii. Pentru un om obiÅŸnuit, este greu de înÅ£eles de ce ar mai alege cineva să facă o carieră din sport, cu atât mai mult dintr-un sport atât de complex. Răspunsul l-au dat cu toÅ£ii, fiecare dintre cei întrebaÅ£i: pentru că le place. Nu pentru că nu ÅŸtiu altceva, nu pentru că au satisfacÅ£ii materiale, ci pentru că le place ÅŸi se pricep la asta.
Dincolo de emoÅ£iile resimÅ£ite ÅŸi de lupta pentru medalie, fiecare junior ÅŸtie că toate competiÅ£iile sunt o ÅŸansă în plus de a-ÅŸi demonstra valoarea, de a se menÅ£ine în formă. Anul 2011 va fi pentru sportivii din cadrul luptelor un an dificil, un an în care mai au încă multe de demonstrat. Din fericire, competiÅ£iile care sunt organizate frecvent îi antrenează suficient, îi obiÅŸnuiesc cu emoÅ£iile inerente concursului.
Juniorii de la TârgoviÅŸte se luptă până la capăt, arată că în Å£ara noastră viitorul luptelor pare a fi de bun augur. Dincolo de calitatea procedeelor, de punctajul obÅ£inut, de contestaÅ£ii, se vede că tinerii români ÅŸtiu să lupte ÅŸi-chiar când lupta pare pierdută, nu cedează. Åži dacă se întreabă cineva ce ar putea să-i înveÅ£e luptele pe aceÅŸti tineri, tocmai acesta e răspunsul: să nu cedeze. Să îÅŸi încordeze puterile până la final, să nu se dea niciodată bătuÅ£i, să creadă mereu în victorie.