Szobi Cseh este de profesie cascador, dar în afara meseriei sale are ÅŸi o mulÅ£ime de alte preocupări. Dintre acestea, asociaÅ£ia “Gladiatorul” este una dintre cele mai mari înfăptuiri ale sale: o asociaÅ£ie non-profit care se ocupă cu educarea prin sport a copiilor cu situaÅ£ii dificile, cu probleme de adaptare, fie ele probleme de sănătate, sociale sau de altă natură. DiscuÅ£ia cu domnul Cseh iese din tiparele obiÅŸnuite ale unui interviu, asta pentru că el însuÅŸi este o persoană care nu se înscrie în niciun tipar anume. Trăsătura sa dominantă e înflăcărarea: o înflăcărare care îl însoÅ£eÅŸte permanent, care îi ghidează viaÅ£a, tot ceea ce face ÅŸi care îl îndeamnă spre lucruri bune, spre a face bine, spre a schimba ceva. Pentru că, dincolo de toate dezamăgirile sale, Szobi Cseh este un optimist ÅŸi un om de bine. Un om care crede în schimbare ÅŸi al cărui crez se regăseÅŸte în viaÅ£a de zi cu zi. Cu o experienţă de viaţă bogată, Szobi Cseh are o părere despre aproape orice, iar discursul său, pe alocuri subiectiv, dar expresiv ÅŸi sincer, reduce lumea la o serie de simple definiÅ£ii.

Despre sport, o părere personală:
“Sportul înseamnă întrecere organizată în orice domeniu, dă posibilitatea ca organismul să se dezvolte sănătos ÅŸi echilibrat, în sport există ÅŸi fair-play-ul, respectul pentru cel care luptă alături de tine ÅŸi cine e mai bine pregătit psihic ÅŸi fizic reuÅŸeÅŸte. Sportul reprezintă tot, indiferent despre ce sport e vorba. Din punct de vedere psiho-motric eÅŸti mult mai superior decât un sedentar, putere de muncă, onoare, fiindcă trebuie să-l respecÅ£i pe cel cu care lupÅ£i, iniÅ£iativă, toate acestea sunt incomparabile. Trebuie să respecÅ£i regulile în societate, să respecÅ£i lumea din jur ÅŸi să iubeÅŸti oamenii, pentru că fără ei tu nu ai nicio satisfacÅ£ie că eÅŸti bun. În viaţă eÅŸti tot timpul într-o competiÅ£ie cu tine ÅŸi cu tot ce e nociv societăţii. ”
În ceea ce priveÅŸte televiziunea:
“Televiziunile manipulează, sunt masochiste. Realitatea, de exemplu, împarte ecranul: într-o parte e Boc, în altă parte e Băsescu care pupă Å£igănci. Eu când mă duc la Realitatea le spun de la început că vreau să rămân cu faÅ£a întreagă, iar eu am bunul simÅ£ să vorbesc doar cât trebuie ca să nu avem necazuri”.

Despre bine şi rău,

de asemenea, Szobi Cseh are propriile sale definiÅ£ii. Vina pentru felul de a fi al unui om, crede el, o poartă mediul: “Unii care sunt pozitivi din punct de vedere moral faţă de societate eÅŸuează din cauza mediului. Într-un mediu de cartier eÅŸti mai rău decât alÅ£ii, nu te aÅŸtepÅ£i să te admire lumea. Mi-am dat seama că noi avem două energii. Una dintre ele e cea de procreere, ca la orice fiinţă. Eu totul iau de la creaÅ£ie, de la Cosmos. Am observat că toată lumea tratează efectul, nu cauza. Pentru procreere, codul genetic te îndrumă, iar cel care reuÅŸeÅŸte este cel care are energia de bază. Totul e dirijat astral. Cei mai răi devin cei mai buni, fiindcă au energia de bază. Noi nu acceptăm regulile, nu ai cum să fii liber în infinit, totul doar în cadrul unor reguli. Încă de la stadiul de copii se învaţă regulile luptei ÅŸi jocului, ei se dezvoltă fizic ÅŸi psihic. Numai Ecaterina Andronescu a vrut să elimine educaÅ£ia fizică din ÅŸcoli, dar atunci ar fi trebuit să desfiinÅ£eze din vocabular ÅŸi cuvântul de patriot sau patriotism. NiÅŸte copii crescuÅ£i în palmă nu au cum să reprezinte o Å£ară ÅŸi aÅŸa se nasc destui copii cu handicap fizic, plus cei care dobândesc pe parcursul vieÅ£ii. ”

Despre fundaÅ£ia “Gladiator”:
“Toate fondurile le obÅ£in prin intermediul primarului Liviu Negoiţă, care a vorbit cu câÅ£iva oameni care cateodată dau, cateodată nu, sunt oameni dintre cei care lucrează cu primăria. Acum am contract cu ei, la început am avut cu ÅŸase persoane, dar s-au retras. Acum au rămas doi care dau lunar un ban ca să susÅ£inem proiectul acesta. E unicul loc în lume unde se dau ÅŸi mâncare ÅŸi dulciuri.
Mie nici nu-mi trecea prin cap acum câÅ£iva ani de zile să fac un asemenea proiect, dar o asistenţă socială ne-a trimis niÅŸte copii de la cămine, care erau handicapaÅ£i mintal sau fizic. Åži atunci mi-am pus niÅŸte probleme, mi-am format o mână. Într-o discuÅ£ie cu ei (n.r.: FundaÅ£ia Sera României) m-au întrebat dacă pot să mă apuc de acest proiect. Ei mi-au zis că mă sponsorizează, că îmi dau o doamnă kinetoterapeută pentru a face un contract cu asistenÅ£a socială din sectorul 3, pentru a da drumul la treabă.
Am luat cel mai sever handicap, paralizie cerebrală infantilă, erau copii care nu puteau să meargă. Au venit din tot felul de familii. Eu acum mă lupt cu inhibarea lor, cateodată zici că eu sunt mai handicapat decât copiii. Cea mai mare greutate este ca zonele bolnave să nu se transmită în alte zone ale corpului. Am făcut o campanie anti-kinetoterapie, dacă nu există participare mentală, nu se întâmplă nimic, îi antrenează, dar când nu mai fac două zile, totul revine la loc. Eu zonele cu probleme le inhib ÅŸi le creez abilitate ÅŸi treptat se reduce handicapul foarte mult.
Atunci când găseÅŸti un copil în pădure crescut de lup, ăla rămâne lup. Totul este să crezi că există un Dumnezeu. Am o fată care nu poate să-ÅŸi stabilizeze bazinul, are forţă ca un atlet, dar nu poate să stea în picioare ÅŸi eu trebuie să acÅ£ionez cu niÅŸte miÅŸcări specifice. Totul e gândire, dar eu mă joc, e foarte interesant.
I-am zis lui Liviu Negoiţă că aceÅŸti copii în trei luni de zile vor putea alerga, dar el nu a crezut. Aici e mină de aur pentru ei, le dau ÅŸi dulciuri cu ajutorul sponsorilor. Eu m-am gândit numai la copiii ăştia ca să-i ajut. În mod normal, ei se gândesc să meargă la pârnaie ca să aibă de mâncat o pâine, el îÅŸi găseÅŸte o justificare că din burta mamei a pornit cu o tentă de bun simÅ£.
Când a fost alianÅ£a D.A. la putere, Liviu Negoiţă i-a spus lui Mircea Toader să dea o circulară în toată Å£ara să aducă copiii la sala “Gladiator”. Åži am făcut un buget pentru acest proiect, dar ei au plecat de la guvernare. Liberalii nici nu au vrut să audă, s-au uitat pe proiect, au văzut că nu e nimic de furat ÅŸi au refuzat. Atunci am rămas cu sala asta. Aici e o simfonie, trebuie să orchestrezi totul. S-au construit câteva săli în care consilieri din primărie joacă fotbal.
Totul Å£ine de aducaÅ£ia psihologică, îÅ£i dă un echilibru perfect, noi nu folosim puterile noastre nici 30%.
Proiectul reprezintă de fapt o asociaÅ£ie cultural sportivă, o fundaÅ£ie.”

Despre femei:
“Am dat cel mai frumos interviu despre femei, femeile au voie orice, degeaba facem noi gălăgie. Ele îÅ£i pot face viaÅ£a atât de grea... ”

Despre filme şi mărunte nemulţumiri:
“Sergiu Nicolaescu are niÅŸte calităţi extraordinare, e luptător. El a învăţat cinematografia, un om profesionist. Însă nu m-am înÅ£eles cu el, fiindcă eu mă pricepeam la treaba asta, trebuie să existe o colaborare între tot ce poate tehnica cinematografică, miÅŸcarea aparatelor ÅŸi restul. Nu ai voie să riÅŸti viaÅ£a cuiva. Eu pot avea grijă de toată lumea, numai de mine nu. Noi doi ne-am certat mereu pe diverse chestii profesionale. Un exemplu: el punea actorul să treacă pe lângă explozie, care dărâma o clădire, iar eu făceam în aÅŸa fel încât actorul să nu riÅŸte nimic. Când am condus eu filmările, nu am avut nici un accident în 45 de ani, când nu am fost, au murit destui oameni. Regizorii erau cei mai buni activiÅŸti de partid si partidul hotăra dacă tu eÅŸti vinovat, nu justiÅ£ia .Mă opuneam la chestii de risc pentru actori.
Pe un anumit gen de film, Sergiu Nicolaescu a fost unul dintre cei mai talentaÅ£i din România. A avut câteva filme formidabile, ne putem mândri cu filmul „Mihai Viteazul”.”

Despre sănătate, boală, Dumnezeu, onoare:
“Sunt credincios, dar nu merg la biserică decât când nu e nimeni. Îl simt pe Dumnezeu, am simÅ£it prin animale cum e ÅŸi că există sigur. AÅŸa, dacă stai la vrăjeala preoÅ£ilor, mai ales la voi, eu sunt catolic, cântă ca să ia banul, nu mai înÅ£elegi nimic. Mă uit la programul ăla al lor, Trinitas, vorbesc numai din cărÅ£i, omul de rând nu înÅ£elege nimic. Eu le-am explicat ce înseamnă credinÅ£a, Dumnezeu.
Eu dau porecle că nu Å£in minte numele, la cinci comoÅ£ii cerebrale nu mai pot Å£ine minte. Å¢in minte tot ce e în lumea asta ÅŸi ce am vorbit acum 50 de ani, dar nu am o protecÅ£ie faţă de nume, însă nu sunt senil.
Eu le explic foarte bine copiilor ce inseamnă onoarea, care e mai presus decât copiii tăi, decât nevasta ta, decât familia, decât tot. Trebuie să ÅŸtii să-Å£i păstrezi onoarea ÅŸi sper că ei au înÅ£eles treaba asta. Am un Å£igan care a crescut prin case de copii, care a fost pervertit, trimis la furat ÅŸi la cerÅŸit, iar seara le iau ÅŸefii banii.
E îngrozitor de greu ÅŸi trebuie să ai grijă că după ce termină anii, trebuie să ajungă să câÅŸtige banii lui, toÅ£i muncesc, nu sunt la furat. De exemplu, Alexandru e ÅŸi student, mai ÅŸi munceÅŸte, vine ÅŸi la sală ÅŸi l-am făcut ÅŸi instructor să-l plătesc, să aibă un ban în plus. Ei au ÅŸcoală, ÅŸtiu metodologie, ÅŸtiu exerciÅ£ii ajutătoare, trebuie ca toate să le placă.”

Lumea văzută prin ochii lui Szobi Cseh este una dinamică, o lume care îÅŸi construieÅŸte propriile sale reguli pe măsură ce se schimbă. Nu ÅŸi lumea în care trăieÅŸte, pentru că realitatea cotidiană nu este aÅŸa. Din cauza asta, domnul Cseh pare a se simÅ£i cumva închistat în lumea  de astăzi, obosit de oamenii care nu înÅ£eleg binele, de cei care nu îÅŸi asumă riscuri. Pentru că Szobi Cseh a făcut din risc o meserie, din actorie o carte de vizită ÅŸi din generozitate o menire.