Ce faci diseară? Iată o întrebare la care ne-am dori să aveÅ£i cât mai des răspunsuri de genul: „Merg la Campionatele NaÅ£ionale de Înot“. Sau „Merg la un meci de polo“. Ori „E un turneu de handbal la Polivalentă, ar trebui să vii ÅŸi tu“. Răspunsul meu la întrebarea asta a fost: „Voi merge la gala de box Invincibilii“.
DeÅŸi s-a aflat deja la a cincea ediÅ£ie, recunosc faptul că a fost prima dată când am luat parte la acest eveniment.  AÅŸteptările mele erau mari. S-a dovedit că am fost naiv. Singurul lucru care m-a făcut să zâmbesc au fost victoriile românaÅŸilor noÅŸtri care nu se dezmint ÅŸi la fiecare eveniment ne arată că dacă sportul ar fi depins doar de ei, nu ÅŸi de conducătorii din birouri, ne-am fi uitat de sus la multe naÅ£iuni mult mai puternice decât noi. Dar de ce să nu rămânem în banca noastră, nu-i aÅŸa domnilor condu­că­tori? Depăşirea condiÅ£iei noas­tre este mult prea costisitoare ÅŸi în aceste vremuri de o cruntă sărăcie trebuie să vă asiguraÅ£i ÅŸi dumneavoastră un trai decent. Rămâne de văzut cât timp sportivii noÅŸtri vor mai veni în sălile de antrenament în loc să facă un ban pe diferite căi pentru a-ÅŸi întreÅ£ine familia numeroasă. Pentru că da, domnilor, aceÅŸ­tia sunt copiii ÅŸi tinerii din sălile româneÅŸti. Dar nu pu­teÅ£i vedea ÅŸi această faţă a sportului din maÅŸinile dum­nea­voastră cu geamuri fumurii sau din restaurantele scum­pe cu oglinzi care nu vă permit să priviÅ£i afară ÅŸi care vă mint că totul e mirific.
Dar să revin la „Invincibi­lii“, gala care a umplut paharul ÅŸi m-a făcut să scriu toate cele de mai sus. Sincer, sper să nu ajungeÅ£i asemeni candi­da­Å£i­lor la preÅŸedinÅ£ie ÅŸi pe viitor să oferiÅ£i pungi cu orez ÅŸi pachete de făină spectatorilor pen­tru a lua parte la galele de box. Previ­ziunea mea nu e prea de­parte dacă mă gân­desc la cum se împărÅ£eau cre­me de pantofi între meciuri.
CireaÅŸa de pe tort era pre­gătită pentru final. Au fost aduse fetele de la Heaven să încânte spectatorii cu voci­le lor la fel de false ca orice alt lucru cu care ele se laudă că l-ar avea de la mama na­tură. Colac peste pupăză, singurul moment în care în­ge­raÅŸii blonzi din Heaven s-au gândit să cânte totuÅŸi live a fost la intonarea imnului de stat al României. Stupoare: „DeÅŸ­teap­tă-te, române“ era cântat pe ritmuri dance. Nu ÅŸtiu a cui a fost ideea, dar îl sfătuiesc pe domnul Obreja să înlo­cuiască tot departamentul de P.R. Åži pe fetele de la Heaven să-ÅŸi găsească un drum în viaţă. Alt drum.
Cu toate acestea, efortul de a organiza ÅŸi susÅ£ine un astfel de eveniment este de apreciat ÅŸi nu vrem să fim tocmai noi cârcotaÅŸii ÅŸefi.
Acestea fiind spuse, încerc să închei într-o notă opti­mis­tă, pentru că sportivii care au luptat în ring nu au nici o vină pentru gustul amar pe care evenimentul din GiuleÅŸti l-a lăsat spectatorilor. Ei ÅŸi-au făcut pe deplin datoria, au luptat sub culorile României, ba chiar au ÅŸi câÅŸtigat, fapt pentru care Å£in să îi felicit ÅŸi îndemn toÅ£i tinerii sportivi să nu se lase bătuÅ£i. Sport Revolution stă pe metereze în primul rând pentru ei.

P.S.: Îi rugăm pe toÅ£i cei care deÅ£in frâiele sportului ro­mâ­nesc să înceteze a se mai ascunde după oglindă ÅŸi să în­ce­teze să ne mai mintă. Noi suntem de partea cealaltă a oglinzii, domnilor. Contrar aÅŸtep­tă­rilor voastre, asta înseamnă că noi vă vedem pe voi.