Am mers în vizită la Institutul NaÅ£ional de Medicină Sportivă BucureÅŸti pentru a afla amănunte atât despre lucrurile interne, cât ÅŸi despre sportivii care vin cu încredere la institut pentru a-ÅŸi trata diferitele boli, accidentări sau traumatisme. Cât de important este rolul INMS, implicit al medicinei sportive în viaÅ£a sportivilor, dacă înÅ£eleg aceÅŸtia ÅŸi antrenorii importanÅ£a INMS ÅŸi alte câteva răspunsuri la întrebările noastre, le-am primit de la doamna doctor Gabriela Bădescu, specialist în acupunctură ÅŸi de la domnul doctor Ionel Costeschi, specialist în ortopedie-traumatologie.
Gabriela Bădescu - Medic primar de medicină generală – specialist în medicină tradiÅ£ională chineză – include acupunctura
S.R.: Cu ce se ocupă ÅŸi care este rolul medicinei sportive ÅŸi implicit al Institului NaÅ£ional de Medicină Sportivă în rândul sportivilor?
G.B.: Rolul medicinei sportive este foarte important în viaÅ£a sportivului, deoarece, în afara faptului că ei vin la circuitele medicale periodice, poÅ£i să depistezi o boală pe care o are un spor-tiv ÅŸi stabileÅŸti starea lui de sănătate în momentul respectiv, dându-i indicaÅ£iile vizavi de ceea are de făcut în continuare privitor la efortul, alimentaÅ£ia, modul de a se antrena. Un sportiv care nu este sănătos din toate punctele de vedere, nu poate să aibă performanÅ£a necesară, nu poÅ£i să îi ceri să facă niciun efort mai mare. Ceea ce fac eu mai exact aici este un examen clinic general, vorbesc cu pacientul, e anamneza, sunt semnele clinice pe care le prezintă în momentul respectiv ÅŸi stabilesc din punct de vedere al medicinei generale, medicinei interne dacă este sănătos atunci când se prezintă la cabinet. Dar mergând în continuare, în colaborare cu laboratorul cu toate celelalte specialităţi, cu probele de efort, cu neurologia, cu cardiologia, atunci într-adevăr poÅ£i să spui că sportivul este apt să practice.
S.R.: ÎnÅ£eleg sportivii, respectiv antrenorii, importanÅ£a INMS? (Se respectă regulamentul INMS? Sfaturile doctorilor? )
G.B.: Depinde de nivelul fiecăruia de a înÅ£elege rolul medicinei sportive în viaÅ£a lui. Rolul medicinei sportive este foarte mare în viaÅ£a unui sportiv.  Ei ar trebui să înÅ£eleagă importanÅ£a, să acorde cât mai multă atenÅ£ie. La loturile olimpice, loturile naÅ£ionale locul INMS în viaÅ£a sportivului este foarte bine stabilit. Există medici sportivi la loturile respective, ei acordă o importanţă mare ÅŸi respectă foarte mult ceea ce le recomandă INMS. Toate loturile olimpice, naÅ£ionale vin aici pentru a trece printr-un circuit, înainte de perioada pregătitoare chiar vin să îÅŸi facă o evaluare a stării de sănătate.
S.R.: Åžtim că foarte mulÅ£i sportivi sunt trataÅ£i la dumneavoastră prin acupunctură. Ce ne puteÅ£i spune despre această ramură? Cu ce îi ajută pe ei?
G.B.: Acupunctura este o parte a medicinei tradiÅ£ionale chineze ÅŸi ceea ce este deosebit faţă de medicina clasică, este faptul că nu abordează boala, ci abordează pacientul, fiecare pacient este unic ÅŸi nu Å£ine cont doar de cauza care a generat boala respectivă, ci, în acelaÅŸi timp, Å£ine cont de unicitatea pacientului, de forÅ£a lui de a reacÅ£iona la factorul patogen respectiv. Sunt foarte mulÅ£i sportivi care vin cu traumatisme, iar acestea sunt tratate într-un anumit fel. În acelaÅŸi timp, sportivul este unic pentru că el reacÅ£ionează într-un fel la un traumatism, depinde de forÅ£a musculară, până ÅŸi de modul cum gândeÅŸte, pentru că orice gând, orice acÅ£iune a noastră practic crează un dezechilibru în circulaÅ£ia energiei. Medicina tradiÅ£ională chineză susÅ£ine că orice boală este un dezechilibru energetic, iar acupunctura, prin acele care se inserează în anumite puncte la nivelul corpului nu face altceva decât să readucă echilibrul energetic organismului ÅŸi atunci boala este vindecată. Bineînteles, nu este un panaceu universal, acupunctura îÅŸi are limitele ei. Am sportivi din toate sporturile, vin foarte mulÅ£i cu diferite traumatisme, în special musculare, articulare: gimnaÅŸti, voleibaliÅŸti, handbaliÅŸti, atleÅ£i, halterofili.
La început adresabilitatea a fost foarte mică, cum este de fapt ÅŸi a pacienÅ£ilor celorlalÅ£i, la acupunctură veneau în ultimul moment, după ce încercau cam toate posibilităţile. În momentul în care se vine prea târziu, tratamentul este de lungă durată, nu are eficacitate la fel de mare cum o are în momentul în care s-a produs traumatismul. Acum, în ultimul timp, inclusiv colegii mei ortopezi îmi trimit la acupunctură pacienÅ£i; de asemenea, am observat că ÅŸi sportivii se trimit unii pe alÅ£ii.
S.R.: Ca o conluzie, ar trebui mai mult mediatizată această ramură a medicinei sportive?
G.B.: DeÅŸi practic de 13 ani aici ÅŸi au fost medici specializaÅ£i pe acest domeniu ÅŸi înaintea mea (deci nu sunt prima care a practicat această ramură în institut), acupunctura nu a ajuns încă la un nivel înalt în Å£ară noastră. Există Societatea Română de Acupunctură, însă părerea mea este că ar trebui mediatizat mai mult faptul că avem niÅŸte medici pregătiÅ£i; sportivii au rămas cu vechea mentalitate, vechiul mod de tratament. BineînÅ£eles, intervine aici ÅŸi frica de ace, le e frică de ideea de ac, însă în momentul în care văd despre ce este vorba, totul este în regulă ÅŸi pacienÅ£ii revin cu încredere pentru că ÅŸtiu că le-a fost bine.

Ionel Costeschi – Medic primar ortoped, ortopedie-traumato-logie
S.R.: Cu ce se ocupă ÅŸi care este rolul medicinei sportive ÅŸi implicit al Institului NaÅ£ional de Medicină Sportivă în rândul sportivilor?
I.C.: Din punctul de vedere al ortopedului rolul este de a asigura un control în cadrul circuitelor, un control medical ortopedic pentru a depista ÅŸi a preveni niÅŸte boli care pot să contraindice sportul de performanţă. Atunci când aceste boli s-au produs, cel mai frecvent accidentări după traumatisme, se recomandă tratarea lor într-un cadru adecvat – spital, policlinică, tratamentul fiind ori conservator, legat de repaus, medicamente, fizioterapie, gimnastică medicală sau tratament chirurgical.
S.R.: ÎnÅ£eleg sportivii, respectiv antrenorii importanÅ£a INMS? (Se respectă regulamentul INMS? Sfaturile doctorilor?)
I.C.: Scopul activităţii sportive de performanţă este performanÅ£a. Pentru ea conlucrează antrenorul ÅŸi medicul asupra sportivului. Sportivul obÅ£ine performanţă. Ca acest sportiv să obÅ£ină performanţă, cel mai frecvent trebuie să fie sănătos. Există ÅŸi performanÅ£e cu diferite grade de accidentări, dar acestea Å£in de noroc, de lipsa de compatibilitate a celorlalÅ£i concurenÅ£i, de o mulÅ£ime de factori, sau chiar de dorinÅ£a sau de motivaÅ£ia superioară, există motivaÅ£ie atât de puternică la sportivi, mai ales printre români, încât anulează durerea. Atunci sunt sportivi, sportive mai ales - gimnaste, care pe o fractură obÅ£in locul trei la mondiale, participă cu durere, chiar spun că pot să participe ÅŸi constată după aceea, când vin la control, că de fapt a avut fractură. Deci antrenorul ar trebui să conlucreze cu medicul pentru a obÅ£ine performanţă. Foarte multe obiective s-au ratat pentru că starea de sănătate a sportivului nu a permis să aibă o prestaÅ£ie bună.
Din nefericire, antrenorul, în ultima perioadă, vizând obiectivul, neglijează rolul medicului ÅŸi recomandările lui. Medicul, de obicei, a fost educat să facă recomandări pentru oameni sănătoÅŸi. Medicul de medicină sportivă ar trebui să fie un alt colaborator al echipei antrenor-medic-ortoped ÅŸi să colaboreze. Presiunile venite de la federaÅ£ii sau de la patroni asupra antrenorilor, fac ca aceÅŸtia să neglijeze importanÅ£a unui sfat medical. În principiu, recuperarea unui sportiv este destul de laborioasă,. Aceasta se face frecvent din mers, adică, dacă în trei săptămâni ar trebui să fie repaus  pentru o leziune fibrilară, ÅŸi încă trei săptămâni pentru recuperarea ei, sportivul care are obiectiv peste două săptămâni forÅ£ează recuperarea ÅŸi deseori recuperarea este incompletă, rămâne cu sechele, apar recidive, dar performanÅ£a a fost atinsă, obiectivul a fost atins.
N-au fost rare cazurile când au venit sportivi cu medalie, nu neapărat la mine, dar la alÅ£i colegi de ai mei, medici de traumatologie sportivă, ÅŸi care au arătat-o spunând că au obÅ£inut-o în pofida unei accidentări, în pofida recomandărilor de a nu participa la competiÅ£ia sportivă, desigur, pe riscul lui. Deseori, concurând accidentat, sportivul îÅŸi scurtează viaÅ£a sportivă, obÅ£ine o performanţă de moment, dar nu are longevitate în performanţă, ÅŸi în felul acesta îÅŸi anulează munca anterioară.
S.R.: Care este riscul la un sportiv care participă accidentat, care forţează?
I.C.: Există riscul ca în competiÅ£ie să se accidenteze mai grav, să rateze competiÅ£ia chiar accidentat, riscă să îÅŸi agraveze leziunea, chiar dacă nu are o accidentare acută, ÅŸi riscul cel mai mare este să nu obÅ£ină performanÅ£a. Åži riscul ÅŸi mai mare, care în ultimul timp a apărut mult mai evident este ca sportivul să îl dea în judecată pe antrenor, ÅŸi antrenorul deseori să spună că doctorul este de vină. Există atâtea cazuri când doctorul a fost scos Å£apul ispăşitor. Un doctor trebuie să îÅŸi asume răspunderile clar ÅŸi să conlucreze cu toÅ£i în beneficiul sportivului, nu în beneficiul de a obÅ£ine doar performanÅ£e cu orice preÅ£. PerformanÅ£a cu orice preÅ£ este lăudabilă doar dacă sportivul respectiv trăieÅŸte din performanÅ£a asta, reprezintă cariera, munca, salariul ÅŸi veniturile lui.
Aduce asemenea unui soldat, suportă riscurile de a fi împuÅŸcat, de a fi rănit, aÅŸa se întâmplă când ai cariera de soldat sau de sportiv de performanţă. SuporÅ£i! Dacă vrei însă să te ÅŸi bucuri de rezultatele performanÅ£ei, de banii care îÅ£i parvin, de glorie, de faimă, de alte be-neficii, atunci trebuie să fii sănătos, nu să te bucuri din scaunul cu rotile. Ideea este să te bucuri toată viaÅ£a, adică, nu la 60 de ani să faci Parkinson pentru că ai primit ca boxer sute de mii de pumni în cap, când alÅ£ii făceau la 80 de ani de e-xemplu. La o consfătuire cu tinerii antrenori din gimnastică, le-am spus în glumă că ei sunt plătiÅ£i să facă performanţă, dar dacă o fac cu orice preÅ£, eu sunt plătit să distrug efortul lor de a sacrifica sportivi pe altarul performaÅ£ei! În ultimul timp au înÅ£eles ÅŸi antrenorii că acolo unde sunt pro-bleme serioase, nu trebuie să exagereze. AfecÅ£iunile aparatului locomotor pot să fie un impediment în realizarea performanÅ£ei, dar tot la fel de clar este că la sportivii care au grad de motivaÅ£ie extrem de ridicat, psihologic, dorinÅ£a de victorie, ei pot deseori să treacă peste minimile afecÅ£iuni, dar niciodată nu este corect să dai vina pe doctor. Doctorul trebuie să fie înÅ£elegător, el dă deseori recomandări pe care sportivul le foloseÅŸte sau nu, dar semnează că a înÅ£eles. Se dau recomandări de bună credinţă pe care sportivul le aruncă la coÅŸul de gunoi cum a ieÅŸit afară sau le foloseÅŸte ca argument de lene împotriva antrenorului. Colaborarea pe vremuri era mult mai bună între toÅ£i aceÅŸti factori, medicul de echipă era fatal. În străinătate, sfatul medicului este cel mai important, nu cel al patronului.
S.R.: Ce ar trebui îmbunătăţit la Institutul NaÅ£ional de Medicină Sportivă?
Aici apare aspectul la medicina de înaltă performanţă, foarte limitat pentru că finanÅ£area costă, se îngrădeÅŸte accesul la aceasta. În mod normal, INMS sau un istitut naÅ£ional ar fi trebuit să beneficieze de un laborator de diagnostic, dotat cu un tomograf, un RMN (rezonanţă magnetică nucleară), să aibă doi-trei medici care să lucreze non-stop acolo, să aibă adresabilitate maximă în toată Å£ara, în toate cluburile sportive, toÅ£i sportivii să vină în funcÅ£ie de nivelul lor de performanţă. Să aibă un spital în care să fie un cabinet, paturi de spital, artroscopie, aparatură destinată acestei patologii.
S.R.: Ramura ortopedică este cea mai solicitată?
I.C.: Este destul de solicitată traumatologia sportivă, mai ales atunci când apar accidentări. Traumatologia sportivă ar trebui să meargă mână în mână cu recuperarea sportivă. Însă, din nefericire, de 20 de ani de când activăm, noi nu avem medici de recuperare, a fost doamna doctor RădaÅŸu acum 15 ani, a plecat ÅŸi nu a mai fost înlocuită.
S.R.: Este sportul important doar în viaÅ£a sportivilor sau ÅŸi în viaÅ£a omului obiÅŸnuit?
I.C.:Sportul nu ar trebui să fie apanajul numai al performerilor, ci al întregii populaÅ£ii, pentru că ÅŸi eu ÅŸi alÅ£ii ne dăm seama mult prea târziu că, fără efortul fizic, nu putem avea o viaţă echilibrată. O mulÅ£ime de boli dau năvală peste noi după o anumită vârstă, mai grave decât bolile datorate excesului de sport, în special obezitatea ÅŸi hipertensiunea arterială. Recomand sportul ca panaceu ÅŸi ca remediu universal pentru toate bolile. Sănătate prin sport! Chiar în Å£ara noastră, întâlnim obezitate plus dependenţă de calculator, lipsă de dependenţă de miÅŸcare, un lucru grav. În ziua de azi, însă, resursele sunt limitate, ar trebui să se permită accesul pe Stadionul NaÅ£ional pentru a alerga populaÅ£ia non-stop. Trebuie să ne implicăm ÅŸi noi, însă ar trebui să se facă în cadru organizat la ÅŸcoală, în fiecare săptămână, câte 3-4 ore de sport, unde copiii să fie selectaÅ£i pentru anumite sporturi. Guvernul României asta ar trebui să facă, sport de masă ÅŸi ar constata că îmbolnăvirile în următorii 10-20 de ani o să scadă, că nu mai este nevoie de atâta medicaÅ£ie, că nu mai este nevoie de atâtea spitale, va fi o investiÅ£ie pe termen lung. Gradul de ocupare al oamenilor va fi mult mai bine controlat, sportul de masă înseamnă că controlezi niÅŸte energii.