Propun această temă „sensibilă“ ÅŸi in­ci­tantă, care „atinge“ deopotrivă ambele sexe, deoarece activitatea sexuală este strâns legată de starea de sănătate ÅŸi de starea generală de bine (wellness).

În concepÅ£ia psihanalistului Wilhelm Ste­kel, perturbările sexualităţii masculine (lipsa erecÅ£iei, ejacularea precoce ÅŸ.a.) ÅŸi feminine (în special frigiditatea), sunt consecinÅ£a unui conflict psihic, au o cauză psihică, ÅŸi nu una organică. Tot el afirmă că: „viaÅ£a sexuală a fiecărui om - ÅŸi cu aceasta iubirea ÅŸi în­dră­gostirea - începe din ziua naÅŸterii“. Omul normal se îndrăgosteÅŸte încă din copilărie, adesea intens, chiar dacă trecător. Până la pubertate, alegerea obiectului iubirii este in­dependentă de sex, copilul este bisexual fără a ascunde acest lucru, el îÅŸi schimbă des obiectul iubirii.

Åži adultul pare să se îndrăgostească periodic, ciclic, căsătoria produce o înfrânare, cu reîndrăgostire în cel mai fericit caz, dar nu poate împiedica naÅŸterea unei noi iubiri, care poate pune în pericol instituÅ£ia căsă­toriei. Literatura universală abundă în astfel de teme, filmele, cel mai adesea inspirate din viaÅ£a reală, ne relevă firescul fapt că fie­care om se îndrăgoÅŸteste de mai  multe ori în viaţă.

Când iubim, suntem fericiÅ£i, generoÅŸi, lip­siÅ£i de invidie, ne bucurăm de lume ÅŸi de viaÅ£a pe care o trăim, suntem sănătoÅŸi ÅŸi plini de energie, iar în plan profesional suntem mai performanÅ£i.

Pe de altă parte, este un semn al unei
epoci bolnave faptul că sunt atât de mulÅ£i oameni care ÅŸi-au pierdut capacitatea de a iubi. Această suferinţă devine maximă când dorinÅ£ei sufleteÅŸti de iubire îi lipseÅŸte reacÅ£ia corporală adecvată, po­ten­Å£a în actul sexual. Se întâmplă ÅŸi con­trariul: contactul sexual lipsit de orice com­ponentă sufletească, erotică. Im­potenÅ£a sexuală este resimÅ£ită ca o gravă afec­tare a sentimentului per­so­nalităţii: băr­­batul suferă din cauza impotenÅ£ei sale, nu se simte „bărbat“, în timp ce femeia, în ciuda frigidităţii, se simte ca o femeie, eventual este mân­dră de răceala ei.

ImpotenÅ£a apărută în căsnicie, mai ales cea din primele săptămâni, poate fi vindecată uÅŸor. Aproape că nu există căsnicie în care bărbatul să nu fi avut o dată o impotenţă trecătoare. În general, comportamentul femeii decide dacă im­potenÅ£a rămâne de durată.  În căsniciile unde există multe certuri se ajunge deseori la astfel de tulburări. ImpotenÅ£a sexuală la o vârstă înaintată îl poate face pe bărbat să se refugieze într-o re­li­giozitate profundă, în care caută pro­tecÅ£ie împotriva „instinctelor rele“, dez­voltând tendinÅ£e ascetice.

În analiza tulburărilor de sexualitate masculine se vor avea în vedere parti­cu­larităţile sexualităţii masculine, sintetizate de medicul psihiatru Hanganu (1980), astfel:

n
bărbatul este un erotic episodic,
periodic, ciclic, pe când femeia
este o erotică permanentă;

n capacitatea de erecÅ£ie începe la naÅŸtere ÅŸi se încheie la moarte;

n potenţa depinde de capacitatea erectilă şi de durata erecţiei;

n inteligenţa nu inhibă potenţa;

n constituţia somatică joacă un rol
minor în capacitatea de erecÅ£ie
ÅŸi ejaculare;

n masturbarea nu este o cauză a im­po­tenÅ£ei psihogene.

O evaluare psihologică adecvată se va interesa de caracteristicile comporta­men­tale, de stilul de viaţă,  care pot con­tribui la intensitatea, durata sau frecvenÅ£a tulburărilor de erecÅ£ie, precum ÅŸi de prezenÅ£a unor tulburări psihice, în special anxietatea ÅŸi depresia. De asemenea, se va investiga consumul de alcool, tutun sau droguri, iar în situaÅ£ia unei persoane sedentare, de ce boli cardiovasculare suferă subiectul. Manua­lul american DSM IV stabileÅŸte urmă­toarele criterii de diagnostic pentru tul­burările de erecÅ£ie (impotenţă psiho­genă):

n
există o incapacitate persistentă sau recurentă de a obÅ£ine o erecÅ£ie sau de a o menÅ£ine până la sfârÅŸitul actului sexual;

n
tulburarea poate cauza distres accentuat sau dificultăţi interpersonale;

n
tulburarea de erecţie nu este legată de o altă tulburare psihică majoră şi nu este datorată unei afecţiuni medicale sau efectelor consumului de medicamente sau droguri;

n
o durată de minim ÅŸase luni este obli­gatorie pentru diagnostic. Principale­le cauze psihiatrice ale dis­func­Å£iei erectile pot fi: tulburări de anxietate; depresia de diferite intensităţi; teama de a avea o slabă funcÅ£ionalitate se­xu­ală; experienÅ£e traumatice în trecut; reprezentările inhibitoare care induc sentimentul de vinovăţie; atractivitate foarte  scăzută faţă de parteneră; abuzul de droguri ÅŸi alte substanÅ£e incluzând fumatul excesiv.

Există, în general, printre profani, con­cepÅ£ia că excesele sexuale duc la o pier­dere timpurie a potenÅ£ei sexuale, concepÅ£ie care prezintă un avantaj, căci altfel excesele ar fi ÅŸi mai răspândite; mulÅ£i se abÅ£in de la distracÅ£ii necontrolate către care-i împinge natura lor frivolă, de teama urmărilor.

Sintetizând rezultatele obÅ£inute din observarea cazurilor studiate, psihana­listul Wilhelm Stekel, concluzionează:

Onania nu este niciodată cauza impo­tenÅ£ei.

MulÅ£i onaniÅŸti sunt impotenÅ£i pentru că nu pot găsi satisfacÅ£ie în actul sexual normal.

Reprezentarea impotenÅ£ei este cea mai puternică inhibiÅ£ie. Psihoterapeutul trebuie să lupte împotriva acestei repre­zen­tări ÅŸi să-l convingă pe bolnav că an­goasa îl face impotent. De asemenea, sunt de combătut reprezentările că ÅŸi‑ar ruina potenÅ£a prin coit exagerat, po­luÅ£ii, „păcate“ din tinereÅ£e, onanism.

În cazurile uÅŸoare se ajunge la vindecare prin simpla sugestie, pe când cazurile mai grele cer o investigaÅ£ie psihologică  adecvată.

ErecÅ£ia matinală este cel mai sigur semn de recunoaÅŸtere a impotenÅ£ei psihice ÅŸi per­mite o prognoză favorabilă a psihoterapiei.

DisfuncÅ£ia erectilă este ÅŸi trebuie tra­ta­tă întotdeauna ca o patologie de cu­plu, printr-o abordare complexă, me­ni­tă să-i ajute pe pacienÅ£i să devină persoane sănătoase, active, care fac dragoste ÅŸi se simt fericiÅ£i.

(Despre orgasm ÅŸi frigiditate, în nu­mă­rul următor.)