4 minute, 17 secunde,14 sutimi!

Nu o să vă Å£in o lecÅ£ie de algebră ÅŸi nici nu o să vă povestesc de Pitagora sau alÅ£i matematicieni. Patru minute, ÅŸapte secunde ÅŸi 14 sutimi reprezintă recordul mondial al atletei române despre care veÅ£i afla mai multe în cele ce urmează. Doina Melinte a obÅ£inut această performanţă în proba de o milă din anul 1990 la East Rutherford ÅŸi este singura atletă din România care deÅ£ine un record mondial, încă valabil. Am rămas uimită de palmaresul fabulos al doamnei Melinte ÅŸi de viaÅ£a acesteia plină de glorie, dar ÅŸi de multele sacrificii pe care le-a făcut. Faimoasa atletă a anilor ’80-’90 a câÅŸtigat peste 300 de medalii la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale, Campionatele Europene sau Campionate NaÅ£ionale. A participat la 4 Olimpiade de vară (aur la Los Angeles 1984 - 800 metri ÅŸi argint la 1500 m la aceleaÅŸi JO), 8 ediÅ£ii de Grand Slam, unde a obÅ£inut de 31 de ori locul întâi, 11 prezenÅ£e la Campionatele Europene (5 medalii de  aur, una de argint, 2 de bronz) ÅŸi 7 participări la Campionate Mondiale (2 medalii de aur, 1 de bronz).
În prezent, campioana ÅŸi vicecampioana olimpică este preÅŸedinte al Autorităţii NaÅ£ionale de Sport ÅŸi Tineret ÅŸi Å£elul său este de-a aduce sportul românesc în topul mondial ÅŸi de a-i susÅ£ine în permanenţă pe sportivi. Doina Melinte ne-a împărtăşit evoluÅ£ia carierei sale atât ca sportivă, cât ÅŸi în calitate de conducător, munca depusă în ambele ipostaze, dar ÅŸi despre victoriile savurate intens de fiecare dată.

S.R.: AÅ£i fost sportivă de performanţă cu rezultate deosebite, iar acum sunteÅ£i în fruntea ANST. PreferaÅ£i viaÅ£a de sportiv sau cea de conducător al sportului românesc?
D.M.: ViaÅ£a de sportiv este frumoasă chiar dacă este plină de sacrificii ÅŸi întâmpini multe piedici, pot să spun că mi-a plăcut foarte mult pentru că tot ceea ce am realizat ÅŸi competiÅ£iile pe care le-am câÅŸtigat au depins doar de mine, poate 90% doar de persoana mea. În ceea ce priveÅŸte administraÅ£ia, unde eÅŸti conducător fie de club, fie al unei FederaÅ£ii, al ANST, sau al unei DirecÅ£ii, nu depinzi numai de tine, sunt o mulÅ£ime de factori care trebuie îmbinaÅ£i pentru a aduce rezultate. BineînÅ£eles, nici sportul de performanţă nu poÅ£i să îl realizezi de unul singur, în spatele tău există antrenorul, maseurul, medicul, psihologul ÅŸi o altă serie de cercetători. Pionul principal într-o competiÅ£ie este sportivul, ajungi pe teren de unul singur, trebuie să-Å£i mobilizezi efortul ÅŸi psihicul în aÅŸa fel încât să ÅŸtii ceea ce faci în competiÅ£ie, să fii lucid, să îÅ£i dai seama când ataci, când ai rezerve sau nu pentru a-Å£i atinge scopul. Sunt foarte mulÅ£i paÅŸi pe care trebuie să îi parcurgi bine pentru a ajunge perfomer.

DeÅŸteaptă-te române din somnul cel de moarte…
S.R.: Ce părere aveÅ£i despre sportivii români care urcă pe podium în zilele noastre, credeÅ£i că sunt mândri că sunt români?
D.M.: Fiecare dintre noi avem mândria că suntem români, cu siguranţă un sportiv de performanţă care ajunge pe podium este mândru că este român, este fericit ÅŸi savurează succesul. Drumul spre glorie este unul lung, iar dacă ajungi pe podium, mai important este să te menÅ£ii. Sportivii de performanţă trebuie să dovedească în fiecare competiÅ£ie că sunt buni ÅŸi că s-a investit în ei pe merit. Sunt generaÅ£ii de sportivi care au dat dovadă ÅŸi au confirmat că sunt capabili de mare performanţă, au urcat pe po­dium la Campionatele Europene ÅŸi Mondiale de Juniori, dar pe parcurs s-au stins ÅŸi nu au ajuns să dovedească că sunt capabili de medalii. Există tineri care sunt medaliaÅ£i la diferite campionate, pătrund uÅŸor în performanţă, dar apoi se îmbată cu gloria ÅŸi abandonează această activitate.
Sportivii sunt oameni obiÅŸnuiÅ£i, dar au ceva deosebit! Cine nu a făcut sport de performanţă nu poate să înÅ£eleagă, este un alt limbaj. Eu am abandonat activitatea sportivă în 1993 ÅŸi pot să vă confirm că ÅŸi în ziua de astăzi dacă ascult imnul, mă tulbură (în sensul bun al cuvântului), mă copleÅŸesc emoÅ£iile ÅŸi îmi aduc aminte de vremurile trecute, este o nostalgie frumoasă. Sunt convinsă că fiecare sportiv are în suflet această fericire, un sentiment pe care nu îl pot descrie.
S.R.: De ce credeÅ£i că România nu se mai ridică azi la nivelul performanÅ£elor obÅ£inute în anii ’80-’90?
D.M.: S-a rupt baza sportului, adică ÅŸcoala în sine. Profesorii de educaÅ£ie fizică ÅŸi sport nu mai sunt ca altădată. Un rol foarte important în promovarea sportului de performanţă îl are sportul de masă, care se realizează atât în ÅŸcoli, cât ÅŸi în afara lor. Profesorii formau acele cercuri, echipe, acele întreceri, era altă emulaÅ£ie, dar în acelaÅŸi timp, venind revoluÅ£ia, copiii au avut o altă deschidere, iar acum au alte preocupări. Atunci era o satisfacÅ£ie deosebită a celor care se întreceau între ÅŸcoli, în zilele noastre sunt lipsiÅ£i de orice spirit combativ.

„Am urmat etapele fireÅŸti până am ajuns la conducerea ANST“
S.R.: De când sunteÅ£i în fruntea ANST, cum aÅ£i reuÅŸit să apăraÅ£i interesele sportivilor?
D.M.: Sportul are o importanţă deosebită în societatea noastră, însă trebuie să recunoaÅŸtem că el este ÅŸi o afacere financiară. Dacă vrei să faci o afacere financiară, care să fie într-adevăr pro­fitabilă, trebuie să deÅ£ii o anumită sumă de bani. Am venit în Autoritate de doi ani de zile, am prins o perioadă foarte grea, cu restructurări, o perioadă unde bugetul a scăzut de la an la an, dar totuÅŸi cei care sunt în fruntea federaÅ£iilor au ÅŸtiut să-ÅŸi drămuiască finanÅ£ele ÅŸi nu aÅŸ putea să spun că rezultatele au scăzut. Nu mai avem aceleaÅŸi rezultate comparativ cu anii de dinainte de revoluÅ£ie, unde se investea masiv în sport, dar rezultatele pe plan mondial ÅŸi european în ultima perioadă au crescut. Statistic vorbind, faţă de anii precedenÅ£i, este un progres. Acum avem o generaÅ£ie de juniori foarte buni, m-aÅŸ bucura foarte mult să reziste pentru a putea lua startul mai departe la campionate, la Jocurile Olimpice ca seniori. Avem o generaÅ£ie de sportivi buni, dar asta depinde foarte mult ÅŸi de ei.
Eu sunt un om de sport, este un domeniu pe care îl cunosc. Timp de 18 ani am fost Director la DirecÅ£ia JudeÅ£eană pentru Sport ÅŸi Tineret – Bacău, un judeÅ£ cu potenÅ£ial sportiv, cu sportivi mulÅ£i, cu rezultate bune. Am învăţat acolo administraÅ£ie la un nivel mai mic, aici este administraÅ£ie la nivel mai mare. Atunci când cunoÅŸti sistemul, cunoÅŸti ce ai de făcut ÅŸi vă asigur că mă simt mai aproape ÅŸi faţă de conducătorii de federaÅ£ii, faţă de sportivi ÅŸi antrenori, pentru că am trăit în lumea aceasta atâÅ£ia ani. Am urmat etapele fireÅŸti, am fost sportiv, a urmat perioada de antrenorat, apoi administrarea. DirecÅ£ia are un rol important în activitatea sportivă a judeÅ£ului, pentru că o DirecÅ£ie JudeÅ£eană transpune politica Guvernului în teritoriu. Au activităţi ÅŸi acÅ£iuni proprii, proiecte derulate în colaborare cu federaÅ£iile sportive ÅŸi bineînÅ£eles, un program principal este dezvoltare a sportului de masă, unde sunt proiecte atât de nivel local, cât ÅŸi de nivel naÅ£ional. Există FederaÅ£ia Sportul pentru ToÅ£i, care ar trebui întărită, ar trebui investiÅ£i mult mai mulÅ£i bani de la bugetul de stat, pentru că de aici s-ar putea naÅŸte noi talente. Este o federaÅ£ie importantă pentru sportul românesc, de unde se pot extrage sportivi de performanţă.

„Trebuie să urcăm pe trepte cu paÅŸi mărunÅ£i ÅŸi siguri!“
S.R.: Ce părere aveÅ£i de implicarea politicului în sport?
D.M.: Politica sportului românesc este roÅŸu, galben ÅŸi albastru, ar trebui ca bugetul să ofere mai multe finanÅ£e pentru sport, deoarece el nu mai este sponsorizat foarte mult, din ce în ce mai puÅ£ine firme private vin alături de sport. Mai sunt companii care într-adevăr sponsorizează echipe de handbal, baschet, volei etc. ÅŸi pe această cale Å£in să le mulÅ£umesc. TotuÅŸi, ca să îl plăteÅŸti pe un antrenor cu 7.000 de euro este mult, raportat la economia ţării, fără să vorbim de fotbal. În România, salariile antrenorilor sunt foarte mici, deÅŸi acel antrenor este pentru un sportiv de performanţă ÅŸi antrenor, ÅŸi profesor, ÅŸi părinte. De asemenea, dacă vrei să faci performanţă, ai antrenamente ÅŸi sâmbătă, ÅŸi duminică, ÅŸi o vacanţă de doar trei săptămâni pe an.
Se lucrează pentru a se aduce la acelaşi nivel antrenorul din sistemul nostru - al Autorităţii Naţionale pentru Sport şi să se egaleze cu antrenorii care sunt profesori la şcolile sportive. Noi trebuie să urcăm pe trepte cu paşi mărunţi şi siguri!
S.R.: Cât de important este managementul în sport?
D.M.: Este foarte important managementul în sport, deoarece tu ca manager trebuie să cunoÅŸti ce înseamnă administraÅ£ia, achiziÅ£iile sau resursele umane, să ÅŸtii să îÅ£i apreciezi sportivii ÅŸi antrenorii ÅŸi ce plan de pregătire i se atribuie fiecăruia. Contează mult să ÅŸtii să manageriezi un club, trebuie să ai pregătirea necesară, calităţile ÅŸi capacitatea de a rezista stresului, tensiunii ÅŸi presiunii, mai ales că banii sunt puÅ£ini. În calitate de manager trebuie să ai abilitatea de a împărÅ£i banii pe secÅ£ii, să îi distribui corect, să valorifici o secÅ£ie la adevăratul ei nivel.
S.R.: Ce părere aveţi despre managerii de la cluburile sportive municipale?
D.M.: Vi-l pot da exemplu pe Iliuţă Floroiu, care este director general al unei unităţi din elita sportului românesc, un club de tradiÅ£ie cum este Farul ConstanÅ£a. Cluburile Sportive Municipale mai au ÅŸi sponsori, dar nu putem privi prin prisma că vom da cluburile la autorităţile publice locale. Acestea sunt deja încărcate cu alte domenii, care sunt mult mai grele. UÅŸor, uÅŸor vor tinde spre primării, spre descentralizare, însă noi din punct de vedere economic ÅŸi administrativ nu suntem pregătiÅ£i pentru a trece activitatea sportivă la comunităţile locale. Unele baze sportive s-au dus către autorităţile locale, ÅŸi unii chiar au dat dovadă de profesionalism, le-au modernizat, le-au renovat, le-au creat condiÅ£ii sportive. Avem exemplu concret în CaraÅŸ-Severin, Sala Sporturilor de acolo în care a investit comunitatea.

„Sportul este ceva vizibil ÅŸi se văd rezultatele!“
S.R.: Ce ne puteÅ£i spune despre artele marÅ£iale ÅŸi performanÅ£ele obÅ£inute în acest sport?
D.M.: Åžtiu situaÅ£ia artelor marÅ£iale, sunt nouă federaÅ£ii, le-am mai propus să facă o singură federaÅ£ie, care să gestioneze celelalte departamente. Aceste sporturi au prins foarte bine la public ÅŸi la părinÅ£i ÅŸi la copii ÅŸi mă bucur că din ce în ce mai mulÅ£i copii le pratică, chiar dacă nu sunt olimpice, dar sunt sporturi. PărinÅ£ii sunt mulÅ£umiÅ£i că sportul îi ordonează, îi educă, îi disciplinează pe copii.
S.R.: Cum priviÅ£i raportul sport olimpic vs. sport neolimpic? 
D.M.: Nu este posibil să fie egalitate între sportul olimpic ÅŸi neolimpic, atunci ar trebui să se denumească Olimpiada Sporturilor, nu Olimpiada Sporturilor Olimpice. Efortul este la fel, însă doar unele sunt acceptate ca sporturi olimpice ÅŸi totuÅŸi, pe parcurs, pătrund foarte multe sporturi printre cele olimpice. 
S.R.: Prin funcÅ£ia pe care o deÅ£ineÅ£i, consideraÅ£i că sunteÅ£i puntea de legătură între Guvern ÅŸi sport?
D.M.: Dacă nu eram eu în fruntea Autorităţii, probabil descentralizarea avea loc ÅŸi cluburile erau deja la primării. Sportul este ceva vizibil ÅŸi se văd rezultatele, eu merg pe principiul hai să nu ne lăudăm ÅŸi să lăsăm să se vadă rezultatele.