V-aÅ£i gândit vreodată că sportul are legătură cu cercetarea, mai exact cu cercetarea ÅŸtiinÅ£ifică? Că sportivii ÅŸi performanÅ£ele lor trebuie să treacă în primul rând prin laboratoarele de ÅŸtiinţă? MulÅ£i oameni din domeniul sportului sau împătimiÅ£i ai sportului încă nu ÅŸtiu că există un Institut de Cercetare pentru Sport în România. Însă acesta există ÅŸi face viaÅ£a sportivilor mai uÅŸoară cu ajutorul specialiÅŸtilor, doctorilor ÅŸi biochimiÅŸtilor săi. În primul rând, am aflat cât de necesară este cercetarea în obÅ£inerea ÅŸi depăşirea performanÅ£elor sportive.Despre cum ajută cercetarea sportivii,cum slăbesc sau cum se îngraşă aceÅŸtia, lucruri esenÅ£iale despre nutriÅ£ie, despre performanţă ÅŸi munca de laborator ne-a vorbit domnul Dorel Tocitu, ÅŸeful Laboratorului de Biochimie din cadrul Institutul NaÅ£ional de Cercetare pentru Sport în cele ce urmează:

S.R.: Cât de mult contează cercetarea în performanÅ£a sportivă? Åži nu numai în cercetarea sportivă, cum procedaÅ£i când vine un om obiÅŸnuit la dumneavoastră, care practică sport ÅŸi spune că vrea să-ÅŸi îmbunătăţească tonusul? În funcÅ£ie de algoritmii pe care dumneavoastră îi stabiliÅ£i, de cercetarea pe care o faceÅ£i, cum îi recomandaÅ£i să lucreze pentru a fi mulÅ£umit, pentru a-i fi mai bine?

D.T.: Nu există rezultate mari în sportul mondial ÅŸi inclusiv la noi în Å£ară care să nu treacă prin laboratoarele de ÅŸti inţă. S-a depăşit de mult timp etapa în care un singur antrenor cu flerul lui ÅŸi cu experienÅ£a lui de o viaţă a putut să facă performanţă, să scoată maxim. Au fost ÅŸi astfel de vremuri, când nu am avut tehnologia respectivă sau informaÅ£iile respective. Acum însă lucrurile sunt mult avansate ÅŸi există lângă echipele mari sau lângă un mare sportiv de performanţă un biochimist, un psiholog, un preparator fizic, un nutriÅ£ionist, un specialist în somn, pentru că nici somnul nu mai este lăsat la voia întâmplării. Există un alt specialist care îi programează viaÅ£a sexuală, aceasta fiind trecută în planul de pregătire; bineînÅ£eles aici vorbind de sportivii de cel mai înalt nivel, primii 10-15 în lume. O mai mare importanţă se acordă vieÅ£ii sexuale la băieÅ£i. De exemplu, România nu are rezultate la fel de mari la băieÅ£i cum are la fete: avem handbal fete ÅŸi nu avem handbal băieÅ£i, la fel în cazul canotajului, atletismului, chiar ÅŸi la box ÅŸi gimnastică, fetele au rezultate mai bune. O partidă de sex înainte de competiÅ£ia de obiectiv te face să ratezi competiÅ£ia oricât de bine pregătit eÅŸti, nu este adevărat că te ajută să elimini stresul sau emoÅ£ia de concurs. De asemenea, este o greÅŸeală capitală ca un sportiv să întreÅ£ină relaÅ£ii sexuale după eforturi intensive. Are voie să facă sex de-abia după 24 de ore, chiar ÅŸi după 48 de ore de la meci sau antrenament! Cine este specialist ÅŸi înÅ£elege, îmi susÅ£ine întru totul spusele.

S.R.: SpuneÅ£i-mi, cât de importantă este munca de laborator? Åžtim că acolo vă desfăşuraÅ£i activitatea.

D.T.: În laborator căutăm să găsim indi vidualităţile din metabolism ÅŸi din reacÅ£iile respective ÅŸi încercăm să le speculăm. Pot să am un tip care în mod natural utilizează lipidele ÅŸi atunci într-o cursă de anduranţă acesta va avea un tempo susÅ£inut dar niciodată un finiÅŸ bun; prin urmare deja încep să mă gândesc să fac strategia de concurs cu el. El poate să facă două ruperi de ritm, dar repet nu va avea niciodată un finiÅŸ. Am tipi care sunt dependenÅ£i de glucide cum sunt în cărÅ£i, aceÅŸtia sunt excepÅ£ii ÅŸi trebuie un antrenament special pentru a învăţa organismul să utilizeze din primul moment fiindcă altfel ne spun specialiÅŸtii că lipidele intră în lucru după 45 de minute. Însă pot intra în lucru cum vrei, dacă înainte de concurs faci încălzire, care poate să dureze ÅŸi două ore. Pentru tipii de glucide trebuie să pregătesc finiÅŸul, lucrurile acestea nu mai rămân la latitudinea antrenorului sau experienÅ£a lui. Eu sunt un chibiÅ£ mai instruit, însă asta nu înseamnă că toÅ£i antrenorii îmi ascultă sfaturile. Cu unii mă înÅ£eleg din prima, suntem pe aceeaÅŸi lungime de undă, însă cu alÅ£ii este posibil să nu mă înÅ£eleg nici după cinci ani. Ei vin în continuare, deoarece chiar dacă utilizezi sau nu ce îÅ£i recomand eu, vrei să ÅŸtii ce Å£i-aÅŸ putea spune ÅŸi eu. Dar când nu utilizezi ÅŸi suntem într-un punct critic, eu îÅ£i dau un raport scris pe care

mi-l asum sub semnătură ca să te poÅ£i duce să te consulÅ£i în piaţă ÅŸi cu alÅ£i specialiÅŸti. Astfel, în următoarele trei luni, dacă persistă, fie că se va accidenta, fie că va fi o plafonare de rezultate ÅŸi că va pierde din asta. Atunci el, citind fenomenul, începe să capete încredere ÅŸi data viitoare când dau o diagnoză, nu voi mai fi întrebat de ce, nu trebuie să dau multe argumente, o crede de la bun început.

S.R.: HaideÅ£i să ne îndreptăm puÅ£in atenÅ£ia spre partea de nutriÅ£ie. Auzim cu toÅ£ii la televizor ideea de „MâncaÅ£i sănătos, nu mâncăm carne, hai să paÅŸtem iarbă!“. Dumneavoastră ce părere aveÅ£i?

D.T.: Într-adevăr, mai nou au apărut tot felul de oameni-guru, fiecare cu părerile personale: beÅ£i n litri de apă pe zi, mâncaÅ£i după grupele sanguine… Oamenii care ÅŸtiu ceva despre nutriÅ£ie nu se amestecă în aceste treburi, ei îÅŸi văd de cercetarea lor. Ce mâncăm trebuie privit în legătură cu ce s-a mâncat în ultimii zece mii de ani în arealul respectiv. Dacă avem un sportiv care vine dintr-o anume zonă a ţării ÅŸi acolo în ultimii 500 de ani în alimentaÅ£ia populaÅ£iei s-au regăsit câteva componente de bază, atunci sportivul trebuie să le aibă în continuare. Este greÅŸit să îi schimbi brusc alimentaÅ£ia pentru că organismul nu îi va permite. Ca un obicei alimentar să intre în codul genetic durează vreo 600 de ani. Din această cauză, condiÅ£ionarea genetică extrem de puternică a alimentaÅ£iei ne impune anumite reguli.

S.R.: Cât de bune sunt suplimentele alimentare? Sau sunt ele bune?

D.T.: Din păcate suplimentele la care avem acces sunt o afacere! Ideea de bază, dacă o luăm de la rădăcină este că în fiecare zi trebuie să mănânce aproape ÅŸapte miliarde de oameni! Nu mai contează ce li se dă să mănânce… contează doar să nu ne fie foame. Prin urmare, mâncarea la care avem noi acces în prezent satură, dar nu hrăneÅŸte! Avem nevoie de aminoacizi esenÅ£iali, aceÅŸtia provin din cereale ÅŸi legume. Eu nu am calitatea să fac recomandări medicale deoarece sunt doctor în biochimia efortului, însă pot face anumite aprecieri. Îi pot spune sportivului: îÅ£i trebuie de pe piaţă o proteină de calitate, un polivitaminizant bun, un polimineralizant, un factor de protecÅ£ie hepatică, îi spun doar clasa mare de substanÅ£e, nu îi dau nume sau firmă. Dacă el vine la mine ÅŸi a ales ce este mai prost din piaţă, ÅŸi îl în treb costurile, atunci îi explic că la ace laÅŸi preÅ£ găseÅŸte un alt produs mult mai bun decât cel ales de el. Ca să faci un campion mondial în lume ai nevoie de trei componente: antrenamentul este primul, urmează alimentaÅ£ia ÅŸi medicaÅ£ia permisă sau nepermisă. În România, ultimele două sunt inversate, deci avem antrenamentul, medicaÅ£ia ÅŸi alimentaÅ£ia.

S.R.: Despre alcool ce părere aveţi?

D.T.: Alcoolul pune la dispoziÅ£ie o can titate rapidă de energie, de aceea în unele sporturi este pe lista doping, este ca celelalte substanÅ£e interzise. Alcoolul ÅŸi îngraşă, dar dacă te miÅŸti la sală poÅ£i

să bei, dar cu măsură ca în toate! Echilibrul este cel care ajută, omul fiind un animal omnivor, el trebuie să mănânce din toate. În momentul în care am scos una, indiferent care, într-o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp apar dezechilibre metabolice. Nenorocirea este că aceste dezechilibre nu apar imediat, fiindcă dacă beau o sticlă de whiskey astăzi, a doua zi mă trezesc mahmur, mă doare capul ÅŸi îmi dau seama că un litru de whiskey băut într-o seară îmi face rău. Însă dacă mănânc mâncare nesănătoasă astăzi, nici după un an de zile nu mi-e rău.

S.R: Cât de dificil este să slăbeÅŸti? Sau chiar să te îngraÅŸi?

D.T.: Trebuie să ne întoarcem la condiÅ£ionarea genetică despre care am vorbit ÅŸi mai devreme. Noi suntem pro gramaÅ£i genetic; acum 5000 de ani, omul nu putea să mănânce în fiecare zi. Suntem

programaÅ£i în felul următor: când am mâncat o dată pe săturate am utilizat ceva din componenta energetică ÅŸi restul o depunem sub formă de grăsime. Ulterior ne-am îmbunătăţit viaÅ£a continuu,

dar ÅŸi aveam unele activităţi. Slăbitul sau îngrăşatul reprezintă doar o pro blemă de contabilitate – cât intră,atât trebuie să iasă! Noi suntem plani ficaÅ£i să mâncăm 5000 de calorii ÅŸi să facem activitate tot de atât, însă în zilele noastre activitatea s-a redus la 2000 de calorii. DiferenÅ£a de 3000 organismul ÅŸtie că trebuie să o depună sub formă de grăsime. De exemplu, se spu ne că berea îngraşă… nu berea în graşă, ci cantitatea de energie pe care o pun la dispoziÅ£ie 15 beri. PoÅ£i să bei 15 beri, însă trebuie să faci ÅŸi 20 de ture de stadion ÅŸi atunci te menÅ£ii la greutatea dorită. Dacă bei 15 beri ÅŸi nu depui niciun efort fizic, alcoolul respectiv se transformă în grăsime ÅŸi se depune pe burtă, asta este ce îngraşă. Există o vorbă în popor că dacă eÅŸti gras suferi cu glanda, cu tiroida, însă nu este universal valabil ci din contră! Slăbitul are două componente: una este numărul de adipocite, de celule adipoase care se for mează încă din copilărie. Prima condiÅ£ie este să mănânci aceeaÅŸi cantitate de mâncare de ÅŸase ori la ÅŸase mese, nu o singură dată cum mâncăm noi, adică seara fiindcă viaÅ£a ÅŸi ritmul ne-a impus acest lucru. De exemplu, dacă un sportiv are nouă kilograme în plus, când încep să îl ajut să slăbească, prima pe rioadă nu încep să se consume grăsimile de pe burtă, ci începe să se consume proteina contractilă care este o proteină de calitate pentru care a muncit mult. Dacă depăşeÅŸti cu slăbitul un anumit punct, organismul spune stop fiindcă exis tă acolo un sistem de alarmă ÅŸi în cepe să caute alte surse energetice, deci nu se mai bazează pe proteina aceasta. Dar altfel, primele trei kilograme sunt din deshidratare ÅŸi din proteina contractilă pentru care poÅ£i munci ÅŸase luni la sala de forţă. Există în permanenţă un echilibru pe care trebuie să îl stabileÅŸti ÅŸi să îl măsori.