Într-o seară de mai a anului 1986, fotbalul românesc era în vârful Europei. Pe stadionul Ramon Sanchez Pizjuan din Sevilla, Steaua BucureÅŸti câÅŸtiga Cupa Campionilor Europeni, învingând FC Barcelona în ultimul act. Fără îndoială, figura emblematică a acelei finale a fost Helmuth Duckadam, cel care a parat patru lovituri de la 11 m ÅŸi a adus bucurie în sufletul a milioane de români.

La o săptămână de la aniversarea de 25 de ani a acestei performanÅ£e, „eroul de la Sevilla“ a acordat un interviu pentru Sport Revolution. În atmosfera plăcută de la Rock’N Pasta, Helmuth Duckadam ne-a povestit despre echipa magică din 1986, dar ÅŸi despre viaÅ£a sa personală.

S.R.: Cum aÅ£i început cariera în fotbal?

H.D.: La 16 ani am debutat la echipa de seniori a Semlacului. Mai apoi am plecat la Arad, unde am continuat activitatea fotbalistică la Åžcoala Sportivă Gloria Arad. După aceea am fost selecÅ£ionat la UTA tineret, iar mai târziu la Constructorul Arad. În ’79 am fost promovat la prima echipă de la UTA, iar în ’83 am venit la Steaua.

S.R.: În 1983 aÅ£i vrut să vă lăsaÅ£i de fotbal? De ce?

H.D.: Am avut o semifinală de Cupă cu Corvinul Hunedoara la BraÅŸov. După ce am apărat câteva mingi grele, m-am relaxat ÅŸi Mircea Rednic a dat gol. Ne-au egalat, iar în final ne-au bătut cu 2-1. După acea partidă eram foarte dezamăgit ÅŸi am vrut să mă las de fotbal. Norocul meu a fost că în cadrul staff-ului se afla marele Voinescu, care m-a încurajat ÅŸi mi-a spus că asta e viaÅ£a unui portar.

S.R.: Cum se vede performanţa din 1986, după 25 de ani?

H.D.: A trecut foarte mult timp. Din păcate, prea puÅ£ini din cei care ar fi trebuit să se gândească să organizeze ceva mai spectaculos, au cam uitat. Dar asta e viaÅ£a. Eu sunt convins că această performanţă nu poate fi egalată ÅŸi e trist că nu i se dă importanÅ£a care ar trebui.

S.R.: Cum era atmosfera în echipă în acea perioadă?

H.D.: Noi am reuÅŸit să alcătuim un lot de jucători în care, în primul rând, eram fotbaliÅŸti. Erau ÅŸi atunci grupuleÅ£e, dar când intram în teren, eram o familie ÅŸi făceam totul ca echipa să câÅŸtige.

S.R.: Când aÅ£i simÅ£it că se poate câÅŸtiga Cupa?

H.D.: Noi am vrut să ajungem cât mai sus. Nu ne-am propus să câÅŸtigăm Cupa. Dar după victoria cu Anderlecht, am realizat că avem o echipă foarte valoroasă care poate să învingă pe oricine.

S.R.: Cum aţi trăit momentul penalty-urilor?

H.D.: Fiecare copil, când se apucă de un sport, visează să facă o anumită performanţă. Visul meu a fost dintotdeauna să ajungem la un joc care să se decidă la lovituri de la 11 m ÅŸi eu să fiu omul care hotărăşte soarta partidei. Când am ajuns la penalty-uri, am zis că a venit momentul meu. Eram convins că voi reuÅŸi.

„Regret că nu am reuÅŸit să mai joc măcar cinci ani“

S.R.: În ce fel vi s-a schimbat viaÅ£a după acea performanţă?

H.D.: Nu s-a schimbat neapărat în foarte bine, deoarece după câteva luni am avut acel accident vascular. Doctorul mi-a zis că e prea riscant să mai joc. Am mai făcut-o pe semnătură la Vagonul Arad ÅŸi CPL Arad, dar foarte puÅ£in. În rest, viaÅ£a nu mi s-a schimbat neapărat în bine. Cei din Armată au considerat că trebuie să plec de acolo din moment ce nu mai pot să fiu util. Era foarte greu, ca în culmea gloriei, să fii nevoit să îÅ£i cauÅ£i un serviciu, să faci o meserie nouă.

S.R.: Ce regret aveÅ£i în cariera de sportiv?

H.D.: Regret că nu am reuÅŸit să mai joc măcar cinci ani. Am fost nevoit să abandonez sportul la 27 de ani. Cred că mai puteam să joc ÅŸi probabil că aveam ÅŸi eu ÅŸansa mea să joc în străinătate după ’90.

S.R.: Cum este o zi din viaţa lui Helmuth Duckadam?

H.D.: Eu am un program destul de lejer. Îl fac în funcÅ£ie de solicitările presei. De obicei ajung în jur de ora 10 la stadion. Am anumite interviuri de dat sau evenimente unde reprezint clubul. Nu am opt ore la serviciu pentru că activitatea mea nu are un program fix, dar toată viaÅ£a mi‑am dorit să fac acest lucru ÅŸi îl fac cu multă plăcere.

S.R.: În final, cum vedeÅ£i viitorul alături de Steaua?

H.D.: Anul acesta am avut un an destul de greu. Prin simplul motiv că, dacă eÅŸti imaginea clubului ÅŸi n-ai rezultate, este foarte greu. Toată lumea îÅ£i cere să explici anumite treburi. Sperăm ca în viitorul sezon, prin transferurile care vor fi făcute, să reuÅŸim să construim o echipă puternică, cu care să ne batem la titlu, iar într-un an, doi să facem faţă ÅŸi în Europa.