Acest capitol este la fel de relevant pentru capacitatea unui antrenor ca ÅŸi (de exemplu) lucrul individual la Å£inte mobile (pads). IndicaÅ£iile de la colÅ£ însă au un „ceva“ particular, ele condensează toată experienÅ£a într-un timp minim ÅŸi, frecvent, pot face într-adevar diferenÅ£a între victorie ÅŸi înfrângere, sau între o victorie cu accidentări ÅŸi una fără nicio problemă. Evident, la polul opus sunt gafele, indicaÅ£iile aberante sau chiar cinice. Am citat frecvent în discuÅ£ii „la mica bârfă“ cu colegii antrenori (nu voi da niciun nume aici) care s-au „consacrat“ prin următorul gen de scene: elevul domniilor lor ia o numărătoare. De la colÅ£, domnul antrenor Å£ipă „ia-l la bătaie că nu mai poate!“ (!!!). Scăpat ca prin minune de gong, elevul vine la colÅ£ ÅŸi e mustrat că n-a sărit la bătaie mai tare. Vine o nouă rundă ÅŸi iar o numărătoare. Åži, ca ÅŸi cum nimic nu ar sta în calea victoriei, antrenorul insistă: sari pe el, că e gata! Ultima dată când am fost martor (ca arbitru) la o atare scenă, mi-am permis un gest extravagant. Am oprit puÅ£in meciul (era un eveniment local, fără miză mare ÅŸi oricum urma să se consume inevitabilul) ÅŸi mi-am apostrofat colegul: Dragă domnule, cu tot respectul, este un cinism să daÅ£i indicaÅ£ii luptătorului celeilalte echipe să vă termine omul. Sau, poate, era ascunsă aici vreo înÅ£elepciune care mie îmi scapă...
Dar să lăsăm glumele ÅŸi să abordăm câteva lucruri simple ÅŸi, din păcate, frecvent trecute cu vederea:
Codul de comunicare, pe cât posibil, e bine să nu fie accesibil echipei adverse: De câte ori dau indicaÅ£ii contra unei echipe străine, ele vor fi în română, pentru că e o limbă puÅ£in cunoscută. Mid-kick e un semnal clar pentru adversar. „Picior la burtă“ e colocvial, dar criptic pentru orice străin. Am fost surprins că mulÅ£i antrenori ignoră că, dacă ce spun de la colÅ£ e accesibil echipei adverse, planul le poate fi dejucat relativ repede. Nici nu e nevoie să audă antrenorul, e suficient să înÅ£eleagă oponentul însuÅŸi...
FiÅ£i adepÅ£ii mesajelor scurte ÅŸi cu ordine clară: Nu mai e nevoie să spunem ce rapid se derulează situaÅ£iile în ring ÅŸi ce important e să economisim timp dar ÅŸi să transmitem informaÅ£ii clare. „Mawashi gedan“ e de două ori mai lung ca „lowkick“ ÅŸi începe ÅŸi cu o indicaÅ£ie neclară (mawashi indică „circular“ dar luptătorul mai are de aÅŸteptat până să afle care fel de circular). În general, snobismul „japonezismelor“ costă colÅ£ul timp preÅ£ios... În schimb, dacă nu dorim ca informaÅ£ia „lowkick“ să fie înÅ£eleasă (cuvântul e binecunoscut peste tot) putem codifica „jos stânga“ („jos“ adică la coapsă, stânga adică piciorul care execută) ÅŸi devenim de îndată suficient de greu de înÅ£eles chiar ÅŸi pentru un român.
Nu insistaÅ£i la modul kamikaze: Chiar ÅŸi cel mai bun luptător ÅŸi cel mai ascultător executant se pot bloca. InsistenÅ£a pe un procedeu devine tragicomică. E mai bine să schimbăm la timp când nu merge ÅŸi nu merge decât să trăim palida consolare că totul a mers prost, dar conform planului.
GândiÅ£i bine complexitatea situaÅ£iei în ring: Surprinzător de puÅ£ini antrenori Å£in cont de situaÅ£iile clasice „adversar mai lung sau mai scurt de alonjă“, „luptător de atac, de contră, de miÅŸcare“ ÅŸi uneori chiar ÅŸi faptul că un stângaci luptă altfel decât un dreptaci tinde să fie misterios. Alinierile clasice faţă de adversar sunt atât de importante încât putem menÅ£iona meciuri câÅŸtigate prin tactica alinierii corecte (am dat frecvent de exemplu prima întâlnire Hari-Bonjasky, unde Bonjasky ÅŸi-a impus tactica aliniind tenace piciorul stâng la piciorul stâng al lui Hari ÅŸi contraatacând cu low­kick „tot ce miÅŸca“. Acum puÅ£in timp, într-un eveniment cu două duzini de cluburi, am întâlnit doi antrenori (!) care dădeau indicaÅ£ii corecte de aliniere, deschidere de unghi ÅŸi exploatarea spaÅ£iului de luptă.
IdentificaÅ£i punctul mort al sportivului ÅŸi mai ales punctul mort al adversarului: Producerea de energie în muÅŸchi nu este liniară, ci fazică, întrucât depinde de mai multe feluri de metabolism. În plus, execuÅ£ia miÅŸcării prin impulsuri nervoase suferă alterări ciclice în cursul efortului (oboseală neuromusculară). AceÅŸti factori ÅŸi multe alte împrejurări complexe Å£inând de metabolism, irigare vasculară ÅŸi dinamica neuromotorie duc la apariÅ£ia ciclică în timpul efortului submaximal ÅŸi maximal a punctelor moarte, momente de oboseală intensă cu scăderea importantă a capacităţii de a susÅ£ine efortul. Dacă sportivul este bine condus poate temporiza până depăşeÅŸte punctul mort ÅŸi are o revenire, de obicei la ritm alert, când poate prelua iniÅ£iativa adversarului din nou. Invers, atacarea susÅ£inută a unui adversar aflat la punct mort poate duce la victorie, frecvent înainte de limită. Aproape că nu mai trebuie spus ce greÅŸeală este să forţăm de la colÅ£ un sportiv aflat la punct mort. Chiar dacă trece, repriza următoare va costa exponenÅ£ial mai mult... dacă vom apuca o repriză următoare...
Numărul de puncte moarte în efort care pot fi depăşite într-o repriză clasică de 3 minute ÅŸi într-un meci clasic de 3X3 minute la format pro este de asemenea o problemă care necesită testarea sportivului. Există sportivi cu capacităţi excelente de a doza efortul care prezintă puÅ£ine puncte moarte. Din contră, sportivii temperamentali se lasă „duÅŸi de adrenalină“ ÅŸi pot să se supratureze contraproductiv. Simulările de la sparring ÅŸi din timpul reprizelor de condiÅ£ionare fizică la efort maximal sunt indispensabile pentru cunoaÅŸterea sportivului ÅŸi cooperarea sportiv-antrenor.
Coduri de semnale: Sportivul nu are voie să vorbească, dar poate semnala vizual unele situaÅ£ii. Să dăm un exemplu fictiv: două bătăi cu mănuÅŸa pe mănuÅŸa cealaltă înseamnă „sunt la punct mort, nu mă forÅ£a“, semnalând antrenorului să reducă „turaÅ£ia“ indicaÅ£iilor. Nu e bine să forţăm sportivii mai impulsivi sau cu firi mai „încurcă-lume“ să utilizeze coduri complicate pentru că se pot naÅŸte confuzii, dar chiar ÅŸi cei mai puÅ£in dotaÅ£i intelectual pot memora ÅŸi utiliza cu eficienţă un cod din 5-6 semnale caracteristice. „Nu aud bine ce-mi spui“ e un semnal important pentru atmosfera încinsă de fani care strigă, altfel antrenorul poate să fie complet ignorant că mesajele lui sunt rău sau deloc auzite. „ÎÅ£i confirm că am auzit“ poate fi răspunsul solicitat la comandă când o indicaÅ£ie nu a fost uÅŸor respectată. „Sunt ok“ e un mesaj ultraimportant pentru antrenor, care, altfel, ar putea să creadă că lucrurile stau mai rău decât în realitate.
SimulaÅ£i cât mai mult în sală: Pe vremuri, caii de război erau antrenaÅ£i în medii care să simuleze cât mai bine lupta: pocnete de arme, explozii de proiectil, sunet de trompete. Uneori, stress-ul luptei ÅŸi al atmosferei de la meci ne produc reacÅ£ii greu de controlat, aproape animalice. Putem reconstitui cu uÅŸurinţă atmosfera de galerie dacă avem puÅ£ină imaginaÅ£ie ÅŸi putem urmări reacÅ£iile sportivului la indicaÅ£ii, construind un capital de experienţă de neînlocuit, mai ales pentru luptătorii debutanÅ£i. În plus, sportivii se obiÅŸnuiesc cu tonul vocii antrenorului, putând să-l deosebească în vacarm de... binevoitori din galerie care dau indicaÅ£ii... nu tocmai înÅ£elepte.