După un drum ce trebuia să fie de 13 ore, dar datorită Sfântului CFR, a durat cu 3 ore mai mult, am păşit pentru a cincia oară în Budapesta. De data asta am făcut această excursie pentru a urmări de la faÅ£a locului, în calitate de spectator Campionatele Europene de NataÅ£ie.

DeÅŸi ajuns cu o zi întârziere, mi-am lăsat grăbit bagajul ÅŸi m-am îndreptat către Bazinele de pe celebra insulă Margareta, nerăbdător să văd atmosfera ÅŸi să simt cum clocoteÅŸte apa. Norocos cum sunt în unele situaÅ£ii, am observat că locul de cazare (acasă la niÅŸte foarte buni prieteni de familie ce locuiesc în Buda, partea cea veche a Budapestei) este la doar 10 minute de mers pe jos până la Insula Margareta.

Am luat-o bătrâneÅŸte pe jos către insulă, plecând cu vreo trei ore înainte de începerea finalelor celei de a doua zi de competiÅ£ie, cu gândul să fac o scurtă cercetare a întregii insule. Cum am ieÅŸit din apartament am observat  un prim lucru: curăţenia desăvârÅŸită de care se bucură budapestanii. Nu am văzut chiÅŸtoace pe jos, hârtii, celebrele coÅŸuri de gunoi pline cu alte pungi lângă ele ÅŸ.a.m.d. Urcând uÅŸor pe podul Arpad (în maghaira “Arpad Hid”, sau Podul PrinÅ£ului Arpad, este cel mai lung pod din Ungaria având peste 2km ÅŸi fiind proiectat în 1930 ÅŸi finalizat în anul 1950, acesta fiind dedicat Marelui PrinÅ£ al Maghiarilot Arpad). Am  remarcat ÅŸi un lucru ce m-a făcut să mă simt puÅ£in mai bine: BucureÅŸtiul meu natal stă mult mai bine în privinÅ£a calităţii mijloacelor de transport în comun, budapestanii călătorind în continuare cu celebrele “Ikarus model 1995” ÅŸi cu anticele tramvaie ungureÅŸti vechi de peste 30 ani, toate fără aer condiÅ£ionat (există ÅŸi mici excepÅ£ii anume noua generaÅ£ie de tramvaie ce circulă pe Podul Margareta ÅŸi excelentul sistem de tren intra-orăşenesc de pe malul Dunării.

Trec podul la jumătatea lui ÅŸi fac dreapta spre a intra pe Insula Margareta. Mă întreb de unde numele ăsta, o fi insula plină de margarete? Mă hotărăsc să cercetez acest lucru, iar cu prima ocazie mă încumet să întreb de unde fac rost de un ghid cu un istoric al insulei. Stupoare, găsesc din prima, o vânzătoare deÅŸi nu prea tânără care îmi spune într-o engleza perfectă că mă costă un ghid în jur de 2000 de forinÅ£i (adică aproximativ opt euro, un euro fiind cam 270-280 de forinÅ£i). Îmi cumpăr o cărticică ÅŸi aflu că Insula aceasta are o lungime de 2,5 km ÅŸi o lăţime de 500 de metri, fiind situată în mijlocul Dunării. Este delimitată la sud de Podul Margareta ÅŸi la Nord de Podul Arpad. Numele ei iniÅ£ial a fost Insula Iepurilor (în perioada Evului Mediu), ulterior aceasta primind numele actual, inspirat fiind de Sfânta Margareta (1242-1270), fiica regelui Bela IV al Ungariei, sfântă ce a trăit într-una dintre mănăstirile aflate atunci pe insulă.

În continuare, o iau uÅŸor într-un tur de recunoaÅŸtere al insulei, trec dintr-un parc în altul, ÅŸi întâlnesc câteva situri istorice, rămăşiÅ£e fie ale mănăstirilor aflate la un moment dat pe insulă, fie clădiri bine conservate ce au avut la un moment dat o utilitate publică.

Ajung în ultimă instanţă ÅŸi în faÅ£a complexului acvatic de agrement Palatinus Strand, cel mai mare complex de acest fel din Budapesta ÅŸi al treilea din Ungaria. Complexul este alcătuit din trei piscine, baruri ÅŸi un tobogan de apă. Imediat după acest complex, se află ÅŸi Bazinul Olimpic Alfred Hajos, locul de desfăşurare al Campionatelor Europene. Bazinul este denumit astfel în memoria primului campion olimpic la înot din era modernă, ungurul Alfred Hajos.

Nici nu bag de seamă ÅŸi a venit deja timpul de începere a reuniunii de după amiază, mă gandesc să simt pulsul publicului iubitor de înot, îndreptându-mă către aria de acces a acestuia în complex. Observ că biletele de intrare la competiÅ£iile de înot costă intre opt ÅŸi 13 euro, în funcÅ£ie de zona de tribună în care doreÅŸti să urmaăesti competiÅ£ia, iar imediat după intrarea în incinta complexului există mai multe magazine de echipament sportiv cu însemnele competiÅ£iei. Intrat în complex, chiar înainte de începerea încălzirii concurenÅ£ilor, văd  tribunule pline, nu mai puÅ£in de 5000-6000 de oameni fiind prezenÅ£i în tribună pentru a-ÅŸi încuraja sportivii  preferaÅ£i, fie ei maghiari, norvegieni sau francezi.

Începe încălzirea, apar deja câteva diferenÅ£e mari de abordare a concursului, dacă echipele nordice la care se adaugă ÅŸi Olanda, sunt extreme de degajate, relaÅ£ia sportivilor cu antrenorii (care majoritatea sunt foarte tineri) este foarte apropriată, se spun glume ÅŸi se râde etc. M-a frapat totodată la aceste echipe faptul că efectuau o încălzire pe uscat extrem de temeinică, bazată foarte mult pe exerciÅ£ii fizice ce dezvoltă motricitatea ÅŸi buna coordonare între braÅ£e ÅŸi picioare. De altfel îl pot remarca aici pe campionul European la 100m bras Alexander Dale Oen, care ÅŸi-a efectuat încălzirea pe uscat chiar aici.

Alte echipe demne de remarcat au fost cele ale Italiei, FranÅ£ei, Germaniei ÅŸi Rusiei, care după mine reprezintă în continuare forÅ£a în înotul European. Echipa  Ungariei, deÅŸi plină de vedete cum ar fi Daniel Gyurta (favorit în proba de 200m bras), Laszlo Cech (recordman European la 200m ÅŸi 400m Mixt sau Veraszto Evelyn) mi s-a părut a fi în reconstrucÅ£ie având foarte mulÅ£i tineri în componenţă. AÅŸ mai remarca încă doua echipe, cea a Ucrainei ÅŸi cea a Belarusului, care mi s-au părut foarte disciplinate ÅŸi pline de sportivi talentaÅ£i.

Începe concursul, publicul este pentru prima oară ridicat în picioare de finala la 50m future, susÅ£ineri frenetice din partea publicului, care îl încuraja în majoritate pe ibericul Rafael Perez Munoz, deÅ£inătorul recordului mondial al probei, cel care de altfel avea să ÅŸi câÅŸtige proba (învingându-l pe preferatul meu Frederique Bousquet din FranÅ£a). Trecem de prima finală, iar urmează semifinalele probei de 100m liber, pe culoarul cinci Evelyn Veraszto, publicul realmente ia foc la auzul numelui ei, lângă mine un cuplu de maghiari care strigă din toate puterile, în faÅ£a mea echipa de junior a Norvegiei cu antrenorii lor, îÅŸi susÅ£in cu frenezie favortia calificată a 15-a în semifinale. Trecem ÅŸi de această probă, urmează proba de 100m spate, favoriÅ£i, doi francezi Camile Lacourt Jeremy Stravius, culoarele patru ÅŸi cinci. Outsider britanicul Liam Tancock, medaliat olimpic. Începe cursa după primele tracÅ£iuni, îmi dau seama de valoarea incontestabilă a acestui francez, Camile Lacourt, de care nici nu auzisem până atunci. Se distinge printr-o tehnică deosebită, caracterizată printr-o tracÅ£iune de braÅ£e extrem de eficientă, proba ia sfârÅŸit, câÅŸtigătorul fiind fără probleme cu un timp de 52.11,  ce reprezintă un nou record European francezul Camille Lacourt, clasaÅ£i pe podium mai fiind compatriotul sau Jeremy Stravius ÅŸi britanicul Liam Tancock.

Urmează momentul culminant al zilei pentru întreaga audienţă, proba de 100m bras, al treilea favorit al probei maghiarul Daniel Gyurta, favorit cert, recordmanul European al probei ÅŸi medaliat cu argint la Olimpiada de la Beijing Alexander Dale Oen. În public încep încurajările, 4000 de suflete răcnesc din toÅ£i rărunchii când aud numele lui Daniel Gyurta, dar micuÅ£a galerie norvegiană face faţă cu success. Se dă startul, proba este echilibrată pe prima lungime de bazin, favoriÅ£ii pleacă cap la cap, dar după întoarcere începe să se facă diferenÅ£a, valoarea mai mare a norvegianului ajutându-l să se impună cu un timp de 59.20, ce reprezintă un nou record al Campionatelor. MedaliaÅ£i au mai fost Hugues Dubosq ÅŸi Fabrizio Schiavolli.

Ziua se încheie cu proba de 200m spate feminin. Nu îmi pot ascunde nostalgia acum 10 ani, se evidenÅ£ia pentru prima dată la nivel înalt Diana Mocanu, care cucerea medalia de argint la această probă, performanţă ce urma să prevestească marea performanţă de la Olimpiada de la Sydney. Proba este fără istoric, cele două englezoaice Elysbeth Simmonds ÅŸi Gemma Spoforth impunându-se fără emoÅ£ii în faÅ£a ibericei Marce Duane Da Rocha.

Punând punct primei mele zile pe Insula Margareta, pot spune fără să greÅŸesc că am rămas impresionat de cât de mult este iubit sportul în Ungaria, de cât de multă lume face sport ÅŸi de cât de entuziaÅŸti pot fi maghiarii când vine vorba de susÅ£inerea ţării lor. Mâine urmează o nouă zi plină cu nu mai puÅ£in de cinci finale ce se anunţă foarte disputate.