Zilele trecute, prin grija FederaÈ›iei Române de Baschet, copii Gimnaziului Romulus Guga au avut pret de cateva zeci de minute sansa de a intalni crema primei ligi de baschet a tarii. Asa cum ar trebui sa se preocupe toti cei care conduc dregatoriile sportului romanesc, daca doresc sa mai aiba baza de selectie pentru “viitoarele noastre posibile echipe de aur”.
Cu bani putini (cateva tricouri si cateva mingi), dar mai ales cu cateva nume de rezonanta in acest moment in salile de sport romanesti, oficialii federatiiei au sadit cel putin cateva seminte de dorinta de performanta. Campionii nu se nasc intamplator, niciodata. Trebuie sa vada, sa aplaude realizarile celor mari, sa fie dezamagiti de esecurile lor, sa le inteleaga greselile si sa caute sa nu le repete.
Unul dintre motivele pentru care americanii au un baschet-industrie este si acela ca au stiu sa duca mingea in suburbii, la cei mai nefericiti dintre copii, si sa o transforme in vis. Copilul, mai ales cel care provine din familii cu dificultati materiale, poate sa isi traga propriu bilet castigator folosind o astfel de sansa. Sportul nu mai este de multa vreme o poezie. Este o munca la fel ca oricare alta, o munca pentru care este necesara si UCENICIA pe langa MESTERI. |
