La aproape un deceniu de când a decis să renunÅ£e la tenis, căsătorindu-se la Roma cu antrenorul ei, Massimiliano Pace,  cu care are doi copii, Tomaso ÅŸi Francesca, fostul număr 7 mondial din toamna lui 1997, Irina Spîrlea, a acceptat propunerea colegei sale de generaÅ£ie, Ruxandra Dragomir, preÅŸedintele federaÅ£iei de specialitate, de a prelua echipa de Fed Cup, din postura de căpitan nejucător. Prilej pentru a o invita la o discuÅ£ie în exclusivitate pe una dintre cele mai titrate jucătoare ale Româ­niei, câÅŸtigătoare a patru turnee WTA la simplu (Palermo, 1994 ÅŸi 1995, Amelia Island, SUA, 1996, Strasbourg, 1998) ÅŸi ÅŸase la dublu (alături de Noelle van Lottum, FranÅ£a, Claudia Porwik, Germania, Arantxa Sanchez-Vicario, Spania ÅŸi Caroline Vis, Olanda, cu aceasta din urmă impunându-se în 1999 la Paris, Luxemburg ÅŸi Linz), la care s-au adăugat o semifinală la US Open 1997, un sfert de finală la Australian Open, 1997 ÅŸi trei prezenÅ£e în turul 4 la Roland Garros, 1994, 1996 ÅŸi 1997.

S.R.: Cine te-a dus întâia oară la tenis?

I.S.: Tatăl meu, care era pentatlonist la clubul Dinamo, m-a recomandat la vârsta de ÅŸase ani antrenorului Constantin Cosmescu, care m-a convins să renunÅ£ la visul de a o imita pe Nadia Comăneci, aplecându-se cu multă răbdare, timp de aproape nouă ani, asupra perfecÅ£ionării tehnicii diverselor lovituri din tenis, în special a forehandului, care a devenit arma mea letală. Rezultatele ulterioare s-au datorat, în bună măsură, celor învăţate de la acest profesor desăvârÅŸit.

S.R.: Care a fost primul succes notabil?

I.S.:  Finala turneului junioarelor de la Roland Garros din 1990, câÅŸtigată împreună cu Ruxandra Dragomir, cu care am rămas bună prietenă.

S.R.: Ai adunat 291 de victorii în carieră. Are vreuna o semnificaÅ£ie aparte?

I.S.: Cred că ultimul titlu la simplu, din 1998, în finala cu franÅ£uzoaica Julie Halard-Decugis. Am câÅŸtigat greu primul set, la tie-break, 7-6 (5), după care m-am desprins la 6-2 în următorul. Nu pot uita uÅŸor cele trei succese consecutive la dublu, alături de Caroline Vis, cu care corespondez pe e-mail, ca ÅŸi cu alte foste jucătoare, Conchita Martinez sau Yuk Basuki.

S.R.: Ai avut vreun model dintre marile jucătoare de atunci?

I.S.: Îmi plăcea jocul germancei Steffi Graf, iar după ce am intrat în circuitul WTA am admirat evoluÅ£iile Monicăi Seles.

S.R.: Au fost ÅŸi deziluzii?

I.S.: Ratarea finalei US Open din 1997, unde aÅŸ fi putut obÅ£ine singurul trofeu de Grand Slam care-mi lipseÅŸte. În meciul cu Venus Williams am avut o altercaÅ£ie la fileu cu jucătoarea americană ÅŸi, ulterior, cu arbitra principală. Nu a fost singura întâmplare de acest gen. Eram tare năbădăioasă în teren!

S.R.: Pari destul de calmă acum.

I.S.: Copiii mi-au schimbat radical felul de a fi. În absenÅ£a soÅ£ului meu, care este antrenor la grupa de copii a clubului nostru de tenis, fac totul în casă. Nu ÅŸi când vine mama, cam la două luni, care mă suplineÅŸte ÅŸi acum, când mă ocup de echipa de Fed Cup a României.

S.R.: I-ai îndrumat spre practicarea unui sport anume?

I.S.: Tomaso, care va împlini opt ani în aprilie, deprinde tainele tenisului cu tatăl său. În schimb, Francesca, are alte preocupări la patru ani ÅŸi jumătate.

S.R.: Te-a afectat ratarea calificării în Grupa Mondială?

I.S.: Nu credeam că vom pierde meciul inaugural cu ElveÅ£ia, care a decis în bună măsură soarta primului loc în grupă. Cu Sorana Cîrstea ÅŸi Monica Niculescu în teren, alta ar fi fost situaÅ£ia. Am convingerea că vom reuÅŸi la viitoarea ediÅ£ie.

S.R.: Ca sportivă mergeai mult cu avionul. Cum ai suportat călătoriile?

I.S.: După săptămâni consecutive prin turnee, timp de 10 ani, îndeosebi în Europa, dar ÅŸi pe alte continente, ajunsesem în faza să urăsc avionul! Nici acum nu-l prea agreez dar, după cum am spus, am devenit casnică. Noroc cu Sanda că m-a readus în lumea sportului care mi-a adus atâ­tea satisfacÅ£ii.

S.R.: Jucătoarele au, de regulă, unele superstiţii. Te numeri printre ele?

I.S.: Aveam o ÅŸapcă pe care o foloseam tot turneul, iar în geanta de tenis puneam diverse obiecte - o punguţă, un ursuleÅ£ sau… o suzetă.

S.R.: Au fost sportive împotriva cărora te concentrai mai greu în teren?

I.S.: Doar două - austriaca Barbara Paulus şi cehoaica Jana Novotna.

S.R.: Cum comentezi revenirile jucătoarelor belgiene Kim Clijsters şi Justine Henin, după luni bune de absenţă?

I.S.: Sunt performere adevărate, care au demonstrat la revenire că nu degeaba au fost numărul 1 mondial. Kim a făcut un adevărat tur de forţă, câÅŸtigând trofeul la US Open, iar Justine a fost destul de aproape de victorie împotriva Serenei Williams la Australian Open. Am convingerea că nu se vor opri aici.

S.R.: Când va mai avea Å£ara noastră două tenismane în primele 10 din lume, cum au fost Irina Spîrlea ÅŸi Virginia Ruzici?

I.S.: Greu de spus. Deocamdată e bine că sunt mai multe în prima sută ÅŸi că avansează în fazele superioare ale turneelor de Grand Slam. Va veni ÅŸi vremea lor.