Notă: exerciÅ£iile discutate în aceste articole reprezintă exemple individualizate; gene­ralizarea lor, fără a înÅ£elege că se aplică unor situaÅ£ii spe­ci­fice ÅŸi cum pot fi extrapolate, se face pe risc propriu.

E frumoasă teoria psihologiei sportului, dar cum prac­ticăm? Voi da ca exemplu un exer­ciÅ£iu soldat cu un meci pierdut la prima aplicare, deÅŸi metodica a funcÅ£ionat. Acest exemplu mi-e drag, pentru că a fost prima încercare de acest fel la o confruntare „de prima ligă“. Uneori, micul suc­­ces dintr-o înfrângere ne învaţă mai mult ca o victorie...
Problema: sportivul nu avea „targeting“ (Å£intă defici­ta­ră) ÅŸi calcula prea mult, irosind situaÅ£ii.
I-am spus: „Iată un obiect banal, o scobitoare. Seara, ultimele 10 minute înainte de somn le dedici privirii ei aten­te. Nu verbaliza. Amin­teÅŸ­te-Å£i cum privim, fiind copii, un obiect necunoscut, încât pă­­rinÅ£ii ne ceartă că nu suntem atenÅ£i la lucruri importante. Acea atenÅ£ie simplă, con­cen­trată, o pierdem mai târziu, când mintea adaugă ex­plicaÅ£ii: scobitoare, obiect de curăţat dinÅ£i etc. Lasă-le, pri­veÅŸte scobitoarea. În timp, tre­buie s-o poÅ£i vizualiza cu ochii închiÅŸi. La 10 minute, arunc-o lângă pat. La trezire, o vizualizezi, o cauÅ£i ÅŸi, cu minim de gesturi, o pui cât mai repede pe noptieră. Apoi uiÅ£i de ea până seara. Fă aÅŸa 3 săptămâni“.
Sună a koan de trei parale cu un „maestru“ Å£icnit. Nu este. Am aplicat exerciÅ£iul la meciul Constantin PaÅŸniciuc – Elias Daniel (Klash Sibiu, 2007), apoi în alte situaÅ£ii similare. Elias avea ex­pe­ri­en­Å£Äƒ net superioară. Meciul s-a pierdut printr-un voleu de genunchi care a cauzat sânge­rare nazală, dar Constantin, spre deosebire de meciurile pre­­cedente, a conectat bine lo­v­iturile, nu a irosit timp cu calcule, conducea pe toate cardurile R I, înainte ca în R II să survină accidentarea.
ExplicaÅ£ia: AÅŸa cum un copil examinează un obiect nou, intens, uitând de orice, putem examina oponentul liberi de gânduri în plus sau emoÅ£ii, aÅŸteptând o oportunitate. Un meci durează 9-12 minute, ce­ea ce explică durata aleasă. Exe­cuÅ£ia se face fără calcule, cu minim de gesturi, cât mai rapid, deÅŸi creierul e „amor­Å£it“ (după somn... sau efort, durere, hipoxie...).
Cooperează emisfera stân­gă (vizualizare, raÅ£ionalizarea informaÅ£iilor) ÅŸi dreaptă (exe­cuÅ£ie rapidă, instinct, perceperea esenÅ£ialului). Arunca­rea lângă pat generează un factor de hazard care creÅŸte sau scade numărul de gesturi, ca ÅŸi situaÅ£iile în ring, fără a scăpa esenÅ£ialul. ExerciÅ£iul trebuie urmat de 3 săptămâni de adaptare înaintea luptei, pentru a permite creierului să „direcÅ£ioneze“ abilităţile, încurajând reacÅ£iile bune prin pregătire specifică. Forma in­solită evită raÅ£ionalizarea ex­cesivă (cantonare în emisfera stângă).
Simplitatea permite executarea fără condiÅ£ii speciale. Pentru a realiza exerciÅ£ii bu­ne, sunt importante înÅ£ele­ge­rea situaÅ£iei ÅŸi mecanismului, nu atât forma exactă. Putem con­cepe exerciÅ£ii similare pen­­tru discipline care ne­ce­sită abilităţi similare. Sporturile care permit concentrare înaintea execuÅ£iei (tir) bene­ficiază mai mult de vizua­li­zare, cele cu contact „corp la corp“ intens (grappling) - de exerciÅ£ii dinamice ÅŸi contact cu obiectul, de exemplu – un obiect mai voluminos este recuperat/manevrat, la trezirea din somn, cu ochii închiÅŸi. Pe cât posibil, în sporturi cu si­tuaÅ£ii variabile, este bine să se stimuleze prin inedit, deschi­zând posibilităţi de adaptare în loc de a „robotiza“. Exer­ciÅ£iile care „comprimă“ mulÅ£i stimuli în puÅ£ine in­ter­pretări ÅŸi solicită adaptări va­ri­ate cresc eficienÅ£a când apar situ­aÅ£ii neaÅŸteptate. Haosul de stimuli din meci (com­pe­tiÅ£ie) poate fi interpretat în minim de date-cheie, faţă de care elaborăm execuÅ£ii eficiente. Într-un articol următor, vom încerca să parcurgem su­gestii despre cum reducem abun­denÅ£a percepÅ£iilor la da­te esen­Å£iale: din ce perce­pem, la ce ne concentrăm?