Marius Urzică, campionul olimpic la cal cu mânere de la Sydney (2000), nu vede cu ochi buni descentralizarea sportului românesc, considerând că dacă se pune în aplicare acest proiect «situaÅ£ia poate scăpa de sub control».

S.R.: Cum vezi problema descentralizării sportului în acest moment?

M.U.: Mi-e teamă ca situaÅ£ia să nu scape de sub control dacă se descentralizează sportul, să nu scadă performanÅ£a. Åži aÅŸa la ora actuală sunt foarte puÅ£ini sportivi de valoare, sunt din ce în ce mai puÅ£ini sportivi care reuÅŸesc să aducă medalii. Am văzut că părerile sunt împărÅ£ite, sunt foarte mulÅ£i care admit lucrul acesta (n.r. - descentralizarea), poate că e bine, poate că e rău. În orice caz, e un semn de alarmă pentru tot sportul românesc, fiindcă din ce în ce mai puÅ£ini copii se îndreaptă către sălile de sport, poate ÅŸi din cauza faptului că au mult mai multe oportunităţi astăzi, una dintre ele fiind calculatorul. Apoi, cred că părinÅ£ii ar trebui să ia o decizie pentru că e greu pentru un copil să se hotărască să facă un sport anume, chiar dacă nu ajunge să facă performanţă. PărinÅ£ii trebuie să-i ducă cu încredere pe copiii lor în sălile de sport pentru a practica orice sport.

S.R.: Cum vezi tânăra generaÅ£ie, avem talente care să vină din urmă?

M.U.: Avem ÅŸi nu avem talente. Mai sunt la ora actuală câ­teva cluburi la care încă mai apar copii talentaÅ£i, dar văzând o statistică ÅŸi privind fiecare competiÅ£ie care trece, observăm că sunt din ce în ce mai puÅ£ini copii.

S.R.: Ce părere ai despre valoarea antrenorilor?

M.U.: Åžcoala de antrenori pregăteÅŸte oameni care se retrag din activitatea competiÅ£ională ÅŸi vor să devină antrenori, dar de cele mai multe ori, din cauza salariilor foarte mici, majoritatea celor care ar putea fi competenÅ£i preferă să meargă în străinatate, unde au un venit mult mai mare. Chiar dacă nu ajung să facă înalta performanţă, pleacă pentru că au ceva stabil pe care pot să se bazeze. Am avut ÅŸi eu oferte, dar deocamdată am spus că nu sunt tentat, eu zic că ÅŸi aici, acasă se poate face performanţă. Avem un lot destul de micuÅ£ acum, pe vremea când eu concuram eram mult mai mulÅ£i ÅŸi era mai uÅŸor să formezi echipa, dar totuÅŸi avem copii tineri care bat la uÅŸa afirmării ÅŸi noi sperăm din tot sufletul să se descurce ÅŸi să muncească pentru că doar prin muncă pot reuÅŸi să-ÅŸi îndeplinească ceea ce îÅŸi doresc.

S.R.: Cum vezi „confruntarea“ dintre sporturile olimpice ÅŸi cele neolimpice din punctul de vedere al respectului ÅŸi remunerării?

M.U.: Eu zic că respectul ar trebui să existe pentru că e vorba de aceeaÅŸi muncă, chiar dacă este vorba de un sport olimpic sau neolimpic, sunt foarte multe ore de antrenament, la fel concurează ÅŸi unii ÅŸi alÅ£ii, la fel au ÅŸi ei emoÅ£ii (n.r. - neolimpicii) ÅŸi întâmpină aceleaÅŸi greutăţi cu unii care merg la Olimpiadă.

S.R.: Crezi că ar trebui să rămâ­nă un minister doar al sportului, fără să mai existe un minister care să se ocupe ÅŸi de educaÅ£ie ÅŸi tineret?

M.U.: Poate că s-ar descurca mult mai bine dacă ar fi doar un minister al sporturilor pentru că atunci n-ar mai fi atâtea probleme ÅŸi s-ar delimita clar ce înseamnă sportul. Unii s-ar ocupa doar de sport, alÅ£ii de învăţământ ÅŸi atunci lucrurile ar fi mult mai bine structurate.

S.R.: Cum vezi gimnastica în acest moment?

M.U.: Deocamdată aÅŸ zice că ne menÅ£inem pe linia de plutire, eu sper ca pe viitor să fie o ascensiune pentru că la un moment dat am ajuns cu echipa României să obÅ£inem un loc trei la Olimpiadă. Cred că acele rezultate se pot depăşi ÅŸi pot apărea din nou sportivi tineri care să urce pe podium ÅŸi să reprezinte Româ­nia cu mare glorie.