1. Sparring dur. Sparring-ul dur produce, indiscutabil, luptători duri, dacă nu altfel, cel puÅ£in prin selecÅ£ie naturală – cine nu rezistă, este eliminat. TotuÅŸi, proverbul „ce nu te omoară te întăreÅŸte“ are o contrapondere tra gicomică - „ce nu te omoară te poate schilodi“. Am întâlnit frecvent sportivi care, din zel excesiv, al lor, al antrenorilor sau al ambelor părÅ£i, veneau la meci cu echivalentul câtorva numărători la opt luate recent. AÅŸa ceva nu poate duce performanÅ£a decât în jos. După o ÅŸedinţă de sparring cu contacte dure ÅŸi multiple la cap, refacerea este de minim o săptămână. Nu faceÅ£i sparring dur în ultimele 10 zile înainte de meci. În primul rând, „porcul nu se mai îngraşă de ajun“. În al doilea rând, în această perioadă contează mai mult coordonarea ÅŸi reacÅ£iile rapide, nu duritatea. Åži, aÅŸa cum spuneam, e o prostie evidentă să vii la meci cu bătaie preÅ£ de încă un meci, sau chiar mai multe, încasată recent...
2. Nu folosiÅ£i în ziua meciului antiinflamatoare nesteroidiene (familia aspirinei), mai ales pe cale generală, pen tru a diminua durerile unei accidentări, decât dacă este neapărat necesar ÅŸi cu aviz medical. Aceste substanÅ£e au efect anticoagulant ÅŸi există studii care sugerează că pot amplifica sângerările în caz de traume severe. Efectul lor asupra accidentărilor, pe de altă parte, este relativ modest. În situaÅ£ia în care o accidentare are efecte drastice asupra performanÅ£ei ÅŸi zona respectivă este accesibilă infiltraÅ£iilor, este preferabil să apelaÅ£i la un medic pentru a introduce substanÅ£ele respective prin injecÅ£ie în jurul locului accidentat. În acest fel, efectul terapeutic poate fi maxim la doze mici de antiinflamator ÅŸi, în plus, evitaÅ£i alte reacÅ£ii adverse.
3. FiÅ£i atenÅ£i la sinuzite, deoarece sinusurile craniene sunt separate de creier numai prin lame osoase subÅ£iri ÅŸi inflamaÅ£iile au „ecou“. Durerile de cap datorate sinuzitelor sunt cunoscute aproape de toată lumea. Nu există date certe, dar e posibil ca inflamaÅ£ia ÅŸi obstrucÅ£ia nazală, având loc în proximitatea creierului ÅŸi existând căi limfatice comune cu ale craniului, să fie factori agravanÅ£i ai traumatismelor craniene. AsiguraÅ£i-vă că totul e în regulă vizitând un specialist ORL. UtilizaÅ£i cu mo deraÅ£ie soluÅ£ii intranazale pentru con gestie înainte de luptă (atenÅ£ie la cele care conÅ£in substanÅ£e pe lista dopantelor! pot pozitiva testele antidoping la doze minime!), o bună idee fiind adrenalina diluată 1/10 în ser fiziologic, care nu este doping, nu are efecte de durată lungă ÅŸi poate preveni ÅŸi sân ge rările nazale la cei sensibili.
4. Aminoacidul arginina are o reputaţie excelentă ca sursă de grupări nitroxid (NO), factor vasodilatator şi
capilarotrofic important, DAR există informaÅ£ii care sugerează că, tocmai datorită acestor efecte, amplifică efectul „punch-drunk“ („groggy“ după lovituri la cap). FolosiÅ£i-o cu minim 48 de ore înainte de competiÅ£ie. Efectul ei asupra vascularizaÅ£iei, de altfel, nu se instalează imediat. Este stupid să se aÅŸtepte în câteva ore beneficii care apar numai în săptămâni sau luni.
5. EvitaÅ£i deshidratarea ÅŸi demineralizarea cu orice preÅ£. CăutaÅ£i să recuperaÅ£i fluidele pierdute datorită nevoii de a face categoria cu soluÅ£ii care aduc ÅŸi aport de săruri, nu numai de apă. Din fericire, la subiecÅ£ii sănătoÅŸi recuperarea deshidratării poate fi destul de rapidă, dar tot vă sunt necesare 2-3 ore pentru a pune lucrurile în ordine, chiar ÅŸi după o pierdere de apă ÅŸi sare moderată. Deshidratarea este principalul factor favorizant al hemoragiilor intracraniene post-traumatice.
6. Supraantrenamentul ÅŸi mascarea lui prin stimulente sunt considera te de unii specialiÅŸti drept generatorul cel mai mare de accidente în toate sporturile de performanţă. Vom relua în alt articol semnele de supraantrenament. ÎncercaÅ£i să vă impuneÅ£i să nu ascultaÅ£i de mesajele prea zeloase ale propriului psihic că un ultim mare efort va aduce nu se ÅŸtie ce beneficii. Când aÅ£i ajuns la etapa în care v-aÅ£i antrenat intens ÅŸi vă doriÅ£i „încă un pic“ este de fapt semnul că trebuie să vă opriÅ£i, tocmai pentru că acest „încă un pic“ să fie livrat în competiÅ£ie. Mascarea cu stimulente (steroizi anabolizanÅ£i, corticosteroizi, efedrină, alte simpatomime-tice) a oboselii ascunde o capcană pe ricu loasă: aceste substanÅ£e cresc pragul la durere, încât organismul nu mai pri meÅŸte semnale corecte despre ce nu e în regulă ÅŸi vă puteÅ£i expune la accidentări exponenÅ£ial mai grave, ignorând pericolul situaÅ£iei.
7. În general, sportivii experimentaÅ£i dedică ultimele zile dinaintea meciului unor antrenamente uÅŸoare („tapering“ e un concept uÅŸor de căutat ÅŸi găsit pe internet...) ÅŸi relaxării psihice active. Dacă nu sunteÅ£i în stare să aveÅ£i o atitudine relaxată, e bine să o căutaÅ£i întâi pe aceea. „Fuga înainte“ (antrenamente febrile pentru a scăpa de starea de încordare) este un sfetnic rău ÅŸi nu aduce decât oboseală excesivă. Dacă altceva nu merge ca să scăpaÅ£i de stress, evadaÅ£i pur ÅŸi simplu. MergeÅ£i în natură, într-o vizită la prieteni, ocupaÅ£i-vă de un hobby, decuplaÅ£i-vă de orice formă de gândire care vă pune prea tare în priză. Invers, dacă vă simÅ£iÅ£i „bleg“, nu insistaÅ£i. Pe calea bunului simÅ£ ÅŸi experimentului ÅŸtim că e rarissim ca ÅŸi cel mai calm luptător să nu intre în „adrenaline rush“ în câteva minute înaintea evenimentului.
8. Rolul sparring-ului lejer. Umblă tot felul de sfaturi „kamikaze“ despre cum, de exemplu, „întărim cvadricepÅŸii contra loviturilor la coapsă“. Este cu neputinţă ca un muÅŸchi să reziste impactului unui os. Încercările „dramatice“ duc numai la accidentări ascunse, care pregătesc terenul accidentărilor mari. În realitate, traumatismele mici re petate (însemnând, pentru cazul descris: impact al tibiei protejată de pa ratibie cât să înroÅŸească superficial zona) duc la eliberarea de substanÅ£e din celulele musculare ÅŸi terminaÅ£iile nervoase lezate care au efecte benefice pentru că sunt „semnale“ către organism să accelereze vindecarea, să elibereze factori care ridică natural pragul la durere, să optimizeze reacÅ£iile vasculare în zonă. Depăşirea acestui prag nu duce la efecte mai bune, dimpotrivă. PuteÅ£i aprecia unde se află pragul propriu numai prin experienţă. Cât de bine rezistă partenerul la sală sau tipul tare pe care ÅŸi antrenorul vi-l dă de exemplu nu este treaba voastră.
9. RuÅŸinea de a spune „nu“ trebuie să NU existe. Chiar ÅŸi în finala unei gale cu zeci sau sute de mii de euro premii, e bine să nu regretaÅ£i sănătatea, ci banii. PerseverenÅ£a eroică are un finish, după care începe perseverenÅ£a stupidă ÅŸi nimeni nu poate consola pe campionul devenit invalid din erou. Sunt arhicunoscute numeroase exemple de campioni care au trebuit să suporte „puneri pe bară“ greu de răbdat pentru că nici ei, nici antrenorii nu au ÅŸtiut să spună „stop“. Abandonul nu este o ruÅŸine când nu-l produce laÅŸitatea – caz de altfel rar. Ce va spune publicul trebuie să fie neinteresant atunci când bunul simÅ£ vorbeÅŸte. Din nefericire, ÅŸi ultimul ÅŸi penultimul deces din sporturi de luptă de care am cunoÅŸtinţă se datorează (ÅŸi) perseverenÅ£ei de a continua după prima numărătoare... |
