Să renunÅ£i la ideea de a controla rezultatele din viaÅ£a ta ÅŸi în acelaÅŸi timp să te concentrezi pe proces aÅŸa cum se desfăşoară el este, într-adevăr, un lucru greu de realizat, dar cu efecte pe masură.
Ne putem imagina cum am vrea să  fie lumea, cum am vrea ca ea să arate pentru a trăi liniÅŸtiÅ£i ÅŸi în comuniune unii cu alÅ£ii ÅŸi cu natura. Însă, până să începem să simÅ£im cu tot sufletul cum ne dorim să fie ÅŸi înainte ca procesul de transformare să înceapă, noi deja ne îndreptăm atenÅ£ia către altceva ÅŸi îndeosebi înspre neîmplinire.
 RenunÅ£ând la nevoia de a fi re­cunoscuÅ£i, lăudaÅ£i ÅŸi la neîncrederea în propriile forÅ£e, ne putem alătura altora pentru a crea ÅŸi materializa ce ne stă în putere. Iar în momentul în care nu ne mai dorim neapărat  medalii pentru ceea ce facem, putem să ne concentrăm cu adevărat pe puterea noastră ÅŸi pe ceea ce ne dorim. PercepÅ£ia greÅŸită că suntem separaÅ£i de ceilalÅ£i nu face decât să ne încetinească mersul ÅŸi aÅŸa mult prea greoi. Vrem ca alÅ£ii să renunÅ£e la ideile ÅŸi  valorile lor, să îÅŸi părăsească credinÅ£ele ÅŸi să ni se alăture nouă trăindu-ÅŸi viaÅ£a ca noi, crezând că reÅ£eta noastră pentru fericire este cea mai bună. ContribuÅ£ia noastră cea mai mare în schimb este atunci când putem trăi în armonie cu alÅ£i oameni  ÅŸi cu tot ce ne înconjoară. Astfel, nu ne mai simÅ£im neimportanÅ£i, mici, fără faimă ÅŸi putere ÅŸi mai ales fără un scop pe lume, ci începem să realizăm cât de importantă poate fi contribuÅ£ia noastră pentru o schimbare în bine  a întregului.
Poate de  multe ori ne simÅ£im descu­rajaÅ£i, crezând că nu suntem înÅ£eleÅŸi, că nu ne poate percepe nimeni esenÅ£a ÅŸi ajunge să ne încolÅ£ească ideea că nu mai e nimeni ca noi sau, dacă ar exista cineva, nu  i-am putea găsi, întâlni pentru că sunt prea puÅ£ini ÅŸi prea departe. Åžtim că majoritatea ideilor extraordinare au aparÅ£inut ÅŸi aparÅ£in unor persoane din diferite colÅ£uri ale lumii... oamenii au găsit întotdeauna metode incredibile de a intra în legătura unii cu alÅ£ii.
Este cunoscut „fenomenul celei de-a o suta maimuţă“ în care maimuÅ£ele de pe o anumită insulă au reuÅŸit să transmită celorlalte maimuÅ£e din acea insulă într‑un timp foarte scurt,  cum să cureÅ£e cartofii dulci de nisip înainte să îi mă­nânce. Iar după un timp, fără ca vreo mai­muţă să fi părăsit acel loc, toate mai­muÅ£ele din alte insule ÅŸtiau cum să îi cureÅ£e, folosind aceeaÅŸi metodă. Este miraculos cum într-un timp atât de scurt a putut circula o idee adaptativă.  Nu aÅ£i avut niciodată senzaÅ£ia că v-a furat cineva ideea? Vă gândiÅ£i la ceva, faceÅ£i pla­nuri, vi se pare o idee re­vo­­luÅ£ionară ÅŸi apoi vedeÅ£i că altcineva pune în practică ceea ce gândeaÅ£i voi... cre­deÅ£i că e întâm­plător? Avem capacităţi pe care în­că nu vrem să le accep­tăm ÅŸi să ni le exer­săm. Pu­tem comunica unii cu alÅ£ii ÅŸi prin alte metode decât cele cunoscute tuturor ÅŸi putem accesa o mulÅ£ime de infor­ma­Å£ii care ne pot ajuta în creÅŸ­terea noas­tră ÅŸi adaptarea la modificările care vor urma. Nu ezitaÅ£i să lucraÅ£i cu voi, cu gândurile voastre ÅŸi fiÅ£i siguri că mulÅ£i din jurul vostru vor beneficia de asta aÅŸa cum ÅŸi noi beneficiem de pe urma perfecÅ£ionării altora.
De regulă, în timpul unor dezastre - inundaÅ£ii, accidente, cutremure etc., oamenii tind să se unească pentru a depăşi  mai uÅŸor situaÅ£iile grele. Am putea crede că multe  evenimente din ultimii ani au apărut ÅŸi pentru a ne face să fim mai uniÅ£i, mai simÅ£itori ÅŸi mai deschiÅŸi în a ajuta. Dacă vom continua să rămânem izolaÅ£i ne va fi foarte greu să înaintăm. În momentul în care rămânem  conectaÅ£i la grupuri mult mai mari ÅŸi ne considerăm parte din întreg, vom putea face schimb de înÅ£elepciune, de metode de a evolua ÅŸi ne vom putea ajuta unii pe alÅ£ii.