Am văzut cu toţii că atunci când o echipă sau un sportiv ajung pe culmile gloriei, jumătate sau poate mai mult din merit îi aparţine antrenorului. Aşa cum învăţătorul ne pune condeiul în mână, la fel şi antrenorul ne face să performăm şi de multe ori să ajungem mai bun ca el. Antrenorul trebuie să aibă un stil perfect de luptă, dar rareori poate crea elevi cu un stil mai bun ca al său. Doar atunci îşi va da seama că a format un adevărat învingător. Tocmai de aceea, un antrenor trebuie să fi trecut prin toate aceste etape să îşi dea seama ce simte elevul lui când greşeşte, ratează sau pierde. Care este statutul antrenorului în Ro mânia la ora actuală, cât de greu este să ajungi antrenor, ce instituţii ale sportului pot crea antrenori şi alte detalii aflăm în cele ce urmează de la domnul Adrian Ilie, directorul Şcolii Naţionale de Antrenori.

S.R.: Cât de important este să avem un statut al antrenorului în România?

A.I.: Este foarte important, trebuie să avem un statut al antrenorului în România; există Hotărârea de Guvern 255/2003, însă din păcate nu mai este de actualitate. În primul rând categoriile,ar trebui modificate. Cea mai mare schim bare a Convenţiei Europene a revizuirii pe cinci niveluri ar fi că din cinci categorii rămân doar patru. S-au schimbat şi denumirile, nu mai sunt pe categorii 5-4-3-2-1, avem nivelul de antrenor asistent, antrenor, antrenor secund şi antrenor maestru. Aceasta este principala schimbare şi este foarte important pentru că facultăţile din anul 2005 au intrat pe sistem Bologna. Procesul Bologna nu presupune şi formare de antrenori; şi au făcut doar trei ani. Prima promoţie a terminat în 2008, deci avem 2008, 2009, 2010, trei promoţii care au ieşit doar profesori de educaţie fizică şi sport. Este foarte important pentru că noua Hotărâre de Guvern, noul statut al antrenorului va reglementa formarea antrenorului în cadrul învăţământului su perior. Sunt aproximativ 30 de fa cul tăţi care aşteaptă această hotărâre de guvern. Aceasta se va lua în baza unui pro tocol semnat cu Autoritatea Na ţio nală pentru Sport şi Tineret şi federaţiile sportive de specialitate. Acest lucru este men ţionat şi în convenţie, formarea an tre norului în cadrul învăţământului superior trebuie să ţină seama de cerinţele statutului şi reglementările federaţiilor sportive naţionale şi internaţionale.

S.R.: Cum sunt colaborările fa cul tă ţilor cu cei de la Bologna?

A.I.: Nu este vorba de o colaborare, sistemul Bologna a trebuit implementat, s-a implementat în mod automat. Sistemul de învăţământ Bologna la care am aderat şi noi, doreşte să creeze cât mai mulţi oameni cu studii superioare şi astfel au reglementat formarea profesorului. Au trei specializări: educaţie fizică şi sportivă, unde este doar profesorul de educaţie fizică şi sport şi rămâne să predea doar la nivel liceal; dacă vrea să predea şi mai sus, trebuie să facă un master de educaţie fizică şi sportivă, kinetoterapie şi sport şi performanţa motrică - ceea ce echivalează cu statutul de antrenor.

S.R.: Care va fi rolul Şcolii de Antrenori?

A.I.: Rolul Şcolii de Antrenori este acelaşi ca în 1959, când a fost înfiinţată, este pentru protecţia sportivilor de performanţă. Atunci s-a creat un sistem de învăţământ deschis la distanţă, pe doi ani, cu patru module de cursuri comasate şi examene. Şcoala se adresează unei ca tegorii aparte, sportivilor de per for man ţă, vizând două categorii: categoria întâi de clasificare pentru sporturile individuale şi categoria a doua pentru jocurile de echipă. Aici nu se încadrează cei care nu au practicat niciodată un sport. Aceştia pot merge la facultăţi unde nu se cere niciun fel de condiţie. Cei care se înscriu la noi posedă din start jumătate din cele zece unităţi de competenţă ale instruirii unui antrenor. Pentru ca să afirmi categoria întâi de clasificare sau categoria a doua, trebuie să fi fost cel puţin o dată campion naţional.

S.R.: Ce sprijin speraţi de la Agenţia Naţională pentru Sport şi Tineret?

A.I.: Până acum nu am primit niciun sprijin, ANST doar a iniţiat hotărârea de guvern, a ajuns la nivel de minister, la domnul ministru Funeriu, s-a semnat şi acolo şi la Ministerul Muncii şi acum la Ministerul Justiţiei. Sperăm în continuare să avem susţinerea lor când se vor face acele protocoale. Protocolul se semnează între ANST, federaţii şi facultăţi ca totul să fie mai operativ, să meargă repede.

S.R.: Cum vedeţi în viitor rolul Centrului Naţional de Formare şi Pregătire a Antrenorilor?

A.I.: Rolul centrului nu îl văd chiar ca nivel de autoritate, dar el reglementează calificările din domeniul sportului. Prin carnetele de instructor, de antrenor, de preparator fizic (sau celelalte calificări care o să mai apară în domeniul sportului), ar trebui să existe o bază de date cum avem noi pentru antrenori. Pot să existe mulţi formatori de instructori şi de antrenori, dar există un singur carnet care se eliberează pentru ei de aici pe baza unor acte de studii. Consider că trebuie să existe o autoritate a statului care să dispună de o bază de date cu aceste calificări. Trebuie lăsat la nivel descentralizat instructorul, animatorul sportiv, toate celelalte care au apărut, dar ei au acreditare de la Ministerul Muncii, Ministerul Educaţiei. Cu ajutorul acelui certificat trebuie să vină la autoritatea statului să primeasca un carnet, un document, să îl certifice pentru că asta menţionează şi Legea 69/2000 - formările în domeniul sportului trebuie să aibă un aviz al Ministerului Tineretului şi Sportului. Tot la baza Legii 69/2000 stă faptul că nu mai poţi deveni antrenor dacă nu ai protocol cu ANST.

S.R.: Ştim că există federaţii care pot forma instructori...

A.I.: Prin lege, instructorii pot fi formaţi de liceele cu program sportiv, care sunt acreditate şi de Ministerul Educaţiei, Direcţiile pentru Sport şi Tineret Judeţene sau orice altă persoană juridică interesată în condiţiile legii.

S.R.: Federaţia Sportul pentru Toţi poate forma instructori?

A.I.: Da, dacă sunt autorizaţi de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, dar să formeze instructori sport pentru toţi, nu instructori cum se întâmplă la Federaţia Sportului pentru Toţi, instructori de baschet, judo sau alte ramuri, aceia sunt ai Federaţiei pe ramura de sport.

S.R.: Cât de mult contează ca aceste reglementări să fie rapid făcute în ceea ce priveşte statutul antrenorului?

A.I.: Contează foarte mult pentru că deja în lunile iunie-iulie termină încă o promoţie. Prima promoţie 2011 este formată din cei care intră în septembrie la facultăţi. Ceea ce facem noi la Centru, indiferent că este formare, perfecţionare sau promovare, 80% este aportul Federaţiei Sportive Naţionale. Noi facem cursurile teoretice: anatomie, fiziologie, profesiologie, teoria regulamentului, în rest partea de teorie şi metodică a antrenamentului sunt pe ramura de sport. În cele 3 săptămâni de cursuri comasate, Federaţia îşi face partea de practică. Între module, Federaţia îşi face partea practică la promovare, Federaţia face raportul de inspecţie, cu Federaţia îţi susţii lucrarea de promovare în categorie şi, tot prin intermediul ei se dă şi a doua specializare (şi lucrarea scrisă şi proba de aptitudini).

S.R.: Care sunt obiectivele Centrului în perioada care urmează?

A.I.: Cele mai importante obiective sunt următoarele: să iasă Hotărârea de Guvern, să fie aprobată, să semnăm protocoalele cu facultăţile până în septembrie. Va fi puţin dificil pentru că nu toate facultaţile au lectori pentru toate disciplinele, chiar şi teoretice. De exemplu, dacă luăm în prezent foile matricole de la o facultate din Bucureşti şi una din Iaşi, 80% sunt diferite pentru aceeaşi calificare de profesor de educaţie fizică şi sport. Acest lucru nu este normal, ar trebui să avem aceleaşi materii, aceeaşi practică precum este la Şcoala de Antrenori, cursurile teoretice sunt aceleaşi pentru indiferent ce antrenor eşti. Avem un standard de pregătire profesională, pe care trebuie să îl respectăm cu număr de ore pe fiecare disciplină. La facultăţi nu există un standard ocupaţional pentru antrenori; ei au această autonomie şi sunt autorizaţi de către ARACIS (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior). Prin aceste protocoale vom standardiza şi le vom uniformiza cumva şi la nivelul facultăţilor. Facultăţile care doresc să facă antrenori trebuie să respecte numărul de ore pe fiecare disci plină teo reti că şi numărul de ore impuse de Fe deraţie şi programă.

S.R.: Cum staţi la domeniul „profesori“? Ştim că aveţi o echipă de oameni competenţi.

A.I.: Sigur, am încercat să alcătuim un colectiv profesoral de profesori universitari, chiar profesori universitari doctori. O avem pe doamna Graţiela Vâjială - preşedintele Agenţiei Naţionale Antidoping, pe domnul Arthur Hoffmann - profesor universitar doctor, director adjunct al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, domnul Mihai Căpăţână - director Direcţia Programelor în cadrul Federaţiei Române de Fotbal, cu experienţă, fost director în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului, domnul Marius Stoica - conferenţiar universitar doctor de la Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport; la disciplina de ecofiziologie, fiziologie, anatomie o avem pe Anca Ionescu - profesor universitar doctor, care predă şi la Universitatea de Medicină la UMF şi este şi la Institutul Naţional de Medicină Spor tivă, domnul Pierre Joseph de Hillerin - profesor universitar doctor, directorul Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport. Toate cadrele noastre didactice vin din Instituţii ale sportului.