Am descoperit snookerul pe la 14 ani, când butonam te­le­comanda ÅŸi am ajuns pe Eurosport. În prim plan era chipul regretatului Paul Hun­ter care se concentra asemeni unui lunetist pregătit să tri­mi­tă lovitura fatală victimei sale. Åži a urmat lovitura... Am ră­mas complet fascinat de precizia de ceas elveÅ£ian a englezului ÅŸi curiozitatea a început să mă macine: cum se numea acest sport, care sunt regulile lui?
În a doua jumătate a seco­lu­lui al nouăsprezecelea, în India se năştea un nou sport. Ofi­Å£erii armatei britanice, ju­că­tori înflăcăraÅ£i de biliard, au jonglat cu regulile acestuia până au ajuns la o variaÅ£ie a jocului care constă în alternarea loviturilor la bilele roÅ£ii cu loviturile la bilele colorate, nu­mită astăzi snooker. Po­ves­tea numelui, care are de asemeni origini militare, este sim­plă. Colonelul Sir Ne­ville Chamberlain de Devonshire juca această nouă variantă de biliard când adversarul său a ratat o lovitură. OfiÅ£erul a râs de el numindu-l „snooker“, ter­men care în argoul militar se foloseÅŸte pentru cadeÅ£i ÅŸi personalul neexperimentat.
Noul joc ÅŸi-a continuat evo­luÅ£ia astfel încât în 1927 Joe Davis a organizat primul Cam­­pionat Mondial de Snoo­ker, mutând astfel snoo­ke­rul în sfera profesiona­lis­mu­lui. De atunci, Davis a câÅŸ­tigat fiecare titlu mondial pâ­nă în 1946 când a decis să se retragă. Jocul a cunoscut o perioadă de criză între anii 1950-1960 din cauza interesului scăzut al publicului. Pen­tru a creÅŸte popularitatea snooke­rului, Joe Davis a adăguat în 1959 alte două bile colorate, dar această va­ri­antă a jocului, numită sno­o­ker plus nu a atras nici măcar ju­cătorii. Salvarea a venit de la David Attenborough, oficial al BBC, care, vrând să pre­zinte avantajele televiziunii color, a pro­fi­tat de paleta bogată de culori a jocului ÅŸi, în 1969, a rea­lizat o serie de emsiuni numită „Pot Black“ în care erau trans­mise partide de snooker. Emisiunea a devenit un succes, ajun­gând să fie pe locul doi într‑un clasament al au­di­en­Å£elor televiziunii BBC Two. De atunci popularitatea snoo­­­kerului este în continuă creÅŸtere, fiecare Campionat Mondial fiind urmărit de peste 10 milioane de oameni.
Regula jocului este aceeaÅŸi ca la majoritatea sporturilor: cel care înscrie mai multe punc­te, câÅŸtigă. Pentru a punc­ta, un jucător trebuie să bage în buzunar câte o bilă din cele 15 roÅŸii care valo­rea­ză câte un punct, urmată de una din bilele colorate cu va­lori cu­prinse între două ÅŸi ÅŸap­te puncte. Jucătorul are drep­tul să stea la masă până ra­tează, punctajul obÅ£inut până în acel moment numindu-se „break“. Breakul ma­xim, 147 de puncte, se poate obÅ£ine alternând fie­care bilă roÅŸie cu cea nea­gră, fără a rata vreo lovitură. Când nu mai sunt bile roÅŸii pe ma­să, jucătorul trebuie să ba­ge bilele în buzunar în ordine crescătoare, astfel: galben
(2 pct.), verde (3 pct.), maro (4 pct.), albastru (5 pct.), roz (6 pct.), negru (7 pct.).
De asemenea, punctele se pot obÅ£ine ÅŸi când adversarul co­mite fault. Faultul este acor­­dat pentru diverse greÅŸeli pre­cum atingerea unei bile co­lorate când obiectivul este lo­virea bilei roÅŸii sau ratarea ie­ÅŸirii din snooker. PoziÅ£ia de snooker se declară când ju­că­to­rul care părăseÅŸte masa la­să bila albă într-o poziÅ£ie din care adversarul său nu poate lovi direct bila obiect.
Partidele de snooker constau în mai multe jocuri ÅŸi sunt arbitrate de un singur arbitru ce are ÅŸi rolul de a re­aranja bilele pe masa de joc.
În România o federaÅ£ie de snooker a fost înfiinÅ£ată doar în urmă cu trei ani. Pre­ÅŸe­din­te­le acesteia, Francisc Toba a făcut tot posibilul pentru a adu­ce Campionatul European la BucureÅŸti. Strădania lui a fost recompensată, astfel în­cât iubitorii snookerului din Å£ara noastră au putut lua parte între 27 mai ÅŸi 5 iunie la eu­ropenele de snooker. Åži pen­tru ca acest eveniment să fie cu adevărat o sărbătoare, Jimmy White, de ÅŸase ori finalist al Campionatului Mondial, a susÅ£inut un meci demonstrativ împotriva  jucă­to­ri­lor români.
Învingătorul competiÅ£iei de la BucureÅŸti a fost belgianul Luca Brecel care, ad­ju­de­cân­du-ÅŸi titlul european a devenit la cei doar 15 ani cel mai tânăr câÅŸtigător al titlului european. Talentatul jucător are deja un palmares impresionant, fiind ÅŸi campion european la juniori. Belgianul l-a avut ca adversar pe olandezul Roy Stolk care l-a condus cu scorul de 3-1, Brecel re­venind în luptă după ce a re­uÅŸit cel mai mare break al său la acest campionat ÅŸi anu­me 120 de puncte.
Din păcate, jucătorii ro­mâni s-au oprit prea repede, ne­reuÅŸind o performanţă no­ta­bilă, dar snookerul românesc este încă la început de drum. Important este ca sta­tul să lase această federaÅ£ie (ÅŸi nu numai) să se dezvolte.