Despre influenţa tehnologiei video asupra minţii uma­ne au scris în special psihologii americani, arătând că, prin televizor şi calculator, min­tea copiilor şi tinerilor este edu­cată să stea mai cu­rând pasivă, în loc să se afle în tensiunea rezolvării de probleme sau si­tu­aţii de viaţă; prin urmare,  va căuta din ce în ce mai mult activităţi precum vi­zionarea TV, ascultarea mu­zicii şi consumul drogurilor care să o re­a­ducă în starea de pa­sivitate, detaşare şi euforie pe care o creează predominanţa undelor alfa în activitatea electrică corticală. Experien­ţele conduse de cercetătorul Herbert Krugman au relevat că, în timp ce privim la televizor, activitatea creierului se mută din emisfera stângă în cea dreap­tă, aceasta devine de două ori mai activă decât emi­sfera stângă, o anomalie neu­ro­logică serioasă, prin ace­ea că producţia de endorfine, in­tensificată de fluxul din stânga spre dreapta, creează comportamente de dependen­ţă, iar activitatea neuronală se concentrează în zona creierului inferior (sistemul limbic), limitată la căutarea plăcerii. Dacă lucrurile stau aşa cum ni le prezintă cercetătorii americani, avem încă o explicaţie a nevoii de plăcere şi distracţie care domină generaţiile de tineri crescute cu televizorul şi cu calculatorul, corelat cu creşterea numărului de consumatori de droguri.

 Dintr-un sondaj CURS, recent efectuat în rândul tinerilor, aflăm că aceştia au o bună percepţie privind circulaţia valo­rilor şi non-valorilor în societatea românească, un rol important în promo­varea valorilor avându-l familia (valori fundamentale ca: adevărul, respectul, com­­pasiunea, generozitatea) şi şcoala (valori civice şi socioprofesionale, precum: succesul, cultura civică, competenţa, pa­triotismul, creativitatea, competiţia, li­bertatea de expresie, comportamentul activ ş.a). Televiziunea este percepută (de tinerii intervievaţi) ca având cea mai mare influenţă în ce priveşte însuşirea unor non-valori şi atitudini mediatice precum: vedetismul, violenţa, senzaţio­na­lul, sexualitatea, vulgaritatea, pornografia, minciuna, îmbogăţirea, lipsa de scrupule, kitchul ş.a.). Utilizarea în exces a calculatorului, fără a-i nega va­lenţele pozitive, cu impact major în viaţa omului modern,  conduce la dezvoltarea de comportamente de izolare socială, sără­cite de comunicare, relaţi­o­nare directă şi de componenta afectivă.

Chiar dacă se admit influenţele predominant negative, puţini oameni recunosc că ei înşişi sunt dependenţi de teh­nologia video (televizor, în special), cel mai adesea îi văd pe alţii ca fiind de­pendenţi, dar câţi dintre noi rezistă mai mult de o zi fără aceasta?

Oricare dintre cititorii acestui articol îşi poate testa dependenţa de televizor, de calculator (separat sau simultan) printr-un ex­periment simplu: dacă reuşim să întrerupem com­plet vizio­narea la televizor, calculator, pe o perioadă de câ­teva săp­tă­mâni (în con­di­ţi­ile păstrării ace­lu­iaşi program de viaţă, exceptând vizi­o­na­rea), fără apa­riţia unor pro­bleme de ordin comportamental, psihic sau neurologic, atunci putem afirma că în cazul nostru nu se manifestă dependenţa. Dacă, însă, după numai câteva zile devenim nervoşi, irascibili, anxioşi, dacă avem senzaţia de plictiseală, de lipsă de sens, dacă avem dureri de cap (inexistente anterior) sau certuri în familie, atunci fenomenul dependenţei este prezent şi cu atât mai puternic, cu cât simptomele amintite sunt mai intense.

Oamenii singuri, vizionând la televizor, se simt mai puţin însinguraţi, dar după vizionare, singurătatea devine şi mai puţin tolerabilă, prin urmare, se reia telecomanda, se redeschide calculatorul. Cei care vin de la serviciu stresaţi, frământaţi de griji, gânduri, probleme, odată instalaţi în faţa televizorului, calculatorului, uită de toate, se relaxează,  devin conectaţi empatic la o altă realitate, cea virtuală. În urma vizi­onării însă, stresul se accentuează, grijile şi gândurile revin, oamenii devin mult mai irascibili şi mai nemulţumiţi de propria viaţă şi de ceilalţi, cu mai multe dorinţe nesatisfăcute. Simpto­mele acestea sunt prezente şi în consu­mul de droguri, în momentul în care drogul se elimină din organism, dorinţa im­perioasă de drog revine.

În condiţiile schimbărilor galopante la nivel global, de natură economică, socială, climatică, culturală, care cre­ează nemulţumiri, frustrări, stres şi lipsă de scop şi sens în viaţă, televiziunea şi internetul par a fi soluţia facilă a tuturor problemelor; în fapt, deşi nu pătrund în organismul uman asemenea narcoticelor, televizorul, calculatorul devin indispensabile, epuizează şi golesc sufletul, lipsindu-l pe om de împlinirea prin ade­vă­ratele valori universale: familie, cul­tu­ră, muncă, prietenie.

Soluţia e simplă: conştientizarea fe­no­menului de dependenţă şi combate­rea fermă prin metode simple, eficiente de purificare spirituală şi întărire a să­nătăţii fizice: sport, mişcare în aer liber, drumeţii (de exemplu: „Bucureştiul pas cu pas“), lectura în aer liber, întâlniri cu prietenii, activităţi în aer liber; a fi în natură, a trăi natural.