"Cel căruia îi place alergarea şi doreşte să-şi consolideze atenţia prin exerciţii mentale este născut pentru sportul orientării. Aici i se cere concentraţie a gândirii, în timp ce corpul este absorbit de cel mai bun şi cel mai natural exerciţiu fizic - alergarea. Orientarea prin suprapunerea lucidităţii mentale cu condiţia fizică atletică oferă o ideală recreere pentru toţi cei care preferă îmbinarea efortului muscular cu ingeniozitatea şi abilitatea tehnică", spunea John Disley, medaliat cu bronz la proba de 3.000 m obstacole de la J.O. de la Helsinki.
Cu alte cuvinte, orientarea poate fi catalogată ca fiind mai mult decât un sport, ce ia amploarea pe zi ce trece. Exemplele următoarea sunt grăitoare în acest sens. În 23 Mai 2003, în Elveţia, 207.979 de elevi din 1.481 de şcoli au participat simultan la un concurs de orientare, concurs ce a intrat prin numărul de participanţi în "Guiness World Records". În 2011, la competiţia internaţională "Juko­la" (Finlanda) au participat 1.499 de echipe - ştafete la seniori (o ştafetă este formată din 7 sportivi) şi 174 de ştafete (echipe) la senioare (7 sportive în ştafetă), iar media sportivilor participanţi în ultimii ani este de aproape 10.000. Recent, pe 8 octombrie 2011, în Suedia, a avut loc competiţia de orientare "25 manna" unde au fost prezente 365 de ştafete a câte 25 de sportivi fiecare.
Ce este orientarea? Mulţi o definesc ca fiind "sportul civilizaţiei moderne, sportul viitorului, sportul mileniului III" şi constituie cea mai frumoasă îmbinare în­tre sport şi natură, între performanţa fizică şi cea spirituală şi de aceea niciodată nu este prea devreme şi niciodată nu este prea târziu pentru practicarea sa. Avantajele practicării acestui sport destul de puţin cunoscut în ţara noastră sunt fortificarea şi consolidarea sănătăţii, dezvoltarea inteligenţei, gândirii, instinctului şi personalităţii.
Orientarea este un sport care constă în parcurgerea a unui traseu necunoscut, care nu este marcat, dar care este materializat printr-o suscesiune de posturi de control amplasate în teren şi desenate corespunzător pe o hartă detailată. Orientaristul trebuie să treacă prin posturile de control, în ordinea indicată pe hartă, iar scopul lui este să parcurgă traseul în cel mai scurt timp posibil şi atin­gerea acestui ţel depinde de alegerea variantelor dintre posturi şi tempoul de alergare. Pentru a avea succes sportivul trebuie să interpreteze perfect harta în timp ce aleargă şi să ia decizii în permanenţă la alegerea celei mai bune rute. Probele pentru care se organizează campionate naţionale sunt sprint, medie distanţă, lungă distanţă, semimaraton, noapte, echipe şi ştafetă. Dificultatea tehnică şi fizică a traseelor variază în funcţie de vârsta şi sexul sportivilor. Orientarea poate fi practicată oriunde în natură de la păduri şi poieni, până în centrul oraşelor şi chiar în locurile de joacă din curtea şcolilor şi grădiniţelor. Este un sport care oferă satisfacţii atât atleţilor de performanţă, cât şi acelora care doresc să facă jogging sau să meargă şi să îmbine mişcarea în aer liber cu abilităţile de "navigare" între posturi. În afară de orientarea în alergare se desfăşoară competiţii de Orientare pe Schiuri, Orientare Mountain Bike şi Orientare pentru persoane cu handicap.

Orientarea ca sport de performanţă

Astăzi orientarea de performanţă se caracterizează printr-o permanentă atletizare prin elaborarea şi apariţia unor noi concepţii de pregătire, printr-o multitudine de competiţii, la care sportivii sunt angrenaţi. Orientarea poate fi privită şi ca un fenomen de suprastructură internaţională, în care în ultimii ani s-au produs mari schimbări. În prezent literatura de specialitate consideră că acest sport a ajuns într-un proces de expansiune în ceea ce priveşte organizarea competiţiilor şi posibilităţile de exprimare ale sportivilor, în special datorită folosirii sistemului electronic de control şi cronometrare "sport ident". Pentru performanţă, nu există o formulă magică, progresul se obţine prin deschiderea pre nou, iar perfecţionarea este bazată pe un echilibru corect între pregătirea fizică, pregătirea tehnică şi pregătirea tactică.
În acest context vom prezenta în numerele viitoare secţia de orientare a Clubului Sportiv Universitatea Craiova.