Un luptător bun este echilibrat, priveÅŸte egal înfrânge­rea ÅŸi victoria, dar nu con­si­deră înfrângerea acceptabilă din motive altele decât plă­ce­rea sau neplăcerea per­so­na­lă.“ (IonuÅ£ Iftimoaie răspu­n­zând la întrebarea „ce ca­rac­te­rizează un luptător bun“).

Voi evita să spun „artist mar­Å£ial“. După părerea mea (ac­centuez: a mea) noÅ£iunea de „artă marÅ£ială“ este un artefact al Evului Mediu decadent, când monarhii absoluÅ£i sau dictatorii militari doreau să producă o pătură militară ultraobedientă, intoxicând-o cu mituri. Neimportant, până la urmă. La ce m-am gândit: dacă ar trebui să-i spun cuiva 10 idei despre lupta om la om sau, generic, despre sporturi individ vs. individ, care să-l poată ajuta să (se) antreneze fă­ră îndrumător (cel mult cu cineva la fel de neexperimentat), ce aÅŸ spune? Subiectul este dur. Dar nu e bine să-l so­cotim de neatins...

1. Omul este singura fiinţă care poate suferi cu sens, al că­rei corp poate fi locul unde un sacrificiu schimbă lumea. În afara acestei atitudini, ori­ce formă de marÅ£ialitate ÅŸi, ge­neral vorbind, orice formă de competitivitate sunt inu­ma­ne ÅŸi trebuie acceptate numai de dragul de a nu se produce un rău mai mare.
2. Strategia: studierea ac­Å£i­u­nilor adversarului trebuie să sintetizeze un minim de puncte de identificat ÅŸi ur­mă­rit. Executarea acÅ£iunilor de anhiliare tinde spre maxim de efecte prin minim de gesturi (reflectare a „briciului lui Occam“). Trebuie anticipat ma­ximul de acÅ£iuni posibile ale opo­nentului urmărind cât mai puÅ£ine lucruri ÅŸi, reci­proc, adoptate conduite care să inducă reacÅ£ii neadecvate, fără a perturba execuÅ£ia efi­cientă proprie. Opusul - un ad­versar care obligă la numeroase acÅ£iuni complicate de identificare sau anihilare este dificil strategic. Disimularea (inducerea în eroare prin mesaje complicate) poa­te fi un element tactic bun, dar numai rar câÅŸtigă lupta prin sine, mai ales în sporturi cu acÅ£iuni repetitive.
3. Tactica reprezintă ÅŸtiinÅ£a purtării luptei pe terenul cel mai favorabil (nu neapărat de­favorabil adversarului). Pa­­radoxal, tactica bună nu vine din studiul unui anume fel de adversar ÅŸi uneori nici din experienÅ£a similară an­te­ri­oară, ci din sinteza asupra capacităţilor individuale ur­mată de o interpretare fluidă a forÅ£ei ÅŸi ritmurilor proprii. De exemplu, un începător sau un luptător slab dotat fi­zic, care nu se miÅŸcă tipic, dar nici absurd, ci conform unor ritmuri bine interpretate proprii, poate pune în dificultate un luptător cu experienţă sau mai solid, cel puÅ£in temporar. Teh­nica (execuÅ£ia corectă) este importantă, dar numai du­pă principiile strategice ÅŸi tactice. Dovadă că adversari inacuraÅ£i tehnic pot domina teh­nicieni sofisticaÅ£i care gre­ÅŸesc tactic sau strategic. Inversa este valabilă numai cu mult efort: un tehnician nea­tent la principiile de bază va irosi mult ca să controleze un ad­versar brutal dar eficace.
4. ExperienÅ£a minimizează efor­tul de antrenament ÅŸi in­ter­pretare a sarcinilor, dar ele­mentul cardinal este interpretarea ritmurilor proprii ÅŸi ale adversarului. AcelaÅŸi atac al unui luptător experimentat faţă de un începător conÅ£ine două elemente calitative importante: este generat corect ca forţă ÅŸi ritm ÅŸi corect ca moment al lansării. În rest, pot să nu difere prin nimic. De aceea avansaÅ£ii îÅŸi permit mai uÅŸor agresivitate fără ca ea să fie doar o pornire tem­peramentală („adre­na­li­nă“). Modul drastic ÅŸi simplu de a in­comoda un adversar experimentat este de a-i „oferi“ un ritm greu de „citit“. Dacă însă începătorul nu adaugă alte inovaÅ£ii ÅŸi încearcă sa re­pete lecÅ£ia, oricât de mult se complică, va deveni până la urmă interpretabil, pentru că experienÅ£a îl face pe campion să reducă variaÅ£iile la termeni simpli. Aceasta explică de ce începătorii pot deranja campioni, dar, de cele mai multe ori, numai temporar. Expe­ri­enÅ£a autentică ÅŸi importantă se referă la aceste interpretări de ritm ÅŸi situaÅ£ie. Orice alte pre­tenÅ£ii de a transmite ex­pe­rienţă riscă să devină cliÅŸee sau păreri preconcepute. Teh­nica vine din practică ÅŸi din studiul situaÅ£iei. Predarea tehnicii nu reprezintă o mare realizare, ci doar punctul de plecare. Este greÅŸită ideea că tehnica te face mare sportiv sau mare antrenor. Un bun meÅŸteÅŸugar nu e obligatoriu un artist.
5. RaÅ£iunea ÅŸi instinctul re­pre­zintă arme puternice fie­care, dar experienÅ£a existentă demonstrează că armoniza­rea lor generează luptătorii greu sau imposibil de învins. Ceea ce numim îndeobÅŸte au­to­perfecÅ£ionare nu este ra­Å£i­une, nici instinct, nici chiar ceea ce numim „talent“ ÅŸi nu se obÅ£ine condiÅ£ionat de ni­mic, totuÅŸi devine uÅŸor de ob­Å£inut când înÅ£elegem că sistemul nervos are funcÅ£ii asimetrice ÅŸi etajate ÅŸi că orice antrenament trebuie să fie un stimul bun, nu un efort care să bifeze ceva pe o listă. Aceas­tă înÅ£elegere devine mult mai uÅŸoară când suntem corect motivaÅ£i. Ego-ul nu reprezintă ce credem noi - „un eu“, ci circuite de neu­roni ÅŸi niÅŸte chimicale. El nu poa­te povăţui prin sine la un echi­libru, ci numai când pri­meÅŸte, interpretează ÅŸi emite infor­maÅ£ii corecte. La etapa aceasta înÅ£elegem că ÅŸi cel mai avansat luptător nu e un adversar de privit cu teamă iar performanÅ£a maximă nu trebuie pusă pe un piedestal, nici înfrângerea într-o groa­pă, acest soi de gândire apar­Å£ine ego-ului steril. Ego-ul nu este rău prin sine, este chiar indispensabil, dar numai ca instrument de a armoniza ra­Å£iu­nea ÅŸi instinctele. De aceea oameni cu puÅ£ină ÅŸti­in­Å£Äƒ sau leneÅŸi pot atinge performanÅ£e mari. Tot de aceea sportul poate corecta vicii.
6. Antrenamentul minimal include: a) condiÅ£ie fizică ele­mentară (cea specială/in­ten­si­vă e bine să ocupe loc mult numai când există sarcini spe­cifice) b) condiÅ£ie fizică adap­tată tipului de miÅŸcare sau „specifică sportului“ (de exemplu - un boxer lovind cu ciocanul un cauciuc), c) principii de maximizarea efici­en­Å£ei execuÅ£iei (de obicei - ob­Å£i­nere de pârghie maximă, moment cinetic maxim sau impact maxim), d) principii de anihilarea acÅ£iunilor oponentului, simetrice precedentelor e) principii de interpretare/răs­puns rapid la schimbări de situaÅ£ie g) tactică ÅŸi strategie specifice f) recuperare. Toate acestea însă sunt reductibile la: ritm, intensitate ÅŸi varia­Å£i­ile lor. Sportivi săraci tehnic ÅŸi ca in­teligenţă care stă­pâ­nesc bi­ne ritmul, intensitatea ÅŸi ge­ne­rarea de variaÅ£ii ale lor sunt adversari periculoÅŸi, întrucât au reacÅ£ii greu de anticipat. Acest lucru se atinge ÅŸi prin autoeducare, dovada că se educă aÅŸa sportivi cu antrenori limitaÅ£i sau chiar inapÅ£i. Este greÅŸit să lucrezi cu mai puÅ£ine mijloace decât ai, dar este mai rău să doreÅŸti o sală sofisticată ÅŸi să neglijezi principiile unui antrenament simplu ÅŸi pragmatic. Tot de ace­ea, antrenori apa­rent „neintelectuali“, dar cu instinct bun la a stăpâni ritmul, intensitatea ÅŸi variaÅ£iile lor la elevi, au rezultate excelente, sau mai bune decât ale tehnicienilor „ca la carte“ neatenÅ£i la esenţă. Uneori, la un oponent dificil trebuie anihilat (aÅŸa-zicând)... antrenorul.
7. Un luptător echilibrat priveÅŸte egal înfrângerea ÅŸi victoria, însă nu consideră înfrângerea acceptabilă din motive altele decât plăcerea sau neplăcerea personală. Este posibilă obÅ£inerea succesului prin instinct motivat de plăcere sau neplăcere, dar ea nu caracterizează un succes uman, ci un succes pur ÅŸi simplu. Capacităţile de lup­tător nu sunt veÅŸnice. La declinul lor, e bine să fi anticipat deja pe ce resurse ne vom bizui ÅŸi ce va reprezenta atunci ceea ce vom numi succes/insucces. Acest lucru este va­labil ÅŸi pentru fiecare provocare în parte ÅŸi diferenÅ£iază „om“ de „ani­mal“ ÅŸi „succes“ de „para­dă“.
8. Practica: Echilibrul mental este important, dar exe­cu­Å£ia corectă ÅŸi inspirată nu poa­te fi înlocuită de nimic. Lupta om la om este o activitate prin excelenţă practică, dovadă numărul destul de mare de luptători inteligenÅ£i învinÅŸi categoric de adversari cu intelect rudimentar sau chiar temperamente greu de stă­pânit, care pur ÅŸi simplu aveau execuÅ£ii mai bune. Aces­ta este un exemplu de prin­cipiu important care mo­ti­vează modestia reală. Mo­des­tia afiÅŸată este numai hra­nă pentru ego. Bunul simÅ£ este de neînlocuit ÅŸi, în afara echilibrului mental – greu de atins.
9. Există doi factori care con­cură la a crea un loc privilegiat pentru observarea lumii proprii, experienÅ£a ÅŸi ha­zar­dul. ExperienÅ£a face im­pro­babil ca un începător să domine un avansat. Hazardul nu este însă chiar aÅŸa o pură întâmplare. ÎnlănÅ£uirea de eve­nimente a unei vieÅ£i anu­me este proprie numai ei ÅŸi ori­ce lucru cât de mic poate duce la efecte mari. Acest fe­nomen nu trebuie să devină motiv de a fi superstiÅ£ioÅŸi, ci atenÅ£i ÅŸi modeÅŸti. Pe de altă parte, percepÅ£ia ritmurilor ne­cesită ritual. Ritualul
co­rect produce un loc neutru în minte, de unde putem examina fără neliniÅŸte, dacă un fleac poate fi elementul important al victoriei sau ră­mâ­ne un fleac. De aceea ritua­lurile sunt doar aparent elemente fără sens; ele au un sens, ÅŸi anume de a fi cât mai neutre faţă de tensiunea situaÅ£iei. Aceasta este latura ascunsă care face lupta om la om un lu­cru fascinant ÅŸi plin de răs­punderi: îmbinarea de expe­ri­en­Å£Äƒ ÅŸi hazard pe care o so­licită este una din cele mai adânci perspective asupra noastră. ForÅ£a prac­ti­canÅ£ilor experimentaÅ£i derivă cu timpul din ce în ce mai mult din această înÅ£elegere ÅŸi mai puÅ£in din lucruri tehnice, care, cu timpul, devin simple ru­tine. Este ÅŸi motivul pentru care sportivii mari sunt frecvent persoane foarte sincer religioase sau în orice caz – sincer preocupate de idealul binelui uman.
10. Din cauza precedentei, evaluarea corectă a riscului ÅŸi sim­Å£ul discriminativ sunt vir­tu­Å£ile esenÅ£iale ale luptă­tori­lor mari. A le dobândi, chiar da­că solicită muncă, este de fapt un privilegiu, iar a le trans­mite - un privilegiu ÅŸi o răspundere.

Sunt conÅŸtient că mulÅ£i vor spune: „sportivul care înÅ£e­le­ge ce spui aici n-are nevoie să le mai audă“. Adevărat. Dacă ÅŸtiam să formulez simplu ase­menea lucruri, eram cu sigu­ran­Å£Äƒ o personalitate de prim rang a sportului mondial, deci luaÅ£i ce am scris: „cum grano salis“. Dar accentuez alt­ceva: toÅ£i antrenorii ÅŸi sportivii buni pe care-i cunosc au fost harnici la a-ÅŸi elabora moduri de gândire similare. Fără o gândire vie, chiar ÅŸi norocul maxim nu aduce decât succese de scurtă durată...