In sporturile combative, gestionarea rapidă a informaţiilor furnizate de oponent este cea mai importantă verigă în obţinerea succesului.
S-a observat din experienţă că şi luptători puţin experimentaţi se pot concentra asupra a trei surse de informaţii simultan; concentrarea asupra a mai mult de 4 este dificilă şi pentru avansaţi.

Este un lucru de bun simţ constatarea că, în situaţii de disconfort şi stress, capacitatea de a urmări mai multe lucruri simultan scade. Prejudecata curentă este că sportivii avansaţi ar reuşi să observe un număr mai mare de lucruri sau ar putea depăşi disconfortul cauzat de luptă şi s-ar concentra mai bine. Fără să discutăm cât este de adevărat, să analizăm o problemă simplă: care este modalitatea prin care putem concentra în minim de informaţii maxim de acţiuni ale oponentului?
Pentru striking şi standup, răspunsul este neobişnuit de simplu: reduceţi observarea acţiunilor adversarului la trei puncte, două la nivelul umerilor, al treilea – piciorul avansat. Explicaţie: acţiunile piciorului „de spate” (lovituri frontale, circulare, lovituri de genunchi) sunt virtual imposibil de executat fără deplasarea umărului de aceeasi parte; există elemente diferenţiale care pot „diagnostica” rapid dacă umărul se miscă în vederea unui procedeu de brat sau de picior.
De aici încolo, adversarul pretează la „extragerea” rapidă a unor informaţii simple: are sau nu avantaj de alonjă, dreptaci/stangaci, luptător de atac, de contră, de mişcare. Situaţia dreptaci vs. stângaci este mai simplă tactic, dar un stangaci, prin natura lucrurilor, va fi mai experimentat în lupta cu un dreptaci decât acesta vs. un stângaci. In medie, un stângaci poate ântâlni 5-6 luptători cu gardă normală înainte de un meci cu alt stângaci. Ca urmare, pentru el, lupta cu un adversar de gardă normală nu este rară; în schimb, un dreptaci întâlneşte doar un stângaci la 5-6 meciuri, deci are un dezavantaj tactic. Aceste situaţii pretează la anticipare, chiar dacă în sală nu există stângaci de bună calitate. Meciurile cu stângaci se pot reduce frecvent la plasarea piciorului avansat: ambii luptători vor încerca să plaseze piciorul avansat în exteriorul piciorului avansat al oponentului în momentele aplicării procedeelor decisive. Există excepţii, şi ele trebuie studiate ca atare.
La dreptaci vs. dreptaci există două opţiuni tactice majore – unghiul exterior şi unghiul interior. Plasarea piciorului avansat se poate face aliniat cu piciorul avansat al adversarului sau aliniat cu piciorul spate. Prima opţiune duce la un arsenal mai redus dar este mai sigură tactic; a doua, numită „deschidere în interiorul gărzii” (opening inside) duce la mai multe procedee care vizează puncte vitale, dar incumbă acelaşi risc din partea adversarului. „Open inside” este o situaţie căutată de la început de luptătorii experimentaţi şi se observă frecvent la thaiboxerii „clasici”.
Practic, orice opţiuni tehnice şi tactice abordate în meci încep de la aceste alinieri, deschideri de unghiuri şi de la studiul corespunzător al distanţelor.
Există meciuri ilustrative pentru aproape toate opţiunile tactice imaginabile. O bună conduită pentru a interpreta corect este să examinăm o luptă care consumă distanţa, cu scor strans şi, eliminând deliberat atenţia pentru procedeele tehnice în sine, să urmărim numai plasarea piciorului avansat faţă de adversar. Voi da un exemplu cunoscut – meciul Remy Bonjasky – Badr Hari la turneul final K-1 2007, sferturile de finală. Acest meci e tipic pentru situaţii care pot înşela şi un cunoscător, numeroşi insideri susţinând că ar fi fost câştigat de Hari datorită numărului mai mare de lovituri de pumn. Eliminaţi din calcule preferinţele subiective şi examinaţi strict plasarea piciorului avansat al luptătorilor. Veţi observa că, deîndată ce Hari avansa, Bonjasky profita de faptul că păşea prea stereotip cu piciorul faţă şi pregătea contraatacuri cu lowkick unul după altul. La jumătatea meciului, acestea au devenit mai complexe şi violente. La final, Hari era vizibil incapacitat şi căuta plasarea piciorului avansat langă corzi, pentru a limita unghiul din care primea lowkick; ofensiva lui fusese aproape anulată. In regulile K-1, când incapacitarea este vizibilă, nu se numără lovituri... Bonjasky a fost defavorizat de unele interpretări (am explicat până şi psihologic de ce în articolul despre asimetria funcţională a creierului), chiar şi unii luptători fiind subiectiv atraşi de un personaj agresiv mai degrabă decât de unul rece, cerebral. Acest lucru este puţin important pentru un antrenor; ceea ce trebuie să prevaleze este extragerea semnificaţiei tactice a unui meci aparent greu de interpretat, în realitate – uşor de redus la câteva elemente esenţiale. Examinarea în aceeaşi cheie a cât mai multe lupte cu scor strâns, urmărind punctele cheie şi informaţiile oferite prin ele de luptători, este un bun punct de plecare pentru a oferi luptătorilor mijloace de a acţiona simplu faţă de situaţii aparent complexe...