Viorel Rus este un nume care spune multe pentru iubitorii de polo. Ca jucător, are un loc patru la Olimpiada de la Montreal (1976) şi alte 2 participări (1972 şi 1980). Ca antrenor, este ultimul care a calificat „naţionala“ la Jocurile Olimpice de la Atlanta din 1996. Acum este din nou în România şi a acceptat să ofere un interviu pentru cititorii SR.

S.R.: Cum aţi găsit poloul românesc când v-aţi întors din Italia?

V.R.: În primul rând, diferenţa pe care am văzut-o a fost cea numerică, acum sunt mai multe echipe. Şi valoarea jucătorilor este mai mare, ceea ce mă încântă. A crescut şi numărul componenţilor loturilor naţionale de seniori, cât şi de juniori, unde baza de selecţie este mai mai mare.

S.R.: Cum aţi luat decizia de a vă întoarce în România?

V.R.: A fost o decizie luată în pripă, am fost forţat de anumite împrejurări. M-am întors în ţară din cauza unor probleme personale, nu pentru că nu aş mai fi avut un loc de muncă. Rezultatele de acolo mi-au dat dreptul de a antrena şi chiar dacă aş fi părăsit o echipă, aş fi avut oferte de la altele, astfel încât nu aş fi stat pe bară. Ajuns în România, clubul Steaua mi-a dat şansa de a antrena şi bineînţeles că nu am refuzat-o. Obiec tivele mele sunt creşterea numărului de jucători valoroşi, inclusiv pe cei tineri, şi câştigarea campionatului.

S.R.: Pe când această adjudecare a campionatului?

V.R.: Este destul de greu să realizăm acest lucru. Dacă totul va merge ca acum, mi-ar trebui un an, doi pentru a duce jucătorii pe care îi am la dispoziţie spre un maxim de formă şi valoare. De asemenea, trebuie să mai iau jucători tineri pe care să-i cresc. Dacă ar fi mai mulţi bani, cred că am reuşi să ne adjudecăm titlul chiar şi la anul.

S.R.: Orădenii domină campionatul de câţiva ani. Care este secretul lor?

V.R.: E simplu: se cheltuiesc foarte mulţi bani. Plus că au foarte multe jocuri, ceea ce contează destul de mult. De exemplu, au ajuns până în sferturile Cupei Cupelor şi asta contribuie la creşterea nivelului jucătorilor. Unde mai punem că ei se pot antrena în Ungaria cu echipe bune şi, după cum am mai spus, au bani, ceea ce le permite să aducă jucători de o certă valoare din Ungaria. Şi ungurii sunt foarte buni la polo.

S.R.: Cum vedeţi viitorul naţionalei de polo a României?

V.R.: La ora actuală, avem un lot de jucători maturi, trecuţi de 30 de ani, care deocamdată mai pot juca. Până la ca lificările pentru Jocurile Olimpice, echipa va merge bine şi cu puţin noroc ne calificăm la Olimpiadă. Antrenorul ungur este foarte priceput şi putem merge la Londra. Dar sunt foarte puţini jucători tineri pe care naţionala se poate baza. Trebuie să creştem mai mulţi juniori, dar pentru asta avem nevoie de bani, de bazine şi alte asemenea lucruri care ne lipsesc.

S.R.: Privind prin prisma poloului, ce diferenţe sunt între noi şi italieni?

V.R.: Eu am muncit în ultimii doi ani la Torino. Tocmai s-a încheiat Campionatul European de Sărituri. Ei bine, lângă bazinul în care s-au desfăşurat Europenele este stadionul lui Juventus. În dreapta stadionului sunt alte trei bazine acoperite, iar în dreapta, încă un bazin olimpic. În 100 de metri pătraţi găseşti cinci piscine şi în tot oraşul sunt 20. Până şi uzinele Fiat au un bazin. Cred că se-nţelege de ce şi-au revenit atât de repede după perioada în care au stat mai prost la acest sport. Pe lângă asta, nivelul la care se joacă este peste al nostru. La ei există Seria D, 12 serii de C, şase serii de B, după care urmează seriile A1 şi A2 şi, în cele din urmă, prima ligă. În B deja trebuie să ai jucători profesionişti, iar în A1 şi A2 eşti obligat să ai juniori republicani. Condiţiile de antrenament sunt din nou peste ale noastre. Echipele sunt sprijinite de primării, nu plătesc chirii pentru bazinele în care se antrenează. Per total cultura sportivă a poporului italian este peste a noastră. De fapt, noi nu avem cultură sportivă.

S.R.: Cum sunt priviţi poloiştii români în Italia?

V.R.: Noi am fost reprezentaţi mai mereu în Italia de jucători care au avut performanţe la cel mai înalt nivel. De exemplu, acum e Radu Cosmin care efectiv ţine Florenţa în divizia A de unul singur. Suntem respectaţi, chiar dacă mai avem unele probleme din cauza ţiganilor veniţi din România. De altfel, le înţeleg ieşirile lui Mutu, Chivu şi Radu Ştefan. E frustrant să ţi se spună ţigan doar pentu că vii din România.