"Fără cercetare, nu se poate vorbi despre performanţă!"

- Domnule Bogdan Gheorghe (fost secretar general al MTS), ştim că aţi avut iniţiative înnoitoare în cadrul MTS, ce ne puteţi spune despre proiectele dvs?

- Păi în primul rând, trebuie spus că toate iniţiativele şi proiectele mele au fost ori s-au dorit a fi cu aplicativitate în situaţii reale! Situaţii ce aveau nevoie de planuri concrete, viabile şi reale. Să luăm mult discutatul proiect al DESCENTRALIZĂRII. Trebuie să înţelegem că „pasarea“ tuturor problemelor (baze sportive, secţii, sportive şi antrenori, administrareetc.) către administraţiile locale este făcută tot pe BANII CON TRIBUABILULUI!... Administraţia de unde are bani?!... Pentru descentralizare erau propuse doar câteva obiective, de exemplu poliţia, apoi a fost preluată de multe departamente, spitale, sport etc. şi atunci administraţia locală s-a văzut SU FOCATĂ de CHELTUIELI!... şi nu do reşte asemenea probleme în plus.

- Atunci care ar fi soluţia?

- Eu am propus constituirea unor structuri sportive, ONG-uri, având CIS, să funcţioneze în interes general şi foarte important NEPATRIMONIAL!... să nu creadă cineva că pe terenul bazelor se vor face vile sau clădiri de birouri. Acţionarii să fie MTS-ul, consiliul judeţean şi alţi factori, de ex. Biserica, oamenii de afaceri etc. Parteneriatele să fie transparente. MTS-ul să facă evaluările, strategiile, iar ceilalţi să gestioneze lucrurile. Cine investeşte mai mult acela va decide. Acest ONG va folosi baza la nivel local (judeţean), dar ea (baza) rămâne a statului!!! Trebuie să ne păstrăm centrele de recuperare, cazare, mâncare (bucătării), pe ceea ce avem să începem reconstrucţia. Trebuie să mergem pe profit!!

- Ce ne puteţi spune despre Programul Naţional de Dezvoltare Rurală?

- Da. Mă bucur pentru această întrebare. Legea 322 - finanţare europeană pe agricultură FDAR. Însă, MTS-ul poate face un parteneriat pe legea 322 - anexa 3, pentru terenuri de sport, pentru a finanţa baze sportive la nivel rural. Este o oportunitate foarte bună şi benefică. Ce bază incredibilă de selecţie am putea creea.

- În privinţa violenţei de pe stadioane şi din competiţiile sportive ce ar trebui să se întâmple?

- Ne trebuie atitudine şi dorinţa fermă de schimbare. Avem nevoie de un cod de procedură şi sancţiuni foarte serioase, cu norme de aplicare bine definite, să fie înaintat de către ministrul de interne sau MTS, într-o vacanţă parlamentară, pentru a fi adoptat de Guvern (în 2 săptămâni), o ordonanţă de urgenţă şi apoi aplicat totul ca la carte. Doar aşa se poate face ceva în acestă privinţă.

Salut, Daniel, şi felicitări pentru performanţele obţinute. Ce ne poţi spune despre turneul GP de la Tokyo?

D.G.: Mulţumesc... despre turneul de la Tokyo vă pot spune că a reprezentat un test pentru mine ca şi luptător, un test pe care l-am trecut cu brio zic eu... în plus am doborât şi recordul de timp (timpul total în care a terminat toate meciurile) pentru un GP oficial cu 5,15 min, faţă de precedentul record deţinut de Peter Aerts cu 6,45 min. Acest GP a avut un dublu rol, unul pentru calificarea de la Seul (primii 16) şi apoi descoperirea şi promovarea de noi talente. În plus comportamentul lor faţă de mine a fost extraordinar de primitor, luptam pentru prima oară în Japonia, iar după gală m-au oprit pentru încă o zi în care am fost prezent la patru televiziuni pentru interviuri.

„Nu există milă!”

Ştim că te-ai antrenat în Olanda. Cum au fost antrenamentele şi unde situezi şcoala olandeză de Kick-Thai Box?

D.G.: Şcoala olandeză este cea mai bună din lume! Ei au înţeles de la bun început că nu pot progresa decât adaptându-se la tot ce este NOU, merg înainte cu metodica, încearcă tehnici şi combinaţii noi, pregătesc antrenamentele în funcţie de adversar, nu neglijează partea de anduranţă fizică pregătirea psihică. Aveam şi câte 3 antrenamente pe zi, structurate în aşa fel încăt să SIMŢI că te antrenezi! Sunt adevăraţi profesionişti! De exmplu la sala lui Peter Aerts trebuia să fii mereu pregătit, nu conta că ţi-e rău, eşti lovit, ai temperatură... „NU EXISTA MILĂ“, prietenia era înainte şi după antrenamente.

A urmat Seul, adversarul tău fiind Semmy Schilt. Care sunt impresiile tale?

D.G.: În primul rând nu vreau să caut scuze. A fost un meci foarte greu în faţa unui adversary foarte puternic şi cu un stil incomod. Puţini sunt cei care au reuşit să-l învingă, toţi având nevoie de minim 4 luni de pregătire a meciului, atât Peter Aerts cât şi Badr Hari. Chiar şi aşa, am reuşit să termin meciul şi chiar să câştig aprecierea tuturor, pentru modul în care am luptat. Astfel am obţinut meciul de rezervă pentru finala K1 de la Yokohama.

Având experienţa meciurilor şi pregătirii din afara ţării, ce ne poţi spune despre şcoala românească de Kick-Thai Box?

D.G.: Of... tot ce pot spune este că nu se întâmplă numic „spectaculos“... este ceva... CLASIC. Nu găsesc altă formulă. Avem mult de muncă în foarte multe privinţe.

Cine ţi-a îndrumat paşii spre Olanda, spre marile circuite şi cum se anunţă viitorul luptătorului Daniel Ghiţă?

D.G.: În primul rând am ajuns în acest punct prin forţe proprii!... Pentru a ajunge în Olanda am primit ajutor şi din partea domnului Gerard Gordeau (o personalitate a

artelor marţiale), după ce am reuşit să-l înving pe Murad Bouzidi, elevul său. În privinţa viitorului, ce vă pot spune este că am semnat atât cu K1 cât şi It’s Show Time... Am un program foarte încărcat şi pe final de an 2009, cât şi în 2010. Voi fi tot timpul plecat, iar în ţară mai mult în

vacanţă... Pentru sprijinul acordat vreau să le mulţumesc şi celor de la MONOLIT. Sunt bucuros şi mândru că pot reprezenta România în aceste competiţii de prestigiu, unde se regăsesc cele mai importante nume ale acestui sistem de luptă.

Salut, Daniel, şi felicitări pentru performanţele obţinute. Ce ne poţi spune despre turneul GP de la Tokyo?

D.G.: Mulţumesc... despre turneul de la Tokyo vă pot spune că a reprezentat un test pentru mine ca şi luptător, un test pe care l-am trecut cu brio zic eu... în plus am doborât şi recordul de timp (timpul total în care a terminat toate meciurile) pentru un GP oficial cu 5,15 min, faţă de precedentul record deţinut de Peter Aerts cu 6,45 min. Acest GP a avut un dublu rol, unul pentru calificarea de la Seul (primii 16) şi apoi descoperirea şi promovarea de noi talente. În plus comportamentul lor faţă de mine a fost extraordinar de primitor, luptam pentru prima oară în Japonia, iar după gală m-au oprit pentru încă o zi în care am fost prezent la patru televiziuni pentru interviuri.

„Nu există milă!”

Ştim că te-ai antrenat în Olanda. Cum au fost antrenamentele şi unde situezi şcoala olandeză de Kick-Thai Box?

D.G.: Şcoala olandeză este cea mai bună din lume! Ei au înţeles de la bun început că nu pot progresa decât adaptându-se la tot ce este NOU, merg înainte cu metodica, încearcă tehnici şi combinaţii noi, pregătesc antrenamentele în funcţie de adversar, nu neglijează partea de anduranţă fizică pregătirea psihică. Aveam şi câte 3 antrenamente pe zi, structurate în aşa fel încăt să SIMŢI că te antrenezi! Sunt adevăraţi profesionişti! De exmplu la sala lui Peter Aerts trebuia să fii mereu pregătit, nu conta că ţi-e rău, eşti lovit, ai temperatură... „NU EXISTA MILĂ“, prietenia era înainte şi după antrenamente.

A urmat Seul, adversarul tău fiind Semmy Schilt. Care sunt impresiile tale?

D.G.: În primul rând nu vreau să caut scuze. A fost un meci foarte greu în faţa unui adversary foarte puternic şi cu un stil incomod. Puţini sunt cei care au reuşit să-l învingă, toţi având nevoie de minim 4 luni de pregătire a meciului, atât Peter Aerts cât şi Badr Hari. Chiar şi aşa, am reuşit să termin meciul şi chiar să câştig aprecierea tuturor, pentru modul în care am luptat. Astfel am obţinut meciul de rezervă pentru finala K1 de la Yokohama.

Având experienţa meciurilor şi pregătirii din afara ţării, ce ne poţi spune despre şcoala românească de Kick-Thai Box?

D.G.: Of... tot ce pot spune este că nu se întâmplă numic „spectaculos“... este ceva... CLASIC. Nu găsesc altă formulă. Avem mult de muncă în foarte multe privinţe.

Cine ţi-a îndrumat paşii spre Olanda, spre marile circuite şi cum se anunţă viitorul luptătorului Daniel Ghiţă?

D.G.: În primul rând am ajuns în acest punct prin forţe proprii!... Pentru a ajunge în Olanda am primit ajutor şi din partea domnului Gerard Gordeau (o personalitate a

artelor marţiale), după ce am reuşit să-l înving pe Murad Bouzidi, elevul său. În privinţa viitorului, ce vă pot spune este că am semnat atât cu K1 cât şi It’s Show Time... Am un program foarte încărcat şi pe final de an 2009, cât şi în 2010. Voi fi tot timpul plecat, iar în ţară mai mult în

vacanţă... Pentru sprijinul acordat vreau să le mulţumesc şi celor de la MONOLIT. Sunt bucuros şi mândru că pot reprezenta România în aceste competiţii de prestigiu, unde se regăsesc cele mai importante nume ale acestui sistem de luptă.

Ion Craciunescu, eternul rebel

Fostul mare arbitru a preferat sa stea in „opozitie“, chiar daca sefii FRF au venit cu oferte cat se poate de tentante. Pentru a intra „in gasca“, el ar fi trebuit sa renunte la libertatea de exprimare!
De cativa ani, de cand a fost indepartat de la conducerea Comisiei Centrale a Arbitrilor, Ion Craciunescu s-a transformat intr-un dizident care a criticat din rasputeri conducerea FRF. Fie ca a fost vorba de emisiuni televizate, de cazuri in care abuzurile se vedeau de la o posta sau pur si simplu de alegerile pentru conducerea federala, cand s-a situat in tabara lui Gica Popescu, fostul ecuson FIFA s-a luptat cu morile de vant. „Ceea ce vad, aia spun, nu poate nimeni sa ma convinga ca negrul este alb si invers“, a spus Craciunescu, intrebat de reporterii „Sport Revolution“ care este motivul pentru care prefera sa stea in opozitie, in locul unui post caldut, in postura de observator. Din acest motiv, el pierde bani buni, cateva mii de euro lunar, insa, dupa cum marturiseste, „dorm linistit noaptea, pentru ca nu am nimic sa imi reprosez“.
Tentativa de impacare

Ultima incercare pe care au facut-o oficialii FRF a fost aceea a lui Vasile Avram, din urma cu doua saptamani, cand noul conducator al Comisiei Centrale l-a contactat pe Craciunescu pentru a-i oferi un post de observator. Cum valceanul a refuzat, sefii CCA s-au reorientat!
RAZBOI CU BORCEA ŞI PORUMBOIU

In afara conflictelor cu Mircea Sandu si oamenii acestuia de la Federatie, Ion Craciunescu a mai avut diverse dispute, din cauza stilului sau coleric. Primul mare scandal a fost acela cu Adrian Porumboiu, un alt „fluieras“ respectat, care a ajuns intre timp si afacerist de succes. Acesta l-a angajat pe vechiul prieten Craciunescu la una dintre firmele sale, in functia de director, dar dupa scurt timp au ajuns la un conflict deschis, din cauza viziunii asupra managementului companiei. Ulterior, s-a ajuns la un scandal si cu conotatii fotbalistice, dar si la jigniri legate de familie… Ultima disputa a lui Ion Craciunescu a fost in legatura cu fiul sau, iar „dusman“ i-a devenit dinamovistul Cristi Borcea, care l-a jignit pe Teodor pentru prestatia la un meci pierdut de „caini“. Craciunescu senior a luat foc, pentru ca Borcea se legase nu doar de prestatia ca arbitru a „juniorului“, ci si de elemente de factura personala. A inceput un nou scandal extrem de mediatizat si incheiat, clasic, la egalitate, in care singura castigatoare a fost… presa, care a avut „marfa“ timp de cateva zile.