Avem nevoie de o schimbare! O spunem cu ardoare şi cu sufletul plin de speranţă. Avem nevoie să fim înţeleşi, sprijiniţi şi îndrumaţi! Am obosit să acceptăm să fim conduşi de tot felul de parveniţi care sunt puşi în funcţii înalte şi uită pentru ce au venit acolo, persoane care îşi văd propriul interes, pe care nu te poţi baza să sprijine sistemul, care se gândesc doar la buzunarul lor. Am obosit să vedem cum, după 27 de ani de la Revoluţia Română, patria noastră atârnă de un fir de aţă, de firul laşităţii, de firul hoţiei, al deziluziei şi al sărăciei. Am obosit să ne ascundem, să ne minţim singuri şi să spunem că este bine, că mai putem, că suntem puternici. Nu mai vrem, nu mai putem!
Sportul care ne-a reprezentat cu succes de nenumărate ori peste mări şi ţări, care a adus rezultate remarcabile şi faimă României, care a fost un pilon important pe plan naţional ani la rând, acest fenomen a ajuns în mâinile unor cârmuitori fără direcţie, fără strategie şi fără bun-simţ. Bun-simţ la adresa sportivilor, cei pe a căror frunte curge sudoarea, la adresa noastră, a iubitorilor de sport, la adresa unei întregi naţii. Din neştiinţă sau rea-voinţă, cei care au ajuns în ultimii ani în fruntea Ministerului Tineretului şi Sportului, în loc să îl valorifice, să îl sprijine şi să îi aducă plusuri, l-au asuprit, au făcut abuz de funcţie şi de putere şi l-au condus către o pantă descendentă.
Ne-am confruntat cu miniştri precum Monica Iacob Ridzi, care nu doar că nu a adus nimic bun sportului, dar a fost acuzată de abuz în serviciu şi condamnată la închisoare cu executare. Un exemplu total nefast pentru sportul românesc şi pentru valoarea acestuia. A urmat ministrul Sorina Luminiţa Plăcintă, care, deşi nu avea nicio legătură cu tineretul sau cu sportul, şi nu avea niciun fel de calităţi manageriale, a reuşit să „îşi cumpere“ această funcţie. Plăcintă a sfidat nu de puţine ori sistemul şi oamenii din jur, protejând conducători de cluburi care nu aveau ce căuta în acele funcţii, fiind părtinitoare şi luând decizii fără a se gândi vreo clipă cât de mult va fi afectat sportul românesc. Şi chiar şi aşa, noi tot am sperat, ne-am gândit că acest domeniu cu siguranţă îşi va găsi un conducător adevărat, un om care ştie ce înseamnă managementul, performanţa, sudoarea, munca, victoria sau înfrângerea. Dar politica avea să arunce în scaunul sportului un personaj depăşit de situaţie, dintr-un domeniu îndepărtat, Nicolae Bănicioiu. Şi acest fapt doar pentru că domnia sa era privit drept un apropiat al premierului Victor Ponta şi al lui Liviu Dragnea. Norocul sportului că nu a apucat să stea în funcţie foarte mult timp, însă suficient cât să încetinească rotiţa performanţei. Cireaşa de pe tort a fost doamna Gabriela Szabo, pentru care chiar ne‑am bucurat, am aclamat-o, am susţinut-o, crezând că dacă este fostă sportivă, cu siguranţă ştie de ce are nevoie sportul şi îşi va da silinţa şi ultima fărâmă de putere să îl ridice la nivelul la care merită. Însă a urmat o mare dezamăgire, o perioadă tristă, în care ministrul a coordonat cât se poate de defectuos lucrurile de la birou, fără a merge pe teren, făra a controla ce se întâmplă în cluburi, în săli, pe stadioane, în complexurile sportive. (Va urma o anchetă privind mandatul Domniei sale)
Un vechi proverb românesc îşi are atât de bine locul aici: „Greu la deal cu boii mici“. Într-adevăr, este foarte greu în momentul în care tu ceri ceea ce ţi se cuvine, ceea ce este firesc şi nu primeşti nici măcar acel puţin, ci doar dezamăgire, minciună şi ipocrizie. Cei mai sus-numiţi au avut în subordine secretari de stat, consilieri şi alte „ajutoare“, dar care nici ele nu şi-au făcut treaba aşa cum ar fi trebuit, care nu ştiu decât să se îngroape în hârtii şi să predea rapoarte după bunul plac şi după propria dorinţă.
Şi pentru că am ajuns în al nouălea ceas, când mai sunt doar câteva luni până la Olimpiada de la Rio de Janeiro, de unde ne-am dori să ne întoarcem cu sacul de medalii, nu putem decât să fim realişti şi obiectivi, să ne bucurăm că am scăpat de asemenea specimene şi să rugăm pe ministrul numit în funcţie, doamna Elisabeta Lipă, să salveze sportul românesc, să taie răul de la rădăcină, să taie în carne vie şi să lase cicatrici. (Ne bucurăm de numirea Domniei sale în funcţia de ministru şi am sprijinit toate acţiunile în domeniul sportului.)
Articol apărut în nr. 59 al revistei Sport Revolution
Sursa foto: http://www.studymyway.com/
Leave a Reply