PHAM XUAN TONG, în Panteonul Marilor Maeştri ai Artelor Marţiale

În ultimii ani, am scris sute de materiale despre artele mar­ţiale, sportivi, antrenori, preşedinţi de federaţii, mari maeştri, maeştrii pe care de puţine ori am avut şi ocazia să-i întâlnesc. Printre aceştia pot spune că am avut onoa­rea să-l cunosc şi să scriu despre Kancho Soeno, fondatorul stilului Shidokan, iar acum, am deosebita plăcere de a-l prezenta pe descendentul Maestrului CHAU QUAN KY (unul din „legen­darii” Opt Tigri ai Asiei), ma­estrul Pham Xuan Tong, fondatorul stilului Quan Ki Do. Acesta întruneşte toate atri­butele unui adevărat prac­ticant de arte marţiale, modestie, respect, altruism şi spirit marţial. De data aceasta am să structurez povestea Maestrului într-o relatare jurnalistică şi nu într-un interviu propriu-zis.

S-a născut în 17 iulie 1947, în localitatea Ninh Binh, o lo­calitate din sudul Vietna­mului, într-o familie cu le­gă­turi în familia artelor mar­ţiale, unchiul său, Maestrul Pham Tru, fiind un practicant al artelor marţiale vietnameze dar şi membru al găr­zii imperiale. Soarta a fă­cut ca într-o zi, chemat fiind în Go Vap (un cătun din su­dul Vietnamului) pentru a-şi oferi îngrijirile, Maestrul CHAU QUAN KY este surprins de o furtună. Încercând cu greu să-şi apere plantele me­dicinale, atenţia îi este atra­să de vocea unui copil de 10 ani, care îi oferea ospitalitate. Im­pre­sionat de bună­ta­tea acestui copil, Maestrul îl în­­treabă când s-a născut, şi, după ce-i face harta cerească (horosco­pul chinezesc), îi roa­­gă pe părinţii acestuia să-i încre­dinţeze băiatul pentru a-l învăţa, dacă va merita, Ar­tele Marţiale Chinezeşti. Fap­tul că un preot şi maestru Taoist le-a solicitat în­cre­din­ţa­rea copilului, constituia pen­tru fa­milie o mare bine­cu­­vântare. Acesta a fost înce­putul odi­seei Quan Ki Do şi a maestrului Pham Xuan Tong.

La vârsta de 14 ani pro­mo­vează examenul SO-CAP (Centura Neagră 1 Dang), un grad neobţinut până ­atunci de un practicant aşa de tânăr. Totodată a învăţat şi Artele Marţiale vietnameze de la unchiul său Maestrul PHAM TRU, ca o moştenire de familie.

La 19 ani are deja mai mul­te victorii pe plan naţional…câş­tigă turneul asiatic de Box Li­ber (forma mixtă de luptă full contact), fără ştiinţa maestrului său. După câşti­garea turneului, îşi in­for­mează men­­torul, iar la sugestia acestuia, s-a dedicat cerce­tării individuale în domeniul Artelor Marţiale. În acelaşi timp stu­diază medicina tra­diţiona­lă, fitoterapia, presopunctura, os­­te­opatia, masajul, muzica.

La vârsta de 21 de ani a absolvit examenul Trung-Cap, echivalentul celui de-al cincilea Dang.

În 1968 Maestrul Pham Xuan Tong pleacă în Franţa pentru a-şi completa studiile în domeniul educaţiei fizice. Aici, datorită puterii sale de muncă, curajului, competen­ţei şi calităţilor sale pedago­gice deosebite, a fost consi­derat ca unul dintre cei mai mari experţi în Arte Marţiale Vietnameze din Occident.

După trecerea în nefiinţă a Maestrului său, Maestrul PHAM XUAN TONG a fost desemnat de acesta succesor testamentar al şcolii sale. Dar datorită distanţei fizice, precum şi a modestiei sale, Ma­estrul PHAM XUAN TONG l-a rugat pe fostul său coleg, Maestrul PHAM MINH KINH să îndeplinească aceas­tă datorie de onoare în locul său. 

Tot acum, Maestrul PHAM XUAN TONG, împreună cu şcoala sa de Arte Marţiale şi cu Maeştrii QUACH VAN KE, NGUYEN TAN DANG, LE DAI HOAN şi BAO TRUYEN au aderat la „Tong Hoi Vo Hoc Viet Nam”, Fe­deraţia Vietnameză de Arte Marţiale.

În 1973, împreună cu Colegiul Maeştrilor de Arte Mar­ţiale Vietnameze din Occident, el a fondat în Europa Asociaţia de Arte Marţiale Viet Vo Dao. Aceasta includea cele patru mari şcoli din Vietnam: Han Bai, Vo Vi Nam, Thanh Long şi Quan Ky (şcoala Maestrului Tong, el fiind singurul reprezentant al acesteia). A fost desemnat Director Tehnic Internaţional al Consiliului Maeştrilor, achi­­­tându-se cu onoare de această sarcină timp de apro­ximativ opt ani, timp în care a obţinut gradul inter­naţional de 8 Dang.

În 1981 a decis să demisio­neze şi să se dedice în exclusivitate şcolii sale, îndepli­nin­du-şi astfel datoria de onoare ce i-a lăsat-o Maestrul său prin testament.