CS Olimpia sub lupă

Trăim într-o ţară în care totul este posibil, în care deşi sportivii sunt iubiţi, admiraţi, răsplata nu este pe măsura rezultatelor. Avem pretenţii şi aşteptăm rezultate din partea lor, însă nu avem bani să le oferim condiţii, să le oferim o adevărată infrastructură. Trăim ­într-o Românie în care cei puşi în funcţii de conducere uită că trebuie să lupte pentru binele comun şi nu doar pentru propria persoană; unde ceea ce contruiesc unii astăzi, alţii dărâmă mâine. De multe ori, cei care ne conduc, dezamăgesc, ne înşală aşteptările şi ne pun pe gânduri. La fel se întâmplă şi în cazul Clubului Sportiv Olimpia Bucureşti, unde dezvăluirile continuă.
Angajatul clubului, care şi-a făcut curaj să prezinte situaţia, ne-a mărturisit: „A fost o perioadă în care directoarea de atunci, Mihaela Neagu, împreună cu domnul Constantin Cătuţi, contabil şef, şi domnul Gheorghe Iorda­che, încercau să ne convingă pe toţi – antrenori, tehnicieni, salariaţii clubului –, de im­por­tanţa închirierii cantinei şi a externali­zării serviciilor, explicându-ne cât de avantajos va fi acest lucru. Am vorbit cu antrenorii şi le‑am explicat că trebuie să obţinem pentru sportivii noştri măcar un alt barem, deoarece va urma închirierea hotelului, lucru care s-a şi întâmplat… Nu am avut nicio reuşită în acest sens, dar am reuşit să vorbesc cu domnul Valentin Vasilescu, fostul vicepreşedinte al ANST, să îl pun în temă cu ce se pregăteşte. Astfel, domnul Vasilescu împreună cu domnul Cristian Ţopescu au reuşit să obţină o lege prin care spaţiile închiriate nu puteau să-şi schimbe destinaţia. Aşa a rămas Hotelul Olimpia în circuitul sportiv! Acest lucru îl menţionez pentru a înţelege că aceste persoane au acţionat nu numai făcând abuz de funcţia lor de conducere, dar au contribuit la pierderea unor bunuri pe care ar fi trebuit să le apere!“.
Persoana în cauză nu a avut o viaţă prea uşoară în club, mereu stigmatizată, mereu pusă la zid, mergea cu teamă la locul de muncă: „S-a aflat despre intervenţia mea pe lângă antrenori, iar situaţia mea a devenit insuportabilă din momentul în care domnul Gheorghe Iordache a devenit director general. În toată această perioadă, mi-am desfăşurat activitatea într- un stres continuu, având tot mai multe obligaţii pe linie de serviciu, fiind umilită, batjocorită şi marginalizată. Am avut controale din partea reprezentanţilor Ministerului Tineretului şi Sportului pe linie de activitate sportivă şi au fost susţinute doar de noi (cabinetul metodic), fără ca domnul Gheorghe Iordache să fie prezent sau să întrebe telefonic cum se desfăşoară. Evaluările trimestriale, notele de fundamentare, calcularea veniturilor proprii erau semnate de domnul Iordache fără a avea cea mai mică întrebare sau implicare. Angajaţii care îndrăznesc să li se împotrivească şi vin cu argumente, nu au nicio şansă, pentru că în final domnul Iordache spune: «Eu sunt ordonatorul de credit». Aşa şi este, şi asta demonstrează că este la curent cu absolut tot! Vreau să dovedesc că există foarte multe lucruri prin care cei doi (Constantin Cătuţi şi Gheorghe Iordache) îşi desfăşoară activitatea, fiind foarte legaţi unul de altul, dar având de partea lor şi alţi angajaţi, încălcând legea, unii devenind complicii lor şi victime sigure!“.
Persoanele din conducerea clubului îşi văd în continuare liniştiţi de treabă, tocmai pentru că sunt susţinuţi de oameni din sport cu renume, tocmai pentru că au în spate nume care ar trebui să apere sportul, să sprijine sportivii şi să recompenseze munca: „Nume mari din sportul românesc şi nu numai, erau rostite de faţă cu oricine din club, tocmai pentru a ne face să credem că ei sunt susţinuţi de către aceste persoane, şi a anihila orice pornire împotriva lor. Totul pentru a ne intimida! Consider că aceste persoane sunt în stare de orice, compromit orice persoană care vine în contact cu ei pe linie ierarhică sau altfel! Menţionez că cele prezentate reprezintă o mică parte din ceea ce se petrece aici. Pierderile financiare din fiecare zi, de la numirea acestor două persoane, Cătuţi-Iordache (unul pe linie financiară, celălalt ca ordonator de credit), pierderea cantinei şi a hotelului la care au participat, pierderea sportivilor de valoare, prin nealocarea drepturilor (bani folosiţi necorespunzător sau pe lângă lege), dispunerea de oameni după bunul lor plac, prin implicarea lor în activităţi de altă natură, altele decât cele din fişa postului. Tot efortul dumneavoastră de a susţine sportul, dar şi al nostru, al angajaţilor care iubim această meserie, se pierde şi se compromite, în faţa sportivilor, a părinţilor, dar şi a acelora care cred în sport, din cauza unor asemenea persoane! Aceste lucruri sunt reale, şi cred că aveţi datoria morală şi legală de a verifica ce se întâmplă în club“, a fost strigătul de durere al angajatului din cadrul CS Olimpia.

Marin Borovină: „Am ajutat concret sportul românesc“

Domnul Marin Borovină, preşedintele AS Tenis Club AB.CE din Bucureşti, care s-a confruntat la rândul său cu indolenţa, dar şi cu piedicile celor din conducerea Clubului Sportiv Olimpia Bucureşti, care a trebuit să ţină piept multor oameni din sport şi nu numai, care deşi a vrut doar să ajute sportul românesc şi a fost răsplătit simţind pe propria piele că „orice faptă bună la noi în România, nu rămâne nepedepsită“, a completat: „Eu am ajutat concret sportul românesc prin construirea acestui edificiu sportiv de o complexitate şi utilitate deosebite! Numai că nu este pe placul unor «oameni» lâncezi care se află în scaune publice ale sportului românesc, care au tâlhărit ani de zile resursele acestuia, fără să fie luaţi de guler serios şi aruncaţi la groapa istoriei sportului! Nu ai infrastructură în sport, nu ai cum să ceri şi să obţii rezultate de care noi eram mândri ca popor odată. Nu trebuie să fim surprinşi de rezultatele slabe la multe discipline sportive în ul­timii ani, deoarece gândirea «strategilor» spor­tului românesc a fost umbrită de relicvele se­curiste prin birouri – Ministerul Tineretului şi Sportului, CS Olimpia. Şi dacă ar fi o greşeală această sală de sport pe care am construit-o, mi-o asum cu responsabilitate, mândrie şi se poate dovedi că este un lucru necesar pentru o realizare de mare valoare sau plus valoare. Dar cine să gândească astfel? Cui să cerem noi tinerii în 2016 asta în România?“.

Articol publicat în nr. 60 al revistei Sport Revolution