Anul acesta se fac zece ani de când promovez Artele Marţiale și sporturile de luptă prin mijloace media și douăzeci de ani de când am intrat pentru prima dată într-o sală de arte marţiale.
Am promovat acest fenomen deosebit plecând de la cele mai bune auspicii și sentimente.
Peste 80-90% din materialele scrise (atât print, cât și online), emisiunile radio și tv au fost pozitive, de informare și promovare a acestui segment sportiv, cultural, educaţional, spiritual și social.
Direcţia bună în care s-a plecat la începutul constituirii Federaţiei Române de Arte Marţiale a fost repede denaturată, prin ruperea acesteia în alte Federaţii de profil în decembrie 1997 printr-o HOTĂRÂRE DE MINISTRU ce a trecut peste o HOTĂRÂRE DE GUVERN!!! Cum așa?! Poate ar trebui întrebat chiar domnul ministru de la acea dată, domnul Mihai Sorin Stănescu. Și văzut ce rol au avut anumiţi funcţionari MTS la crearea unei stări defectuoase, menită să fure statul și să păcălească sportul. La această rupere și dorită destrămare au contribuit din plin și orgoliile nemăsurate, interesele financiare, dorinţa fiecărui neavenit fără educaţie sau măcar liceul terminat (ori făcut la timpul său!!!) de a fi ȘEF! S-au strâns de la intelectuali și oameni cu pregătire solidă, ofiţeri și subofiţeri de structuri militarizate activi – în rezervă – sub acoperire sau „dezveliţi“, la semi-interlopi, mijlocitori ai celei mai vechi meserii și pseudo-maeștri, ce reprezintă ceva doar în imaginaţia lor alterată de mărire și patima puterii. Cum ar putea acești indivizi să fie formatori ai generaţiilor viitoare, să educe copiii și tinerii ce le trec pragul cu încredere și afecţiune? Iar antrenorii, senseii, sifu, maeștrii etc., cu adevărat valoroși depind de acești infami notorii, ce vor doar căpătuială și să controleze totul și pe toţi. Evident, totul sub masca înţelegerii, a cuvintelor pompoase dar fără fond, a faptului că ei sunt de când lumea și pământul. Te apucă și sila când le simţi duhoarea puturoasă acoperită de parfumul minciunii și ipocriziei.
Au înţeles destul de repede mecanismele Ministerului Sportului (cu diferite alte denumiri, Tineretului și Sportului etc.) și metodele de a face bani. Sistemele (stilurile) serioase și cu tradiţie fiind inaccesibile diletanţilor și falsorilor, s-a început clonarea și crearea propriilor „miuţe“ ce le-au adus de-a lungul anilor sume considerabile. Pe lângă banii încasaţi din poziţiile de antrenori de lot (te bufnește și râsul… sau plânsul) și tot felul de nume apărute pe referatele de premiere (oameni ce nu mai figurau în staf sau nici nu au făcut deplasarea la competiţia respectivă, și ce NU au văzut NICIODATĂ sumele prezente pe hârtie!), au mai avut parte și de părţi importante din banii sportivilor, sub marea „vrăjeală“ că toată lumea trebuie să trăiască. Mda, toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim…
În toată această vâltoare tulbure, au însă de suferit federaţiile și departamentele ce sunt membre ale organismelor internaţionale serioase, puternice și recunoscute la nivel mondial ca fiind veridice, dar și cei ce au creat din nimic și de la zero, organizaţii frumoase și performante.
Acolo unde medalia este greu de obţinut, acolo unde podiumul este comparabil cu cel olimpic, acolo unde marile puteri sportive internaţionale (și militare + economice!) trag cu dinţii pentru aur, argint sau bronz. Acolo este valoarea și adevărul. De aceste stiluri, departamente trebuie să avem grijă, să investim în pregătire, să aibă bugete consistente și condiţii de pregătire optime. Iar cei ce au valoare și pot face trecerea de la sisteme de duzină spre marea performanţă să fie sprijiniţi și încurajaţi. Sunt și astfel de cazuri din fericire, scriem și vorbim despre ei de ani buni! Dar totul controlat prin bugetele anuale, nu prin premieri cel puţin îndoielnice, chiar jignitoare la adresa sportului și al bunului-simţ.
Trebuie instituită o stare de normalitate, cu un departament în cadrul MTS, ce ar avea ca sarcină monitorizarea Sporturilor de Luptă!!! Sporturi de luptă, deoarece vorbim despre bugete, premieri, pregătire, antrenori și o știinţă a sportului. Toate acestea făcând parte din marea „familie“ a Artelor Marţiale (ce se pot folosii de complexitatea lor specifică, în negocierea cu alte ministere: Ministerul Educaţiei, al Culturii, al Internelor și Apărării Naţionale, cu Primării și Consilii Locale etc. – totul cu condiţia de a avea programe eligibile și bine structurate evident, nu să aștepte la nesfârșit bani de la bugetul statului! Toţi putem fi mari manageri pe banii statului!)
Din numărul viitor: Galele Profesioniste și lumea interlopă; contracte pentru sportivi în MMA-ul autohton; minorii și MMA-ul; consilierii MTS; noul val de practicanţi; despre BJJ din România; noi federaţii de arte marţiale…
Va continua.
1 Comment
Sorin G
02/06/2016 at 3:57 pmUn super articol!!!!! De luat aminte!!! ministerul ar trebui sa faca ordine in aceste federatii de arte martiale!!!!
PS..de ce nu mai apare fr kempo in paginile SR?