Se întâmpla în 1869, în S.U.A., când echipele universităţilor Rutgers şi Princeton au încercat să combine regulile rugby-ului şi fotbalului într-un singur joc. 11 ani mai târziu, Walter Camp, student al Universităţii din Yale, punea bazele sportului cunoscut astăzi drept fotbal american. La momentul de faţă, este o afacere peste Ocean. 49% dintre americani se declară suporteri ai unei echipe din campionatul lor naţional, iar încasările totale din timpul unui sezon regulat se ridică la nouă miliarde de dolari! Cât despre finala campionatului, cunoscută în întreaga lume drept Super Bowl, a fost urmărită în acest an de 111,5 milioane de spectatori pe teritoriul S.U.A.! Treptat, sportul naţional al americanilor s-a extins peste mări şi ţări, iar în urmă cu câţiva ani a pătruns şi în România.
În ţara noastră, lucrurile au început să prindă contur prin 2006, când s-a creat o comunitate online a iubitorilor de fotbal. Cristian Rizu a avut iniţiativa de a îi reuni pe membrii acelei comunităţi, iar pe 18 februarie 2007 a pus bazele primei echipe de fotbal american din ţară, Bucharest Warriors.
Câţiva ani mai târziu, fenomenul a luat amploare şi la Cluj Napoca, unde un grup de tineri încerca să formeze o echipă. În 2009, clujenii au primit vizita celor de la Warriors, în ceea ce a fost practic un schimb de experienţă. „La acel meci, Rafael Ruiz, un mexican cu experienţă atât ca jucător, cât şi ca antrenor, ne-a observat, iar din 2010 s-a înfiinţat Cluj Crusaders, unde el este antrenorul şi preşedintele echipei”, ne-a declarat Andrei Antonescu, actual vicepreşedinte al formaţiei clujene.
În 2010 s-a organizat, dealtfel, şi primul „Ro Bowl” între cele două echipe. Dar de atunci şi până în prezent, popularitatea fotbalului american în România este în plină ascensiune. În 2012, grupul de la Bucharest Warriors a fondat o nouă echipă, Bucharest Rebels, iar numărul formaţiilor din ţară a crescut şi el.
Laurenţiu Mandu, comentator de fotbal american la Eurosport şi angajat al TVR, dar şi jucător la Rebels, ne-a vorbit despre această creştere: „Avem opt echipe în campionat, după ce anul trecut au fost patru. Practic, s-a dublat numărul. La început am fost noi, Warriors, Crusaders şi Timişoara 89ers. Acumau venit două echipe noi, Târgu Mureş Monsters şi Baia Mare Miners, dar şi Bucharest Predators şi Bucharest Wolverines, care existau, dar nu au avut oameni în trecut”.
Răzvan Matache, membru în echipa de management a lui Warriors şi jucător în acelaşi timp, ne-a explicat ce ar trebui să înţeleagă lumea despre fotbalul american: „Este un sport de echipă în cel mai pur sens. Integrează toate categoriile sociale şi toate tipurile de fizic. Aici, persoane de peste 110 kg se pot regăsi alături de cele de 70, sau cei de 1,7 metri sunt puşi faţă în faţă cu cei de doi metri. Într-un final, rezultă un echilibru extrem de ciudat, dar incredibil de spectaculos”.
Despre fotbalul american ne-a spus câteva cuvinte şi Cosmin Petrescu, comentator la Dolce Sport şi Sport 1, un fin cunoscător al fenomenului: „Pe mine mă bucură faptul că fotbalul american a pătruns în România, dar în acelaşi timp mi se pare un lucru normal. Este un sport practicat în foarte multe ţări europene, de la Germania, unde este cel mai bine dezvoltat, şi până în Ungaria, unde există chiar şi Divizia B. În anul 2014, tânărul trebuie să aibă dreptul de a alege ce sport vrea să practice, iar dacă acesta se îndrăgosteşte de fotbal american, de ce să nu aibă dreptul să îl joace?”.
Fotbal american pe Cluj Arena
În 2012, fotbalul american a fost recunoscut ca ramură sportivă în România de către Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, iar un an mai târziu, faptul că fenomenul ia amploare în România a fost confirmat. Finala campionatului, Ro Bowl, s-a desfăşurat pe Cluj Arena. „A fost rezultatul a şase ani de muncă”, precizează Răzvan Matache. „A fost un pas foarte mare pentru tot fotbalul american din România. Am ajuns şi la un număr record de asistenţă pentru acest sport în România, jocurile fiind urmărite de peste 1000 de spectatori”, a adăugat şi Andrei Antonescu.
Dar este posibilă o astfel de acţiune şi în Capitală? „Depinde doar dacă autorităţile locale vor vedea acelaşi potential ca şi cele din Cluj Napoca: să ofere bucureştenilor altceva, la un alt nivel. Noi permanent încercăm să popularizăm acest sport şi să atragem cât mai mulţi oameni în jurul lui”, spune Răzvan Matache.
Vorbind despre această diferenţă dintre sportul din provincie şi sportul din Capitală, Cosmin Petrescu a precizat: „Orice sport prinde mai bine în afara Capitalei, dacă este să excludem fotbalul. Cred că este vorba şi despre oportunităţile pe care ţi le oferă oraşul. Bucureştiul are destul «entertainment», încât nu mai e interesant pentru mulţi decât atunci când e vorba despre ceva major. Dar nu e singura cauză. Oamenii din provincie au acel patriotism local. De exemplul, clujeanului îi pasă când pierde «U» la baschet, sau la fel şi ciucanul, cu echipa de hochei. Bucureşteanului puţin îi pasă dacă Warrior sau Rebels câştigă sau pierd”.
Federaţia Română de Fotbal American, un vis realizabil
La ora de faţă, fotbalul american nu beneficiază încă de o federaţie, dar lucrurile par să meargă pe un făgaş favorabil. „Se urmeaza paşii conform legilor in vigoare şi la trei ani după recunoaşterea oficială a ramurii de sport se poate aplica la MTS pentru Federaţia Română de Fotbal American”, a declarat Răzvan Matache.
Dar până la înfiinţarea unei federaţii, fotbalul american se practică la nivel de hobby. „O facem de plăcere. Bineînţeles că nu câştigăm niciun ban din asta. Din contră, mai dăm câte o cotizaţie la echipă, strângem bani pentru antrenamente şi pentru meciuri. De exemplu, costurile unui meci se apropie de 2000 lei. Aici intră salvarea, cheia la teren, vopseaua etc.”, a precizat Laurenţiu Mandu.
Cât despre practicarea fotbalului american la un nivel mai ridicat, reprezentanţii acestui sport în România se declară optimişti. „Poate mai degrabă semi-pro”, spune Andrei Antonescu. „În Europa, sportivii practicanţi nu sunt în general plătiţi, dar le sunt asigurate toate cheltuielile privind deplasările, echipamentul, bazele de pregătire, asistenţa medicală”, adaugă el.
Şi Răzvan Matache se declară încrezător: „Dacă vom da dovadă de unitate şi vom demara proiecte de copii şi juniori iar noi, generaţia actuală, vom continua să promovăm şi să atragem cât mai mulţi iubitori ai fotbalului american lângă noi, e posibil orice”.
Promovaţi, promovaţi, promovaţi!
Deoarece este un sport în plină formare în interiorul graniţelor ţării, fotbalul american are nevoie de promovare. Am discutat cu cei patru reprezentanţi despre aceste metode şi am încercat să aflăm propuneri care pot fi puse în aplicare.
„Noi promovăm fenomenul în online, prin social media, flyere la fiecare recrutare şi meci, postere. Din păcate, televiziunile de profil nu sunt interesate de acest sport”, declară Antonescu.
“Popularizarea unui astfel de sport necesită o muncă susţinută la nivel naţional al echipelor, de a juca mai multe meciuri în ţară şi de a informa spectatorii cu privire la regulament”, a adăugat Răzvan Matache.
Tot la regulament a făcut referire şi Laurenţiu Mandu. „În primul rând, dacă vrei să te uiţi la un meci american, încearcă întâi să citeşti regulamentul.Încearcă să vezi ce încearcă să facă sportivii, să descoperi care e scopul jocului”.
Cosmin Petrescu precizează că promovează acest sport „aşa cum am făcut-o întotdeauna, prin amintirea despre acest campionat şi meciurile sale în timpul partidelor pe care le comentez”. „Un factor important ar fi comercializarea de mâncare şi de băuturi în timpul meciurilor”, spune comentatorul.
Chiar dacă se află încă la început, comunitatea fotbalului american din România creşte încontinuu. Poate că acest sport, care este cel mai îndrăgit de către americani, va căpăta şi la noi o valenţă cel puţin la fel de pozitivă ca şi în ţările din împrejurimi, precum Ungaria sau Turcia. Odată cu înfiinţarea unor grupe de copii şi juniori, poate că sponsorizările ar veni mai uşor. Dar până la vremuri noi, merită să ne înclinăm în faţa acestor oameni care menţin fenomenul pe linia de plutire! Mult succes în continuare!
Articol publicat în revista Sport Revolution, nr. 49
Leave a Reply