Am întâlnit în persoana domnului Marin Pârcălabu (fost şef al Atleticii Grea în cadrul C.S.A. Steaua, colonel al MApN, medaliat la nenumărate competiţii interne şi internaţionale de lupte) o persoană deschisă, directă şi cu o mentalitate sănătoasă.
S.R.: Domnule Marin Pârcălabu, aţi fost în lumea sportului în ambele perioade, înainte şi după 1989. Care ar fi diferenţele majore dintre cele două perioade?
M.P.: Perioada dinainte de evenimentele din 1989 a fost pentru sport şi sportivi una foarte bună din toate punctele de vedere. În primul rând, statul asigura sprijin pentru obţinerea de performanţă, tot ce însemna pregătire centralizată, loturi, deplasări, hrană, serviciu etc. Într-un cuvânt, cadrul optim pentru a aduce rezultate României. Se punea accentul şi pe dezvoltarea sportului de masă, ce asigura pepiniera principală a sportului de performanţă. Nu se punea nici problema turneelor internaţionale, ce erau din belşug şi era şi o mândrie a regimului ca sportivii români să vină cu o „traistă de medalii“, indiferent că vorbeam de gimnastică, box, lupte, canotaj etc. Mai mult decât atât, sportivii şi antrenorii români erau apreciaţi şi peste hotare, de exemplu la lupte greco-romane, regretatul antrenor Ion Corneanu a fost declarat „Cel mai bun antrenor din lume“ în acea perioadă. Ne luptam de la egal la egal cu mari forţe, precum Rusia, SUA, China şi uneori îi şi depăşeam.
S.R.: Lumea s-a schimbat, iar sportul nu mai este ce a fost. Şi sportivii văd altfel lucrurile, este tot mai greu să îi ţii pe sportivi pentru performanţă.
M.P.: Foarte adevărat. Acum lucrurile s-au schimbat, tentaţiile sunt cu totul altele, resursele financiare ale statului sunt limitate, legea sponsorizării nu este în avantajul sportului. Şi un alt lucru important, CALITATEA UMANĂ!!! Azi este prea multă răutate, invidie, interese, orgolii dăunătoare. Şi în lupte, din păcate, sunt astfel de personaje, şi numai prin măsuri drastice se poate reveni pe calea cea bună.
S.R.: Cum priviţi problema descentralizării sportului în România?
M.P.: Eu nu spun că descentralizarea nu ar fi bună, multe ţări occidentale au adoptat această formă, doar că acolo lucrurile stau altfel din punct de vedere economic, social, legislativ-juridic, mentalitate, iar această modalitate de susţinere a fost implementată cu zeci de ani în urmă. Noi NU suntem pregătiţi pentru o astfel de decizie majoră… poate în 20‑25 de ani.
Avem nevoie de o Lege a Sponsorizării viabilă, ce dă şi conferă avantaje celor ce doresc să investească în sport. Trebuie să atragem companii puternice spre sport şi numai un cadru legislativ-economic bun poate face asta.
Copiii încă vin în sălile de sport, unii fac performanţă la juniori, dar greul este la 18 ani, când greutăţile vieţii îi fac pe majoritatea să renunţe. Angajări nu se mai fac. Aşa se pierd multe valori, şi munca de până atunci.
S-a creat un centru de pregătire la Mircea Eliade, unde sunt create toate condiţiile necesare: sală cu 3 saltele, camere de dormit – 100 de locuri, cantină, jacuzzi, sală de forţă… trebuie să muncim şi să atragem oameni de calitate. Aşa se creşte un sportiv, diversitate în antrenamente, parteneri de antrenament etc.
S.R.: Despre situaţia actuală a Luptelor ce părere aveţi?
M.P.: O întrebare bună. Prin sprijinul acordat de domnul preşedinte al F.R. Lupte, Cristian Poteraş, şi al statului, COSR, noi (familia Pârcălabu), alţi investitori (ex. Luca Lucian) s-a creat un cadru propice pentru obţinerea de performanţă. Se pare că nu toţi au înţeles acest lucru, iar măsurile trebuie să fie severe. Mai ales că am organizat un campionat mondial de juniori considerat ETALON pentru c.m. viitoare. Este adevărat, parcă am fost urmăriţi puţin şi de ghinion, un arbitraj mai „nefavorabil“, dar asta nu este o scuză. Trebuie să existe o schimbare, pentru binele Luptelor. F.R. Lupte să se mute lângă centrul de pregătire, pentru a superviza totul. Mai sunt trei ocazii de calificare la Jocurile Olimpice şi trebuie să facem totul pentru a ne califica şi obţine medalie.
S.R.: Dacă ar fi să adresaţi un îndemn părinţilor şi tinerilor ce le-aţi spune?
M.P.: Eu şi implicit familia mea suntem cel mai bun exemplu. Cu seriozitate, prin sport mi-am făcut un nume respectat, am obţinut şi performanţă, şi am creat prin funcţiile ocupate la rândul nostru performanţă, am dezvoltat şi anumite afaceri ce sunt profitabile… toate se leagă. Sportul, făcut sub o îndrumare bună, aduce beneficii de sănătate, respect, un trai decent şi tot ceea ce decurge de aici. DUCEŢI-VĂ COPIII ÎN SĂLILE DE SPORT!!! SPRIJINIŢI-I SĂ RĂMÂNĂ ÎN SĂLILE DE SPORT!!! VA MERITA!
Leave a Reply