Eroii trebuie să fie comemoraţi!

În intervalul 5-7 martie 2010 s-a desfăşurat, în cadrul complexului sportiv Steaua din Bucureşti, un eveniment prin care au fost comemoraţi foştii mari rugbyşti Florică Murariu şi Radu Durbac, care au căzut în Revoluţia Română din 1989. Evenimentul denumit „Memorialul Eroii Revoluţiei“ a constat în disputarea unor meciuri de rugby la care au participat echipele Steaua Bucureşti, Farul Constanţa, Politehnica Iaşi şi Enisey Krasnodar din Rusia. După disputarea partidelor în sistemul fiecare cu fiecare, echipa din bulevardul Ghencea a câştigat turneul omagial, dedicând victoria fostelor glorii.

Am discutat cu antrenorul care se ocupă de compartimentul de înaintare al echipei militare, Costică Florea (C.F.) despre acest memorial organizat de Clubul Sportiv al Armatei Steaua. De asemenea, am vorbit şi cu Daniel Nainer (D.N.) care joacă pe postul de aripă.

S.R.: Cum vedeţi această iniţiativă a clubului Steaua de a organiza acest eveniment prin care au fost omagiaţi cei doi rugbyşti, Florică Murariu şi Radu Durbac?

C.F.: Iniţiativa este mai veche, acum s-a pus în aplicare, dar este o iniţiativă foarte bună. Eroii trebuie să fie comemoraţi, omagiaţi, trebuie să se organizeze evenimente în cinstea lor. Din 1990, noi îi comemorăm pe cei doi în luna decembrie a fiecărui an când depunem coroane, facem această comemorare în cinstea eroilor revoluţiei.

D.N.: Mi se pare o iniţiativă foarte bună, comemorarea celor doi mari eroi de la revoluţie fiind un eveniment care trebuia să aibă loc într-un final. Nu i-am cunoscut personal, dar am auzit despre ei foarte multe lucruri bune, ca rugbyşti sunt exemple pentru noi.

S.R.: Ce au însemnat pentru rugbyul românesc Florică Murariu şi Radu Durbac?

C.F.: Au fost două personalităţi ale rugbyului românesc, foşti mari internaţionali. Radu Durbac a jucat pe postul de fundaş şi în echipa naţională, şi la Steaua, iar Florică Murariu a jucat în linia a treia şi a fost unul dintre cei mai buni rugbyşti ai ţării din toate timpurile, prin anii ’80 a făcut parte din selecţionata lumii. Au fost doi oameni deosebiţi, atât profesional, cât şi în afara terenului, două exemple. A venit acea revoluţie, nimeni nu s-a aşteptat la aşa ceva. Murariu mi-a fost coleg de echipă şi chiar vecin de bloc, cu o zi înainte ne-am întâlnit şi era foarte îngrijorat de ce se întâmpla prin ţară, iar Radu Durbac mi-a fost antrenor.

S.R.: Ce aţi simţit atunci când aţi participat la acest memorial?

C.F.: Ca antrenor, a fost o trăire deosebită, unică, e foarte greu de exprimat în cuvinte.

D.N.: Ca jucător, a fost o onoare pentru mine să joc în memoria celor doi mari rugbyşti, şi eu, şi colegii mei am intrat pe teren foarte determinaţi pentru a demonstra că suntem o echipă bună, care a meritat să câştige. Victoria obţinută a fost dedicată lui Florică Murariu şi Radu Durbac. Totul a fost un sentiment unic, rugbyul este în general un sentiment unic.

S.R.: Având în vedere că anul acesta s-a desfăşurat prima ediţie a acestui eveniment, ce se va întâmpla în continuare?

C.F.: Acesta a fost doar începutul, din discuţiile pe care le‑am purtat, acest memorial se va organiza în fiecare an. Pâ­nă acum s-au mai organizat astfel de evenimente, însă doar la nivel de copii, au avut loc diverse manifestări sportive.

D.N.: Sper să fie organizate în continuare şi alte ediţii ale unui asemenea eveniment, ar fi foarte bine atât pentru cei doi eroi, cât şi pentru lumea rugbystică.

S.R.: Terenul a fost impracticabil la ora desfăşurării meciurilor. Cum a afectat starea terenului disputarea jocurilor?

C.F.: Într-o oarecare măsură, jocurile au fost afectate de starea terenului şi de condiţiile meteo în general. Dar rugbyul e un sport de sacrificiu, rugbyştii sunt învăţaţi cu asemenea terenuri, de aceea am avut parte de jocuri apreciate şi un eveniment reuşit din toate punctele de vedere. Totuşi, dacă ar fi fost un timp mai bun, poate ar fi fost spectatori mai mulţi.

D.N.: Din păcate, starea terenului a afectat jocul şi spectacolul rugbystic, am vrut să facem spectacol în memoria celor doi, dar în condiţiile de care am avut parte, s-a văzut mai puţin rugby. Totuşi, noi am încercat să ne facem datoria, chiar dacă multă lume a avut remarci negative la adresa rugbyului din cauza acestui teren. În final, contează implicarea şi angajamentul jucătorilor… spectacol!!!