Vasile Stângă: “Avem şansa noastră la Mondiale”

La  aproape 53 de ani, Vasile Stângă a preluat naţionala masculină de handbal a ţării noastre în decembrie 2009, acceptând provocarea de a conduce echipa la un nou turneu final al Campionatelor Mondiale, după dubla de foc împotriva Rusiei. A reuşit, după o înfrângere la Bucureşti, la patru goluri, şi o victorie în sala din localitatea care poartă numele lui Cehov, la cinci goluri, în faţa unei formaţii ce părea la prima vedere, ca şi calificată. Înainte de a conduce reprezentativa României a mai antrenat în Islanda, a revenit în ţară, la Steaua, în 2006, clubul unde a cunoscut satisfacţii deosebite ca jucător (11 titluri naţionale, patru Cupe), cucerind Challenge Cup, un an mai târziu, în finala cu Horta – Portugalia, iar din 2008 este antrenor la Pandurii Tg. Jiu. La naţională a evoluat în 330 de meciuri, înscriind peste 1500 de goluri, are două bronzuri olimpice în 1980 şi 1984, o Supercupă Mondială în 1983, a fost selecţionat de patru ori în echipa lumii. Cu autorul acestui palmares remarcabil am stat de vorbă, discuţia axându-se pe drumul echipei naţionale spre turneul final mon­dial din Suedia şi a şanselor pe care le avem acolo.

S.R.: Cum caracterizaţi grupa noas­tră de la Malmö?

V.S.: Una echilibrată, ca de altfel şi a altor grupe, cum ar fi cea din care vom avea adversare, dacă vom reuşi să intrăm în primele trei. Să le luăm în ordine. Croaţia, cu binecunoscutul Ivan Balic, mai are în componenţă doi interi, dintre care un tânăr de 2,06 metri, în vârstă de 20 de ani, Metlicic, de la Ciudad Real, pivotul Vori şi Dzomba, acesta din urmă absentând de la întrecerile continentale de anul acesta. Danemarca are, la rândul ei, o serie de jucători experimentaţi, printre care Hansen, fost jucător la FC Barcelona, la care se adaugă câţi­va handbalişti din Bundesliga. Să spe­răm că antrenorii vor încerca să facă schim­bări ale acestei generaţii. Serbia are o echipă tânără, dar şi vedete ca Vukovic, fost pivot la Metaloplastica Sabac. Cred că ne vom bate cu acestă for­ma­ţie, fără a subestima Algeria, care are un joc dezordonat, ce poate surprin­de apărările. Australia nu poate emite pretenţii la calificarea în faza următoare.

S.R.: V-aţi propus să studiaţi viitoa­rele adversare?

V.S.: Desigur. Radu Cheregi, informaticianul federaţiei şi al echipei na­ţio­nale, va merge la diverse turnee, unde vor fi prezente principalele noastre adversare. Nu vom neglija pres­ta­ţiile Poloniei, Suediei, Slovaciei sau Coreei, cu care ne-am putea întâlni în faza a doua a campionatelor lumii. După care vom diseca sistemele de joc ale acestora, stabilind schemele pentru a le contracara.

S.R.: Când va demara pregătirea pentru acest important eveniment?

V.S.: Voi convoca un lot lărgit de 28 de jucători în ziua de 13 septembrie, la un cantonament de două săptămâni la Complexul Olimpic de la Izvorani, urmat de două jocuri amicale cu Belarus, în deplasare. Din ziua de 17 octombrie vom participa la Trofeul Carpaţi, unde au confirmat până acum prezenţa Tunisia şi Ucraina, localitatea nefiind încă sta­bilită. În ultima decadă a lunii vom juca două meciuri din preliminariile CE 2012 cu Croaţia, în deplasare şi cu Spa­nia, acasă. Jucătorii se vor întoarce apoi la echipele de club şi vor reveni la 4 de­cem­­brie în Capitală, pentru o nouă pre­gătire centralizată, pe parcursul căreia vor susţine câteva partide amicale şi vor participa la un ultim turneu, între 6 şi 11 ianuarie, în Elveţia. De acolo vom pleca la Mondiale, cu 16 jucători.

S.R.: Se vor produce modificări importante în componenţa lotului?

V.S.: În mare, vor rămâne aceiaşi ju­cători, îmbinând experienţa unora, cu ti­nereţea noului val, care a dat roade în du­bla cu Rusia. Au fost extrem de mo­tivaţi în acel joc greu de uitat, de la Cehov, în care s-au prezentat cu o ambiţie ieşită din comun, reuşind să demonstre­ze că nu sunt o generaţie ratată, cum au ca­talogat-o unii. Le-am spus la final că dacă vor evolua cu aceeaşi dăruire la Mon­diale se pot bate de la egal la egal cu orice adversar. Avem şansa noastră, pe care trebuie s-o valorificăm, surprinzându-ne adversarii, în primul rând prin unitatea de grup.