Fosta campioană europeană la tenis de masă, Otilia Bădescu, este actualmente consilierul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret (ANST), Doina Melinte. Pe lângă această activitate administrativă, Otilia Bădescu coordonează şi antrenamentele sportivei paralimpice Gabriela Constantin, în încercarea de a reuşi calificarea acesteia la Jocurile Paralimpice din acest an. Consilierul de la ANST este de părere că sportivilor cu dizabilităţi nu li se acordă atenţia cuvenită, în ciuda faptului că depun eforturi supraomeneşti pentru a face sport de performanţă.
Gabriela Constantin practică tenisul de masă de 12 ani, deşi s-a născut cu mâinile lipite de corp. În ciuda acestor dizabilităţi, sportiva paralimpică de 30 de ani a devenit campioană naţională şi este aproape de o calificare istorică la Jocurile Paralimpice.
S.R.: Ce presupune munca de a antrena un sportiv paralimpic, aşa cum dumneavoastră o faceţi cu Gabriela Constantin în momentul de faţă?
O.B.: Nu am plecat de la premisa antrenor-sportiv în această ecuaţie, am venit alături de persoanele cu dizabilităţi care fac sport, este o plăcere să fiu alături de ei, din partea mea este vorba de voluntariat, aşa am crezut eu de cuviinţă că trebuie să procedez. Am pornit mai întâi ca arbitru în această activitate, apoi am decis să-i acord sprijin tehnic Gabrielei Constantin, care în ultima perioadă a făcut un progres remarcabil. Ea a făcut eforturi foarte mari pentru a se antrena şi are marea posibilitate de a se califica la Jocurile Paralimpice de anul acesta.
În acest moment, Gabrielei i se asigură turnee pregătitoare, ceea ce este esenţial înaintea unei competiţii cum este cea a Jocurilor Paralimpice. Fără un turneu pregătitor, nu ai cum să evaluezi nivelul la care te afli. Eu sunt convinsă că poate ajunge în etapele superioare ale competiţiei. Ea trebuie să facă o figură frumoasă acolo, nu se mulţumeşte doar cu o simplă participare, psihic este foarte determinată.
Acest tip de tenis de masă este mult mai dificil de practicat, ţinând cont de dizabilităţile Gabrielei Constantin, este mai greu pentru ea să acopere suprafaţa mesei, de aceea a trebuit să se adapteze puţin. Acum este la un nivel mai ridicat al antrenamentelor, participând la diferite turnee pregătitoare, ceea ce e foarte bine pentru ea, deoarece îşi poate verifica partea tehnică.
S.R.: Ce părere aveţi despre sportivii paralimpici şi de dorinţa de a face sport, ţinând cont de dizabilităţile lor?
O.B.: Handicapul fizic este foarte greu de trecut cu vederea, mai ales când e vorba de o activitate fizică susţinută. Sunt foarte puţini oameni care pot înţelege acest aspect, nu sunt educaţi în spiritul înţelegerii unor astfel de probleme. Ei ar trebuie să conştientizeze cât este de greu să faci o deplasare, în cazul Gabrielei, din dreapta în stânga mesei de tenis, mai ales că acest lucru presupune un efort extraordinar. Tot respectul pentru astfel de sportivi din partea mea!
Cred că aceste competiţii ale paralimpicilor ar trebui să fie mult mai bine mediatizate pentru ca oamenii să poată înţelege ce înseamnă cu adevărat această latură a sportului şi pentru a-i susţine pe aceşti practicanţi demni de toate aprecierile. Dacă presa şi-ar face treaba, sportul paralimpic ar fi mult mai vizibil. Paralimpicii merită mult mai multă atenţie decât primesc în acest moment!
“Sper la o medalie câştigată de tenisul de masă românesc la JO!”
S.R.: Ce părere aveţi despre nivelul actual al tenisului de masă românesc?
O.B.: Generaţia actuală este una foarte bună, judecând prin prisma rezultatelor obţinute de sportivii noştri. Calendarul competiţional este unul foarte bine pus la punct, fapt care îi ajută foarte mult pe sportivi pentru a se pregăti pentru competiţiile supreme. Fetele noastre acum sunt vicecampioane europene în proba de dublu (n.r. – Elizabeta Samara şi Daniela Dodean), iar la băieţi avem deja un sportiv calificat la Jocurile Olimpice de la Londra (n.r. – Adrian Crişan), acolo unde sperăm să obţină medalii. Va fi foarte dificil pentru ai noştri, mai ales că vor întâlni cei mai buni adversari. Plus de asta, sunt o serie de alţi factori, motivaţia lor, programul întrecerilor, care pot inflenţa evoluţia sportivilor români la Londra. Sper măcar la câştigarea unei medalii pe care tenisul de masă să o aducă în România la finalul Jocurilor Olimpice.
S.R.: Ce vine din urmă, mai există tinere talente dornice de a practica tenis de masă?
O.B.: Parcă nu avem la dispoziţie aceeaşi bază de selecţie ca altădată, când aveam între şase şi opt sportivi la fiecare categorie de vârstă. Acum, la un campionat naţional, de-abia dacă adunăm 64 de sportivi pentru tabloul principal. Este o situaţie alarmantă! Infrastuctura este unul dintre motivele pentru care nu mai avem sportivi, aceştia nu se mai pot antrena decât în condiţii decente, adică să beneficieze de săli bine dotate. Un alt motiv este remunerarea antrenorilor, ei trebuie să fie bine plătiţi pentru activitatea pe care o desfăşoară. Trebuie să vorbim şi de calendarul competiţional, care este unul foarte stufos şi care trebuie respectat atât de antrenori, cât şi de sportivi. În vremea mea era altceva, aveam şi echipament sportiv, eram suficient remuneraţi, eram sprijiniţi de cei din Federaţie (n.r. – Federaţia Română de Tenis de Masă).
“Îmi place ceea ce fac acum la ANST”
S.R.: Cum descrieţi activitatea dumneavoastră în calitate de consilier al preşedintelui ANST?
O.B.: Am fost foarte norocoasă când am intrat în sistemul administrativ. Domnul Florian Gheorghe a fost cel care m-a ajutat foarte mult. Este cu totul diferit faţă de activitatea sportivă, acum sunt în spatele scenei, încercând să pun sportivul în valoare, asta trebuie să facem noi ca şi consilieri. Imaginea sportivilor numiţi în funcţii administrative este asociată implicit cu imaginea instituţiei în care aceştia lucrează (n.r. – în cazul Otiliei Bădescu cu ANST). Totul se face pentru susţinerea sportului de performanţă. Această postură îmi place foarte mult, deoarece am posibilitatea de a fi în sânul evenimentelor sportive. Mă mai ocup şi de legătura cu mass-media sau diverse vizite de lucru ale unor oficiali români sau străini, per total este o activitate mai mult decât agreabilă.
S.R.: Dacă ar fi să daţi anii înapoi, ce aţi alege, cariera sportivă sau adminstrativă?
O.B.: Fără îndoială aş alege cariera sportivă, deoarece acolo tot ceea ce faci depinde de tine, sportivul îşi asumă deciziile pe care le ia.
S.R.: Ce vă doriţi pentru anul 2012?
O.B.: Îmi doresc să fiu sănătoasă. Acum pot să preţuiesc viaţa datorită faptului că sunt sănătoasă, acesta e cel mai important lucru pentru un om.
Leave a Reply