Sportul românesc, care trece prin cele mai grele momente ale istoriei sale, momente ce nu pot fi depăşite uşor, oricum şi de oricine, a avut, la sfârşitul lunii noiembrie, un moment aniversar la Oneşti, când s-au împlinit 40 de ani de la înfiinţarea clubului moldav. Sport Revolution s-a regăsit printre susţinătorii, sponsorii şi organizatorii acestui eveniment cu profunde semnificaţii în fenomen.
La această manifestare au fost prezente personalităţi marcante ale vieţii sportive româneşti, începând cu Ministrul Tineretului şi Sportului, Nicolae Bănicioiu, cu consiliera sa, Gabriela Szabo, marea şi ineagalabila campioană a tuturor timpurilor Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Cristian Ţopescu, preşedintele Federaţiei Române de Gimnastică, Adrian Stoica, vicepreşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român şi preşedinte al Federaţiei Române de Haltere, Nicu Vlad, fostul secretar al Federaţiei Române de Lupte, campionul olimpic Vasile Puşcaşu, medaliatul olimpic la gimnastică Dan Grecu, antrenoarea federală Anca Grigoraş, preşedintele de onoare al Federaţiei Române de Gimnastică, Nicolae Vieru şi reprezentantul COSR, Violeta Beclea Szekely, fostele gimnaste Simona Amânar, Andreea Răducan, Monica Roşu sau campioana olimpică Dorina Melinte. Autorităţile judeţene au fost reprezentate de preşedintele Consiliului Judeţean, Dragoş Benea, subprefectul Dorian Pocovnicu, preşedintele de onoare al clubului şi directorul SIF Moldova, Costel Ceocea, primarul Oneştiului, Laurenţiu Neghină şi consilierii locali.
Din partea Sport Revolution a fost prezent Ion Stănici, care a fost impresionat de acest moment în care s-au încununat eforturile organizatorilor, autorităţilor locale, sponsorilor, Televiziunii Române de a realiza cu adevărat un moment ce nu va fi uitat uşor de toţi cei prezenţi.
Cu această ocazie a fost lansată şi cartea intitulată „CSM Oneşti: o istorie de succes”, realizată de cei doi profesori Dorin Arădăvoaicei şi Ingrid Istrate, de la care am încercat să luăm câteva date şi informaţii:
„Acest eveniment răspunde nevoii de întoarcere în timp pentru a realiza devenirea noastră, cine am fost, cine suntem şi, bineînţeles, cine vom fi. Am încercat să aducem aici, în acest cadru, generaţiile trecutului, ale prezentului şi viitorului, să vedem contribuţia fiecăruia la această zestre pe care noi ne-o dorim cât mai bogată, dar mai ales să nu fie risipită în niciun fel. Sincer, ne încearcă un sentiment ciudat, chiar foarte complex, de meditaţie, de admiraţie, de regret, de bucurie, de tristeţe, de mândrie, dar şi de responsabilitate, uitându-ne la această comoară care ne poziţionează ca un club de elită, ca o cetate care, într-adevăr, a făcut istorie. Puţine oraşe din lume se pot mândri că au schimbat regimul şi ritmul progresului în sport. Aici, la Oneşti, s-au realizat adevărate şcoli ale performanţei româneşti şi mondiale, lucru care ne permite să ne legitimăm, să ne certificăm pentru a nu fi confundaţi cu niciun club din ţară sau din afară. Este o poveste adevărată, creată de antrenori, profesori, conducători, constituiţi într-un adevărat batalion de avangardă. Ei şi cu sportivii lor au creat acea diferenţă de potenţial care ne-a oferit tenisunea de care aveam nevoie pentru ca lucrurile să meargă înainte, să curgă într-un anumit sens şi într-o anumită direcţie. Acest moment a acoperit nevoia de a ne aduce campionii acasă, de a ştii că avem rădăcini, de a ştii că sunt ai noştri, de unde au pornit, cine sunt părinţii lor, cui le datorează ascensiunea lor. A fost dorinţa noastră ca aceste rezultate de excepţie, reunite în <<comoară>>, să nu fie lăsate fără stăpân, fără proprietar de drept. Este, în fond, tot ce avem mai scump. Este avuţia ce nu poate fi vândută şi nici cumpărată, căci fără ea nu mai suntem nimic. Am adus trecutul în prezent, l-am reintegrat, l-am reevaluat, l-am comparat, l-am refăcut din cioburi de amintire şi iubire, selectând cele mai semnificative momente, denumindu-le clipe astrale. Ne-am revendicat, astfel, identitatea, susţinându-ne tradiţia, o tradiţie care selectează, uneşte, păstrează, ierarhizează valorile. Ele se numesc Nadia Comăneci, Anca Grigoraş, Teodora Ungureanu, Georgeta Gabor, Luminiţa Milea, Andreea Isărescu, Diana Chelaru, Vasile Puşcaşu, Anamaria Pavăl, Vasile Cruceanu, Gelu Radu, Gheorghe Maftei, Cristian şi Dorel Mateeş, Sebastian Dogariu, Gabriel Olaru, Elena Andrieş, Florica Lavric, Mirela Lavric…şi lângă ei Bitan Gabriel, Sandu Adelina, Panţuroiu Andreea, Terpezan Alexandru, Bogoş Diana, Zoltan Cristina, Zarzu Silvia şi mulţi alţii. Nu i-am uitat nici pe deschizătorii de drumuri, pe marea doamnă a gimnasticii româneşti, <<Mili>> Simionescu, Marcel Duncan, soţii Karoly, Mugur Saranciuc şi Marian Zăldoi, Cornel Cristuţ şi Mustea Iordache, Mihai Drăghici şi Viorica Pintilie, Cornel Grigore şi Iordache Sorin. Am făcut acest gest şi pentru că mulţi dintre ei au plecat din această lume fără o vorbă bună, încărcaţi de nevoi, de boli şi suferinţe, uneori chiar de nerecunoştinţă, deşi meritau mai mult. Suntem siguri că şi ei şi-ar fi dorit să realizăm acest eveniment cu regretul că nu au avut şansa să fie prezenţi, fiind foarte grăbiţi”, a declarat profesorul Dorin Arădăvoaicei.
Directoarea clubului a intervenit, spunându-ne: „Ne-am dorit ca această comoară, această avere, să fie o moştenire pe care să o legalizăm testamentar, pentru a însemna aducere aminte, satisfacţie, provocare, dar şi obligaţie. Am vrut să demonstrăm că aceste generaţii s-au reunit datorită ţelului comun pe care l-au avut cei de ieri, ca şi cei de azi: marea performanţă. Este istoria şi aniversarea a 160 de anotimpuri care au trecut foarte repede, dar nu oricum: cu reuşite de mare prestigiu.”
Nadia Comăneci a completat: „Mă încearcă un sentiment de mândrie că aparţin acestei grupări sportive, acestui oraş mic, cu inimă mare. Îmi oferiţi cuvântul <<acasă>>, încărcat de semnificaţii sentimentale, căruia îi datorez enorm. Sunteţi ai mei, sunt a voastră, atât a celor care sunt, cât şi a celor care nu mai sunt, voi mi-aţi decis destinul încă de la naştere. Voi m-aţi ajutat să ajung cine sunt astăzi. Vreau să cred că acest moment va fi pentru sportul oneştean un nou început, tonic, revitalizant şi de bun augur. Alegerea mea ca preşedinte de onoare al clubului mă face, pe deoparte, mândră de tot ce s-a realizat şi dornică de a sprijini eforturile voastre, de a rămâne ce aţi fost: un grup de elită, recomandat de istorie, de trecut, dar şi de realizările şi reuşitele de azi şi de mâine.”
Revenind, profesorul Dorin Arădăvoaicei ne argumenta de ce CSM Oneşti este un club de excepţie, cu o istorie nu ca oricare alta: „Odată cu intrarea gimnasticii în «era Oneşti», oraşul a devenit portdrapelul progresului în gimnastica mondială. Coborând vârsta de iniţiere foarte mult, după modelul nataţiei australiene şi americane, modelul Nadiei Comăneci a devenit simbolul <<noului>> în gimnastică. <<Nu există tineri şi bătrâni în sport, există doar performeri! Indiferent de vârstă, chiar în pofida ei, noi am devansat orientarea în gimnastica mondială şi am prefigurat tabloul actual, fiind purtătorii portdrapelului progresului în această disciplină olimpică>>, spunea doamna Mili. Şi tot ea zicea despre Oneşti că a fost un oraş hărăzit de Dumnezeu ca să schimbe soarta sportului mondial. Vorbind despre miracolul de la Oneşti, întreaga lume sportivă a fost cucerită de acest fenomen. Cum poţi vorbi altfel despre Oneşti, când Nadia Comăneci, sportiva secolului şi a mileniului, cea care a dat peste cap calculatoarele, este eponimul gimnasticii mondiale? Cum poţi să vorbeşti altfel, când unicul campion ol
Sportul românesc, care trece prin cele mai grele momente ale istoriei sale, momente ce nu pot fi depăşite uşor, oricum şi de oricine, a avut, la sfârşitul lunii noiembrie, un moment aniversar la Oneşti, când s-au împlinit 40 de ani de la înfiinţarea clubului moldav. Sport Revolution s-a regăsit printre susţinătorii, sponsorii şi organizatorii acestui eveniment cu profunde semnificaţii în fenomen.
La această manifestare au fost prezente personalităţi marcante ale vieţii sportive româneşti, începând cu Ministrul Tineretului şi Sportului, Nicolae Bănicioiu, cu consiliera sa, Gabriela Szabo, marea şi ineagalabila campioană a tuturor timpurilor Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Cristian Ţopescu, preşedintele Federaţiei Române de Gimnastică, Adrian Stoica, vicepreşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român şi preşedinte al Federaţiei Române de Haltere, Nicu Vlad, fostul secretar al Federaţiei Române de Lupte, campionul olimpic Vasile Puşcaşu, medaliatul olimpic la gimnastică Dan Grecu, antrenoarea federală Anca Grigoraş, preşedintele de onoare al Federaţiei Române de Gimnastică, Nicolae Vieru şi reprezentantul COSR, Violeta Beclea Szekely, fostele gimnaste Simona Amânar, Andreea Răducan, Monica Roşu sau campioana olimpică Dorina Melinte. Autorităţile judeţene au fost reprezentate de preşedintele Consiliului Judeţean, Dragoş Benea, subprefectul Dorian Pocovnicu, preşedintele de onoare al clubului şi directorul SIF Moldova, Costel Ceocea, primarul Oneştiului, Laurenţiu Neghină şi consilierii locali.
Din partea Sport Revolution a fost prezent Ion Stănici, care a fost impresionat de acest moment în care s-au încununat eforturile organizatorilor, autorităţilor locale, sponsorilor, Televiziunii Române de a realiza cu adevărat un moment ce nu va fi uitat uşor de toţi cei prezenţi.
Cu această ocazie a fost lansată şi cartea intitulată „CSM Oneşti: o istorie de succes”, realizată de cei doi profesori Dorin Arădăvoaicei şi Ingrid Istrate, de la care am încercat să luăm câteva date şi informaţii:
„Acest eveniment răspunde nevoii de întoarcere în timp pentru a realiza devenirea noastră, cine am fost, cine suntem şi, bineînţeles, cine vom fi. Am încercat să aducem aici, în acest cadru, generaţiile trecutului, ale prezentului şi viitorului, să vedem contribuţia fiecăruia la această zestre pe care noi ne-o dorim cât mai bogată, dar mai ales să nu fie risipită în niciun fel. Sincer, ne încearcă un sentiment ciudat, chiar foarte complex, de meditaţie, de admiraţie, de regret, de bucurie, de tristeţe, de mândrie, dar şi de responsabilitate, uitându-ne la această comoară care ne poziţionează ca un club de elită, ca o cetate care, într-adevăr, a făcut istorie. Puţine oraşe din lume se pot mândri că au schimbat regimul şi ritmul progresului în sport. Aici, la Oneşti, s-au realizat adevărate şcoli ale performanţei româneşti şi mondiale, lucru care ne permite să ne legitimăm, să ne certificăm pentru a nu fi confundaţi cu niciun club din ţară sau din afară. Este o poveste adevărată, creată de antrenori, profesori, conducători, constituiţi într-un adevărat batalion de avangardă. Ei şi cu sportivii lor au creat acea diferenţă de potenţial care ne-a oferit tenisunea de care aveam nevoie pentru ca lucrurile să meargă înainte, să curgă într-un anumit sens şi într-o anumită direcţie. Acest moment a acoperit nevoia de a ne aduce campionii acasă, de a ştii că avem rădăcini, de a ştii că sunt ai noştri, de unde au pornit, cine sunt părinţii lor, cui le datorează ascensiunea lor. A fost dorinţa noastră ca aceste rezultate de excepţie, reunite în <<comoară>>, să nu fie lăsate fără stăpân, fără proprietar de drept. Este, în fond, tot ce avem mai scump. Este avuţia ce nu poate fi vândută şi nici cumpărată, căci fără ea nu mai suntem nimic. Am adus trecutul în prezent, l-am reintegrat, l-am reevaluat, l-am comparat, l-am refăcut din cioburi de amintire şi iubire, selectând cele mai semnificative momente, denumindu-le clipe astrale. Ne-am revendicat, astfel, identitatea, susţinându-ne tradiţia, o tradiţie care selectează, uneşte, păstrează, ierarhizează valorile. Ele se numesc Nadia Comăneci, Anca Grigoraş, Teodora Ungureanu, Georgeta Gabor, Luminiţa Milea, Andreea Isărescu, Diana Chelaru, Vasile Puşcaşu, Anamaria Pavăl, Vasile Cruceanu, Gelu Radu, Gheorghe Maftei, Cristian şi Dorel Mateeş, Sebastian Dogariu, Gabriel Olaru, Elena Andrieş, Florica Lavric, Mirela Lavric…şi lângă ei Bitan Gabriel, Sandu Adelina, Panţuroiu Andreea, Terpezan Alexandru, Bogoş Diana, Zoltan Cristina, Zarzu Silvia şi mulţi alţii. Nu i-am uitat nici pe deschizătorii de drumuri, pe marea doamnă a gimnasticii româneşti, <<Mili>> Simionescu, Marcel Duncan, soţii Karoly, Mugur Saranciuc şi Marian Zăldoi, Cornel Cristuţ şi Mustea Iordache, Mihai Drăghici şi Viorica Pintilie, Cornel Grigore şi Iordache Sorin. Am făcut acest gest şi pentru că mulţi dintre ei au plecat din această lume fără o vorbă bună, încărcaţi de nevoi, de boli şi suferinţe, uneori chiar de nerecunoştinţă, deşi meritau mai mult. Suntem siguri că şi ei şi-ar fi dorit să realizăm acest eveniment cu regretul că nu au avut şansa să fie prezenţi, fiind foarte grăbiţi”, a declarat profesorul Dorin Arădăvoaicei.
Directoarea clubului a intervenit, spunându-ne: „Ne-am dorit ca această comoară, această avere, să fie o moştenire pe care să o legalizăm testamentar, pentru a însemna aducere aminte, satisfacţie, provocare, dar şi obligaţie. Am vrut să demonstrăm că aceste generaţii s-au reunit datorită ţelului comun pe care l-au avut cei de ieri, ca şi cei de azi: marea performanţă. Este istoria şi aniversarea a 160 de anotimpuri care au trecut foarte repede, dar nu oricum: cu reuşite de mare prestigiu.”
Nadia Comăneci a completat: „Mă încearcă un sentiment de mândrie că aparţin acestei grupări sportive, acestui oraş mic, cu inimă mare. Îmi oferiţi cuvântul <<acasă>>, încărcat de semnificaţii sentimentale, căruia îi datorez enorm. Sunteţi ai mei, sunt a voastră, atât a celor care sunt, cât şi a celor care nu mai sunt, voi mi-aţi decis destinul încă de la naştere. Voi m-aţi ajutat să ajung cine sunt astăzi. Vreau să cred că acest moment va fi pentru sportul oneştean un nou început, tonic, revitalizant şi de bun augur. Alegerea mea ca preşedinte de onoare al clubului mă face, pe deoparte, mândră de tot ce s-a realizat şi dornică de a sprijini eforturile voastre, de a rămâne ce aţi fost: un grup de elită, recomandat de istorie, de trecut, dar şi de realizările şi reuşitele de azi şi de mâine.”
Revenind, profesorul Dorin Arădăvoaicei ne argumenta de ce CSM Oneşti este un club de excepţie, cu o istorie nu ca oricare alta: „Odată cu intrarea gimnasticii în «era Oneşti», oraşul a devenit portdrapelul progresului în gimnastica mondială. Coborând vârsta de iniţiere foarte mult, după modelul nataţiei australiene şi americane, modelul Nadiei Comăneci a devenit simbolul <<noului>> în gimnastică. <<Nu există tineri şi bătrâni în sport, există doar performeri! Indiferent de vârstă, chiar în pofida ei, noi am devansat orientarea în gimnastica mondială şi am prefigurat tabloul actual, fiind purtătorii portdrapelului progresului în această disciplină olimpică>>, spunea doamna Mili. Şi tot ea zicea despre Oneşti că a fost un oraş hărăzit de Dumnezeu ca să schimbe soarta sportului mondial. Vorbind despre miracolul de la Oneşti, întreaga lume sportivă a fost cucerită de acest fenomen. Cum poţi vorbi altfel despre Oneşti, când Nadia Comăneci, sportiva secolului şi a mileniului, cea care a dat peste cap calculatoarele, este eponimul gimnasticii mondiale? Cum poţi să vorbeşti altfel, când unicul campion olimpic la lupte libere, Vasile Puşcaşu, a fost format la şcoala lui Cornel Cristuţ, regretatul antrenor care şi-a creat atâţia discipoli? Cum să vorbeşti altfel despre CSM Oneşti, când prima medalie olimpică la haltere a fost adusă de Gelu Radu la Los Angeles, cel care a deschis intrarea halterelor româneşti în elita mondială? Cum să poţi vorbi altfel când Florica Lavric este campioana olimpică ce a ştiut preţul aurului, dar mai ales sacrificiile înaltei performanţe? Generaţiile s-au înlănţuit, trecându-şi din mână în mână torţa pasiunii, a muncii, pentru a fi cineva în această lume dură a competiţiei”.
CSM Oneşti este o familie inconfundabilă, cu eroi de legendă, cu un trecut dornic să provoace prezentul, iar acesta să îi ofere viitorului şansa de a avea predecesori de excepţie, modele ce dau sens muncii şi eforturilor lor.
Gala aniversară a clubului oneştean este un model pentru toate structurile sportive din sportul românesc, pentru că fără aceste aduceri aminte, fără aceste modele, performanţa nu ar avea continuitate, tradiţie şi viitor. Aşadar, avem cu toţii nevoie de mai mulţi „Oneşti”!
impic la lupte libere, Vasile Puşcaşu, a fost format la şcoala lui Cornel Cristuţ, regretatul antrenor care şi-a creat atâţia discipoli? Cum să vorbeşti altfel despre CSM Oneşti, când prima medalie olimpică la haltere a fost adusă de Gelu Radu la Los Angeles, cel care a deschis intrarea halterelor româneşti în elita mondială? Cum să poţi vorbi altfel când Florica Lavric este campioana olimpică ce a ştiut preţul aurului, dar mai ales sacrificiile înaltei performanţe? Generaţiile s-au înlănţuit, trecându-şi din mână în mână torţa pasiunii, a muncii, pentru a fi cineva în această lume dură a competiţiei”.
CSM Oneşti este o familie inconfundabilă, cu eroi de legendă, cu un trecut dornic să provoace prezentul, iar acesta să îi ofere viitorului şansa de a avea predecesori de excepţie, modele ce dau sens muncii şi eforturilor lor.
Gala aniversară a clubului oneştean este un model pentru toate structurile sportive din sportul românesc, pentru că fără aceste aduceri aminte, fără aceste modele, performanţa nu ar avea continuitate, tradiţie şi viitor. Aşadar, avem cu toţii nevoie de mai mulţi „Oneşti”!
Leave a Reply