Ruşii l-au avut pe bobberul Alexandr Zubkov. Americanii , pe schiorul Todd Lowick, canadienii, pe hocheista Hayley Wickenheiser, iar norvegienii, pe schiorul Aksel Lund Svindal. Noi am avut-o pe biatlonista Eva Tofalvi. Ea a fost cea care a purtat tricolorul la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Soci şi care a reuşit să aducă românilor cele mai mari bucurii în cadrul competiţiei recent încheiate.
Eva s-a născut în iarna lui 1978, pe 4 decembrie. A început să îndrăgească schiurile datorită fratelui ei, Erno, practicant de schi alpin. În 1995 s-a dedicat complet biatlonului. „Mă întâlneam cu cei de la CSS Miercurea Ciuc în cantonament, la Harghita. Ulterior, m-au primit şi pe mine”, a spus veterana lotului olimpic al României. „Domnul Ghiţă Berdar (n.r.- biatlonist care a reprezentat România la JO din 1984), Dumnezeu să-l ierte, mi-a pus arma în mână la Predeal”, a continuat Eva.
Tot în 1995 a participat şi la primul concurs internaţional, la Festivalul Olimpic al Tineretului European. Deoarece biatlonul nu era inclus în concurs, sportiva a concurat la schi fond.
De 5 ori la Jocurile Olimpice
Primul contact cu Jocurile Olimpice de iarnă l-a avut în 1998, la Nagano, în Japonia, după doar trei ani de experienţă în ale biatlonului. A reuşit să se claseze pe locul 11 la 15 kilometri individual, performanţă pe care avea să o atingă ulterior şi la Vancouver, în 2010.
La Soci, a bifat cea de-a cincea prezenţă la „Olimpiada Albă”. O prezenţă care, pe bună dreptate, i-a adus şi statutul de port-drapel al ţării, pentru a treia oară (n.r. – Eva a purtat tricolorul şi la ceremoniile de deschidere de la Salt Lake City în 2002 şi Vancouver în 2010). Chiar dacă nu a reuşit rezultatele pe care şi le-a propus, Eva s-a declarat încântată de spectacolul din Rusia: „Olimpiada de la Soci a fost una din cele mai frumoase la care am participat! Mi-a plăcut mai mult decât la Salt Lake City şi chiar decât la Torino (n.r. – 2006). M-au impresionat foarte mult şi voluntarii. Unii dintre ei au făcut chiar şi trei zile cu trenul pentru a veni la Soci”.
Despre pista de biatlon, Eva a avut numai cuvinte de laudă: „Era superbă! Arăta impecabil, chiar şi după încheierea Jocurilor Olimpice. Au întreţinut-o bine, au adus destulă zăpadă, deoarece era foarte cald afară. Nu au fost probleme de niciun fel”.
La un cartuş distanţă de medalie
În 2014, Eva a luat startul în patru probe olimpice. Având în vedere că ar putea fi ultima competiţie de nivel înalt în care a participat, sportiva a declarat că a avut un ţel precis: „Mi-am dorit o medalie olimpică. După ce ai depăşit vârsta de 30 de ani, nu mai poţi spune că te-ai calificat la o ediţie a Jocurilor Olimpice, ci vorbim deja despre medalii”.
Eva s-a clasat pe locul 26 la 10 km urmărire şi pe 21 la 15 km individual. La 7,5 km sprint, şi-a confirmat, din nou, statutul de excelentă „trăgătoare” şi a ratat un singur cartuş din 20 în poligon.Tocmai acel cartuş ar fi putut-o duce pe podium dar, din păcate, românca a încheiat pe locul 22. „Doream mult mai mult, dar văzând cu ce au venit alţii aici, cred că trebuie să fiu mulţumită, cu toate că am avut şansa la medalie. Un cartuş ratat a făcut diferenţa. Dacă trăgeam mai bine, aveam bronzul”, a precizat Eva.
Pe 21 a încheiat şi proba de start în masă la 12 kilometri, dar a profitat de eliminarea din competiţie a lui Evi Sachenbacher-Stehle, din Germania, şi a urcat pe 20. Despre Jocurile Olimpice, ne-a spus că reprezintă cel mai înalt punct pe care îl poate atinge un sportiv: „Olimpiada este cel mai mare eveniment din viaţa unui sportiv! M-am luptat mult să ajung aici şi mă bucur că am reuşit. În plus, să reprezinţi o ţară e o onoare”.
Fără nicio îndoială, eleva antrenată de Simon Marton a făcut numeroase sacrificii pentru a accede în elita biatlonului mondial. „Mă antrenez timp de 11 luni pe an. În ultimii 15 ani am participat în Cupa Mondială şi pot spune că nu am avut revelion. Cu alte cuvinte, distracţia a fost redusă la maximum”, ne-a dezvăluit Eva.
Nu vrea să pună puşca în cui
Cât despre retragere, sportiva pare că şi-ar mai dori să stea pe pârtie. „Încă nu am decis dacă mă voi retrage sau nu. Voi vedea în primăvara ce mi se oferă şi atunci voi lua o decizie concretă”, a precizat biatlonista. Momentan, ea va participa la trei etape de Cupă Mondială. „Voi vedea cum mă înţeleg cu cei de la federaţie. Eu aş vrea să mai continui încă un an. Rezultate am, sponsori am şi ar fi păcat să nu merg mai departe acum, când sunt în faţă”, a adăugat sportiva.
O retragere din sport a Evei Tofalvi ar reprezenta finalul unei ere pentru biatlonul românesc. O alta ar putea începe, dar trebuie susţinută. „La ora actuală, ar fi bine dacă am avea ceva care să vină din spate în biatlonul românesc”, a precizat Eva. „Construirea unei noi generaţii reprezintă cel mai greu pas, la fel ca în toate sporturile din România. La Miercurea Ciuc avem destui copii care vin la biatlon. Sunt impresionaţi de aceste Olimpiade de iarnă”, a adăugat ea.
Despre Jocurile Olimpice care vor avea loc peste patru ani, la Pyenogchang, în Coreea de Sud, sportiva a spus: „2018 vine foarte repede! Trebuie muncit mult şi investit în sportivi, altfel nu avem nicio şansă la rezultate bune”.
Pentru sporturile de iarnă româneşti al ultimilor ani, Eva Tofalvi a reprezentant un etalon. Un etalon care nu a reuşit să îşi îndeplinească marele vis, acela de a cuceri o medalie olimpică. Un etalon pe care am vrea să-l mai vedem o dată peste patru ani. Un etalon pe care sperăm să-l urmeze noile generaţii…
FOTO: Getty Images
* Articol publicat în numărul 46 (februarie) al revistei “Sport Revolution”
Leave a Reply