Jocul de go, un alt “sport al minţii”

Go-ul este un vechi şi complex joc de inteligenţă, cu o bogată istorie în ţările răsăritene ale Asiei, dar (prea) puţin cunoscut în ţara noastră. Câţi dintre dumneavoastră aţi jucat vreodată go sau măcar ştiaţi de existenţa acestuia? Vă propunem o scurtă introducere în lumea acestui joc şi o incursiune în ceea ce înseamnă go-ul în România.

Începuturi…

Legenda spune că go-ul a fost inventat în China antică, în urma cu aproximativ 4000 ani, de către un întelept al unui împărat chinez. Au fost descoperite piese de go în morminte antice chineze şi se pare că la început setul de joc era folosit şi cu alte scopuri, cum ar fi prezicerile sau calculele matematice (ca abac).

De-a lungul istoriei multimilenare, mai mulţi jucători s-au remarcat prin talentul lor extraordinar. Dintre aceştia, cel mai celebru este, fără îndoială, Go Seigen, un geniu al jocului, cel care a pus bazele go-ului modern. S-a retras din activitate în anul 1961, după ce a fost lovit puternic de o motocicletă, accident care l-a ţinut luni bune în spital şi care i-a cauzat pierderi de concetrare. Acum are venerabila vârstă de 99 de ani.

În Romania, jocul de Go a apărut în zona Timişului, în urmă cu aproximativ 70 ani, prin intermediul domnului Walter Schmidt, cel care a învăţat regulamentul dintr-o carte descoperită întâmplător şi a format un mic nucleu de jucători.

Azi

La nivel mondial, suprematia este deţinută de jucători din China şi Coreea de Sud. Deşi nu se poate spune cu exactitate cine este numărul 1, doi jucători se remarcă prin numărul de titluri câştigate: sud-coreeanul Lee Sedol şi chinezul Gu Li.

În prezent, în România există un număr de aproximativ 550 de jucători legitimaţi, cel mai tânăr are în jur 6 ani şi cel mai vârstnic fiind chiar Walter Schmidt (82 ani). Cel mai bun jucător român de go este Cătălin Ţăranu, fiind unul dintre puţinii profesionişti europeni în materie. În acest moment sunt afiliate federaţiei 22 de cluburi şi structuri sportive, la nivel naţional. Există doar competiţii pe categorii de vârstă, nu ligi diferenţiate valoric.

Competiţii

În luna mai sunt programate trei turnee importante. Pe lângă Campionatul Naţional de Go pentru juniori (sub 18 ani), din 5 mai, de la Brăila, vor fi semifinala de la Bucureşti a Campionatului Naţional de Go pentru seniori (17 mai) şi Turneul Internaţional de Go de la Amsterdam, programat în data de 29 mai.

Calendarul competiţiilor rămase de disputat în acest an

Interviu cu Mirel Florescu, preşedintele Federaţiei Române de Go

Sport Revolution: Cum descrieţi jocul de go, în câteva cuvinte?

Mirel Florescu: “Jocul de go este cel mai complex joc de inteligenţă. Complexitatea sa este dată de numărul uriaş de variante care pot apărea în timpul unei partide, număr ce depăşeşte puterea de calcul a computerelor moderne. Regulamentul, în schimb, este unul foarte simplu şi se poate învăţa în 2-3 minute. Poate tocmai faptul că sunt puţine elemente obligatorii în regulament duce la complexitatea jocului, imaginaţia şi intuiţia fiind elemente cel puţin la fel de importante precum puterea de calcul”.

SR: Există performanţe în go şi în rândul tinerilor români?

MF: “Tinerele speranţe au adus de-a lungul timpului rezultate de excepţie. Avem trei campioni europeni la juniori (Toma Theodor, Mihai Serban şi Alexandru Pitrop) şi alte medalii cucerite de jucători tineri din România, precum Silvestru State şi Denis Dobranis. Toţi cei enumeraţi excelează şi la şcoală. În general, copiii buni la Go au rezultate remarcabile şi la matematică”.

SR: Go-ul este un sport sau un joc? Ce beneficii aduce acelora care îl practică?

MF: “Jocul de go este un joc, desigur, dar unul cu totul special. În Asia este privit ca o artă şi de-a lungul timpului a fost predat nobililor de către profesori, alături de pictură, caligrafie şi muzică. Din experienţa mea, pot confirma că jocul de go modelează în mod armonios mintea şi personalitatea umană, dezvoltând un simţ al echilibrului şi al esteticului cu totul aparte”.

SR: Go-ul este mai complex decât şahul?

MF: “Jocul de go este cu mult mai complex decât şahul, o dovada fiind nivelul la care s-a ajuns în programarea pe calculator a celor două jocuri. Şahul a fost aproape rezolvat şi este dominat de calculator, în timp ce go-ul încă rezistă puterii de calcul a procesoarelor moderne”.

SR: Cum se descurcă Federaţia Română de Go? Cine vă susţine?

MF: “Ca federaţie, suntem subvenţionaţi de către Ministerul Tineretului şi Sportului, fără să avem un sponsor oficial. Cu ocazia unor evenimente şi competiţii majore, companii şi persoane apropiate jocului de go sprijină cu bani sau materiale organizarea acestora. O altă sursă de venituri este cotizaţia anuală a jucătorilor legitimaţi. Bugetul anual este unul mai degrabă sărac, interesul pentru joc la nivel naţional şi european fiind unul scăzut. Motivele? Slaba mediatizare (din cauza faptului că jocul nu are o frumuseţe “vizibilă”, ci una ascunsă, care e descoperită doar de cei care îl practică, din exterior părând un joc banal), complexitatea cu totul ieşită din comun (multe persoane renunţă la joc în momentul în care realizează cât de greu este să progreseze) şi competiţia cu alte jocuri (în special cele pentru calculator)”.

SR: Cine lucrează în cadrul federaţiei?

MF: “Avem doi angajaţi cu jumătate de normă – secretarul general şi economistul. Toți ceilalţi membri ai conducerii (9 persoane alese în biroul federal) sunt voluntari. Sediul social se află în Bucureşti, la Sala Polivalentă”.

“Federaţia Română de GO este continuatoarea de drept a Fed.Rom. de GO, care a funcţionat în subordinea Ministerului Tineretului şi Sportului şi care a fost fondată în anul 1990, pe structura fostei secţii de GO de pe lângă Federaţia Română de Şah, înfiinţată în 1986 (…)”. – fragment din statutul F.R. de Go.

FOTO: