Campioană cu greutate, la 16 ani

Diana Andrei (16 ani), elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Aurel Vlaicu“ din Bucureşti, face karate de la vârsta de 8 ani, fiind pregătită de sora sa, Daniela Andrei (22 de ani), antrenor şi arbitru de categoria C în cadrul Federaţiei Române de Karate WKC. Diana concurează în limitele categoriei -50 kg şi are un palmares de invidiat în karate, deşi este foarte tânără.

Diana Andrei a început sportul la vârsta de cinci ani, păşind prima dată într-o sală de gimnastică aerobică, sport pe care l-a practicat până la 12 ani. Între timp, influenţată de sora ei mai mare, campioană la karate, Diana s-a îndreptat către acest sport marţial la opt ani, dar nu a renunţat la gimnastică, practicându-le pe ambele, simultan, timp de patru ani. În cele din urmă, a ales să rămână doar pe tatami, conştientă că sprijinul surorii va cântări decisiv în cariera sa. Şi nu s-a înşelat, deoarece s-a pregătit în cele mai bune condiţii alături de sora ei, iar acum culege laurii.
Deşi are doar 16 ani, Diana a obţinut performanţe notabile la competiţii de anvergură şi promite că nu se va opri aici. Îşi doreşte să-şi îmbunătăţească palmaresul la Campionatul Mondial de copii, cadeţi şi juniori, din Polonia (octombrie), făcând parte din lotul naţional. Tânăra karateka ştie ce o aşteaptă la această competiţie, primul ei Mondial din carieră, motiv pentru care se pregăteşte asiduu cu gândul să se întoarcă acasă cu o medalie. „Îmi propun să dau tot ce am mai bun pentru a obţine o medalie la Mondiale. Ştiu că va fi greu să urc pe podium, dar mă antrenez cât pot de tare pentru asta. Sunt sigură că vor fi mulţi concurenţi puternici, doar e un Campionat Mondial, dar asta nu înseamnă că noi, români, nu avem şanse la medalii. Fac antrenamente în fiecare zi pentru că trebuie să fiu pregătită 100%. Am participat la Cupa Campionilor Europeni de la Cluj, unde am obţinut o medalie de aur, două de argint şi una de bronz şi asta îmi dă încredere“, spune Diana cu o volubilitate surprinzătoare pentru vârsta ei.
Ea recunoaşte că are emoţii mari, dar sora ei a ajutat-o până acum să şi le tempereze. „Este primul Mondial la care voi participa. Daniela, care îmi este antrenoare, m-a ambiţionat foarte mult şi mi-a transmis din energia ei pozitivă. Este un model pentru mine şi îmi doresc să repet performanţele pe care le-a obţinut ea ca sportivă. Pe lângă sora mea, şi tata mă susţine necondiţionat. Mă duce la antrenamente în fiecare zi, mă ajută cu sfaturi, este alături de mine în orice moment.“

Şcoala şi sportul fac casă bună împreună

Diana Andrei nu este o campioană doar pe tatami, ci şi la şcoală. Ea urmează cursurile Colegiului Naţional „Aurel Vlaicu“, specializarea filolo­gie, având rezultate ex­ce­lente la învăţătură, chiar dacă mare parte din timp şi-l petrece în sala de antrenament. „Nu pot să renunţ la şcoală, vreau să merg în paralel şi cu şcoala, şi cu sportul, pentru că una fără alta nu se poate. Şi sora mea le-a făcut pe amândouă foarte bine, dacă ea a putut, pot şi eu“, se autoîncurajează tânăra sportivă.

Palmaresul Dianei Andrei:

• o medalie de aur, două de argint şi una de bronz la Cupa Campionilor Europeni, 2014
• o medalie de aur, două de argint şi una de bronz la Campionatul European de Karate WUKF – Verona, 2014
• trei medalii de aur, una de argint şi una de bronz la Campionatul European de Karate WUKF – Sheffield, 2013
• o medalie aur şi una de bronz la Campionatul European WUKF pentru Copii, Cadeţi şi Juniori – Györ, 2011
• două medalii de aur şi două de argint la Campionatul Naţional de Karate FRK WKC – Braşov 2013
• o medalie de aur la Judgement Day – Bucureşti 2013
• o medalie de aur, una de argint şi una de bronz la Cupa României FRK WKC – Izvorani, 2013
• două medalii de aur şi una de argint la Cupa României organizată de Ministerul Educatiei – Buftea, 2013
• două medalii de aur la Concursul Naţional de FreeStyle & Kickboxing – Bucureşti 2013
• o medalie de argint la Campionatul Naţional de Karate Wado-Kai – Voluntari, 2013
• 19 medalii de aur, 11 de argint şi nouă de bronz la concursurile şi cupele intercluburi

Articol publicat în nr. 53 al revistei Sport Revolution