Istoria MMA în România – Interviu cu Amatto Zaharia

Pentru a răspunde la cât mai multe întrebări venite pe adresa redacţiei în legătură cu trecutul, prezentul, dar şi viitorul MMA în România,  am stat de vorbă cu Amatto Zaharia, Preşedintele FR Kempo, care a dezvăluit pentru cititorii noştri ce înseamnă acest stil de luptă, cine l-a promovat în România, în ce perioadă sau care sunt campionii de MMA din ţara noastră. În rândurile de mai jos, un interviu eveniment cu profesorul Amatto Zaharia!

1. Când au început să se organizeze în România competiţii pe reguli mixte?

Organizarea competiţiilor mai mult sau mai puţin clandestine pe reguli mixte de genul Free-Fight, Street-Fight, Karate Contact, Full-Fight a început în România încă de prin anii ‘87-‘88, subsemnatul numărându-se printre organizatorii din acele vremuri. Formula era simplă, vorbeai cu diverşi colegi sau prieteni, invitai nişte luptători care ştiau să dea bine cu pumnul, nu conta de unde erau, intrau pe saltea sau urcau în ring şi luptau pe un regulament şi cu un echipament de protecţie minimal. Luptătorii respectivi proveneau de peste tot, din toate sistemele marţiale dar chiar şi din alte sporturi sau chiar pur şi simplu de pe stradă. Competiţiile erau denumite după cum voia organizatorul. Chiar şi eu am folosit până prin 1998-2000 diverse denumiri de genul Free-Style Kempo, Kempo Free-Fight, Street-Fight. Toate aceste competiţii sportive, organizate atât de mine, cât şi de colegii mei din ţară, aveau farmecul lor, fiind extrem de benefice dezvoltării bazei sistemului de luptă mixt în România.

2. Când a început Amatto Zaharia să organizeze competiţii pe reguli mixte?

Clandestin cam de prin ’87, de când nu exista încă această denumire “MMA” pe care am început s-o folosesc abia prin 1999/2000. În 2002 am organizat prima competiţie, “Provocarea Campionilor”, care a fost şi prima competiţie de MMA organizată în România, transmisă integral în direct la TV. Acea competiţie de MMA a beneficiat în premieră de tot fastul unei gale Pro aşa cum o ştim noi în prezent, promovare pe TV cu două săptămâni înainte, prezentare şi promovare prealabilă a sportivilor, interviuri, muzică, lumini, feedback ulterior galei. Dar mai mult decât atât, cel mai important este că acea competiţie s-a diferenţiat de toate celelalte competiţii neoficiale pe reguli mixte organizate până atunci prin faptul că luptătorii participanţi erau sportivi legitimaţi oficial într-o federaţie. Pentru că eu despre acest lucru vorbesc, despre un sistem sportiv bine structurat şi organizat sub egida unei federaţii sportive naţionale. Cât despre luptătorii din acea competiţie de MMA, cred că nu mai au nevoie de nicio prezentare: Cătălin Zmărăndescu, Eugen Preda, Marius Ţiţă, Daniel Burlacu. În ediţiile următoare au luptat cu succes în MMA în “Provocarea Campionilor” alţi luptători excepţionali de genul Rus Traian, Victor Apostol, Andrei Buz, Silviu Cudalbu, Marian Iordan, Silviu Vulc, Poczo Zoltan, Enache Nicolae, Daniel Asaftei, Liviu Ionescu, Mircea Sabou, Mădălin Scăpau, Gheba Ştefan şi Albăceanu Iulian (aceştia din urmă organizând la rândul lor prima competiţie din România de MMA în cuşcă); lista poate continua. Am răspuns mai detaliat pentru a intra puţin în istoria românească a fenomenului “luptei mixte” pentru că eu consider că problema nu ar trebui pusă la modul simplist “cine a fost primul, ăla e cel mai tare”. Personal cred că e greşit sau cel puţin insuficient. “Lupta mixtă” nu a început în România cu Amatto Zaharia şi nu se va termina cu el. Din punctul meu de vedere ar trebui luate în calcul mai multe aspecte, cumulativ, de genul cine a organizat primul competiţii oficiale de MMA amatori, cine a folosit primul termenul MMA în relaţia cu ministerul, cine a reprezentat România cu avizul MTS la primele Campionate Europene şi Mondiale de MMA amatori organizate vreodată pe această planetă (FILA, WMMAA şi WMMAF), cine a organizat primele Campionate Naţionale oficiale de MMA amatori, cine organizează în mod regulat competiţii de MMA într-un cadru legal, sub egida unei federaţii sportive naţionale. Şi vă rog să observaţi că subliniez tot timpul “amatori” ca să se înţeleagă faptul că mă refer strict la acest segment, pentru că mai aud aiureli de genul “a zis Amatto că MMA-ul nu se poate practica în România decât cu acordul lui”, ceea ce este o mare nerozie, având în vedere că eu, din contră, apreciez toate galele organizate, indiferent de promotorul acestora, dându-le voie întotdeauna sportivilor mei să participe în toate acele gale, deşi nu aveau nimic de-a face cu FR Kempo din punct de vedere organizatoric.

3. Când şi care sunt sportivii din FR Kempo care au luptat în MMA ultima dată?

Sunt foarte mulţi, dar aş menţiona doar o parte din sportivii legitimaţi la FR Kempo care au luptat în competiţiile de MMA amatori în 2013: Gică Constantin, Dinu Bucăleţ, Tolea Ciumac, Alecsuţi Cătălin, Irimia Alexandru, Aurel “Mineru” Pârtea, Mustaţă Răzvan, Stoica Georgel, Zsolt Balla, Florea Sorin, Liviu Ionescu, Iulian Paraschiv, Alex Greuceanu, Mirel Drăgan, Caradima Alexandru, Cojocaru Ovidiu, Traşcă Rinu, Ştefan Serafim, Cătălin “Balamuc” Bodîrlă. Aceştia au luptat la Campionatul Naţional de MMA amatori din Bucureşti, iar unii din ei au reprezentat România pe tot parcursul anului 2013 la Campionatele Europene de MMA (WMMAA) – Ucraina, Campionatele Mondiale de MMA (WMMAA, WMMAF) – Rusia şi Italia, Campionatul Mondial de MMA (FILA) – Canada, ultimele meciuri de MMA fiind disputate de unii din aceşti sportivi în urmă cu doar 2-3 săptămâni la Cupa Mondială de MMA (WMMAA) – Azerbaijan. Pe de altă parte, la MMA Pro, în 2013 au luptat, de asemenea, cu succes mulţi alţi sportivi legitimaţi la FR Kempo, Gică Constantin, Alecsuţi Cătălin, Dinu Bucăleţ, Tolea Ciumac, Aurel Pârtea, Cătălin Casaru, Zsolt Balla, Mihai Simion, Grec Adrian etc, iar campionului de kempo George Păcurariu i s-a acordat în SUA titlul „sportivul care a administrat cel mai spectaculos KO în MMA în 2013”. După cum vedeţi, sunt foarte mulţi sportivi legitimaţi la FR Kempo care luptă constant în MMA atât pe plan naţional, cât şi internaţional, ceea ce nu înseamnă că nu există şi alţi sportivi foarte buni şi în afara FR Kempo, care luptă în MMA şi pe care-i apreciez şi respect. Diferenţa este că în FR Kempo totul se petrece într-un cadru oficial, legal, foarte bine organizat, iar reprezentarea în MMA este făcută cu autorizarea MTS. În rest, aşa cum am declarat de fiecare dată, oricine poate face orice doreşte atât în MMA, cât şi în alte sporturi, toate acţiunile şi activităţile sportive meritând respectul nostru indiferent de cine sunt organizate. Cu cât mai multe competiţii sportive cu atât mai bine.

4. Există diferenţe între conceptul de “Arte Marţiale Mixte” şi denumirea “MMA”?

Dacă am trata lucrurile la modul simplist şi am face doar un simplu exerciţiu lingvistic prin traducerea din limba engleză, MMA = Mixed Marţial Arts; fără a avea conexiune cu realitatea sportivă prezentă, atunci ar părea să nu existe diferenţe. Cu toate acestea, din punct de vedere sportiv, la momentul actual ,sunt mari diferenţe. Pentru a înţelege mai bine cum stau lucrurile, problema trebuie abordată din două puncte de vedere, competiţional şi organizatoric. Din punct de vedere competiţional, al tehnicilor de luptă permise prin regulamentul de competiţie, trebuie ştiut că la nivel internaţional existau încă de prin anii 1920-1930 competiţii sportive în care se regăseau toate cele trei paliere ale luptei, lovituri-aruncări-continuarea luptei la sol, atât în Kempo, Ju-Jitsu, Vale Tudo, Sambo, iar după 1980 aceste concepte au fost preluate şi în  Daido-Juku, Kyokushin Budokai etc. Deci, din punct de vedere sportiv-competitional, al tehnicilor de luptă permise de regulament, “lupta mixtă” există la nivel mondial în diverse organizaţii de peste 100 de ani. Din punct de vedere organizatoric, însă, termenul “Arte Marţiale Mixte” este relativ nou, el apărând pe la începutul anilor ’90, referindu-se la acea dată la un sistem competiţional hibrid, PRO, cu foarte puţine limitări şi echipamente de protecţie în care luptau sportivi proveniţi din absolut orice “artă marţială”. Practic, în acest sistem organizatoric al competiţiilor nu conta ce artă de luptă practicai, intrai în cuşcă şi luptai. “Mixarea” tuturor artelor marţiale în aceeaşi competiţie a dus la apariţia termenului “mixt”. Aşa au funcţionat şi funcţionează lucrurile şi în ziua de azi când vorbim despre gale private de “Arte Marţiale Mixte” tip pro, show-uri sau competiţii open unde poate să participe oricine doreşte. Începând cu 2008-2009 lucrurile au evoluat şi datorită necesităţii dezvoltării şi a sectorului de “amatori” în acest domeniu a apărut proba/sportul/disciplina “MMA” pentru amatori, având strict această denumire. Au început să fie create regulamente de concurs standardizate pentru MMA amatori, fiind introduse inclusiv echipamente de protecţie, cască, tibiere etc. Prima federaţie internaţională care a început să organizeze Campionate Europene şi Mondiale de MMA de amatori a fost FILA (2009), apoi IKF şi WMMAF (2010), WMMAA (2012) şi va urma IMMAF (2014). Datorită acestor schimbări de abordare au apărut sportivii amatori de “MMA”, legitimaţi la federaţii naţionale în care există Campionate Naţionale de “MMA” şi care participă la Campionate Europene şi Mondiale de “MMA”. Toate acestea campionate folosesc strict această denumire “MMA”, sportivii devenind “campioni de MMA” amatori. La campionatele de MMA amatori, fie ele probă de concurs sau sport independent, nu mai poate participa oricine doreşte fără a fi legitimat oficial  ca sportiv în cadrul federaţiei sportive naţionale care coordonează activitatea MMA în conformitate cu regulamentele şi statutele forurilor internaţionale la care este afiliată. Şi, cu riscul de a mă repeta, mă refer strict la MMA-ul pentru amatori.

5. Vi se impută faptul că nu aţi invitat pe toată lumea la Campionatele Naţionale de MMA organizate de FR Kempo în 2013, dar şi că nu aţi cooptat la lotul naţional de MMA şi sportivi din alte organizaţii din ţară. Cum comentaţi?

Aşa cum am mai spus, este clar că sunt luptători de MMA foarte buni şi în afară FR Kempo. Dar eu nu pot să invit pe toată lumea, de peste tot, la Campionatele Naţionale ale FR Kempo prevăzute şi aprobate de MTS în calendarul oficial. Conform legii, la Campionatele Naţionale nu pot participa decât sportivii legitimaţi în cadrul federaţiei organizatoare. Credeţi cumva că la Campionatele Naţionale ale oricăror alte federaţii din ţara asta poate participa oricine, fără a fi legitimat oficial la forul respectiv, doar pentru că “se bate bine”? Exclus. La toate Campionatele Naţionale, din toate sporturile şi federaţiile oficial recunoscute de minister, nu pot participa decât sportivi legitimaţi în federaţiile sportive respective. La alte competiţii private, open-uri, poate fi invitat oricine de oriunde. Repet, sunt mulţi luptători de MMA foarte buni şi în alte zone din ţara asta, dar trebuie să se înţeleagă faptul că nu poate să facă parte din lotul naţional un sportiv care nu este legitimat în cadrul federaţiei respective. Şi asta este valabil pentru toate sporturile şi federaţiile recunoscute de MTS. Asta este legea şi este corect să fie aşa. Bineînţeles că mi-aş dori ca şi alţi luptători buni să facă parte din lotul naţional de MMA şi să reprezinte România la competiţiile internaţionale oficiale, dar pentru asta trebuie ca şi clubul din care aceştia fac parte să intre în legalitate, apoi să se afilieze şi să se legitimeze la federaţie pentru a putea participa la naţionale. Profit şi de această ocazie pentru a invita toate cluburile şi sportivii care doresc să participe la Campionatul Naţional de MMA din 15 martie 2014 să se afilieze şi să se legitimeze până atunci. Eu îi aştept pe toţi cu plăcere.

6. Ce părere aveţi despre propunerea unora de stopare a finanţării MMA în cadrul FR Kempo, până la soluţionarea cererilor de recunoaştere?

O aiureală. Gândiţi-vă puţin. Cum ar putea MTS să oprească finanţarea MMA ca probă în cadrul FR Kempo doar pentru că cineva a depus o cerere de recunoaştere? Doar pentru că cineva care a organizat prima competiţie de MMA din viaţa lui, la peste un deceniu distanţă de prima competiţie de MMA organizată de mine, îşi doreşte aşa ceva?! Dacă mâine ar veni cineva şi ar cere recunoaşterea luptelor libere, a K1-ului sau chiar a Kumite-ului ca sporturi independente (pentru că ştiţi bine ca la nivel mondial există chiar şi Federaţia Internaţională de Kumite), ele fiind doar probe de concurs în momentul ăsta, ce facem atunci? Oprim finanţarea luptelor libere din cadrul FR Lupte, a K1 din cadrul FRAMC şi a Kumite-ului din toate federaţiile de Karate care au această probă? Din această cauză spun că o astfel de propunere este o aiureală care nu are legătură cu realitatea, care dovedeşte chiar şi o mare doză de nepricepere în direcţia organizării sportului modern.

7. Este calendarul competiţional al FR Kempo foarte puternic datorită unei finanţări foarte mari din partea MTS?

Aud aiureala asta de foarte multe ori. Să începem mai întâi cu finanţarea. Realitatea şi adevărul este că timp de aproape 25 de ani (1978-2003) nu am fost finanţat niciodată de la bugetul de stat. Repet, timp de 25 de ani nu am primit niciun leu de la statul roman. Abia începând cu 2002/2003 activitatea noastră a început să fie parţial finanţată de minister. Şi asta după ce am îndeplinit în prealabil mii de condiţii şi criterii. Practic, timp de 25 de ani am muncit în domeniul ăsta fără să primesc niciun leu de la stat şi abia după perioada asta foarte lungă de timp, având o puternică susţinere din partea FRAM prin domnul Petru Grindeanu, căruia îi mulţumesc şi pe această cale, ministerul a considerat, văzând eforturile şi performanţele noastre în domeniu, că merităm să primim un buget minim pentru activitatea noastră. Cu toate acestea, în decursul anilor nu m-am gândit niciodată că ar fi bine să le taie finanţarea celorlalţi doar pentru că eu nu mă încadram acolo. Nu i-am atacat niciodată, în niciun fel, pentru că nu ar fi fost corect să fac aşa ceva. Am continuat să muncim şi mai mult pentru a dovedi că şi activitatea noastră merită să fie inclusă în programele de finanţare. Cât despre bugetul primit  pentru activitatea naţională şi internaţională acesta era cam de 5.000 euro/an. O sumă imensă nu-i aşa?! Abia de prin 2010, după 32 de ani de muncă, am început să primesc un buget decent. Mi-aş dori ca toţi cei care vehiculează prostia asta cu “fantastica finanţare a sporturilor marţiale” să aibă aceeaşi răbdare pe care am avut-o eu, să muncească măcar câţiva anişori să dezvolte o organizaţie şi apoi să pretindă ceva. Cât despre bugetul FR Kempo acesta e făcut public. Anul 2013 a fost unul foarte greu pentru noi. Am participat la zece competiţii internaţionale şi am organizat cam tot atâtea naţionale. Din cele zece competiţii internaţionale, premiabile au fost doar două, iar până în prezent doar una singură a fost premiată de către minister. Restul….din buzunar. În 2013, pentru programele sportive ministerul ne-a acordat un buget de 50.000 euro, iar federaţia a avut cheltuieli cu aceste competiţii de vreo 300.000 euro. Diferenţa de 250.000 euro am atras-o din privat, adică de cinci ori mai mult decât banii de la stat. Asta ca răspuns pentru cei care tot atacă federaţiile din sporturile marţiale, acreditând falsa impresie că noi nu facem nimic şi că stăm doar cu mâna întinsă pentru banii de la stat.

8. Ce legătură există între Kempo şi MMA?

Dacă ar fi să citim şi să ne luăm doar după litere, niciuna, dar tratând lucrurile în felul acesta ar însemna că nu există nicio legătură nici între “saka” (denumirea în japoneză) şi “fotbal” (denumirea în engleză). Practic, legătura dintre Kempo şi MMA este cu mult mai mare decât legătura dintre “aruncarea cu suliţa” şi “maraton”, care se regăsesc ca probe în atletism sau dintre “low-kick” şi “musical forms” care se regăsesc în sportul kick-boxing. Doar un nepriceput nu ar putea vedea ca proba de MMA amatori este pasul imediat următor obţinut prin mixarea celor două regulamente Full-Kempo şi Knockdown. Kempo a fost creat ca sport de luptă mixt de către maestrul japonez Muneori Sawayama încă din 1932. La fel ca şi maestrul Sawayama, noi nu abordăm “Kempo” că pe o artă marţială tradiţională, ci ca pe un sport de luptă modern care are mai multe probe de concurs şi în care accentul se pune în principal pe latura mixtă a luptei sportiv-competiţionale. Noi nu inventăm roata, ci doar respectăm regulamentele forurilor internaţionale la care suntem afiliaţi.

9. De ce nu aţi depus până acum o cerere de recunoaştere a MMA ca sport independent?

Pentru că nu aveam motive să o fac. MMA a fost organizat dintotdeauna ca probă de concurs în cadrul Kempo, acesta fiind practic o extensie şi o completare prin mixarea probelor Full-Kempo şi Knockdown. Realitatea practică ne arată fără dubii că singura federaţie sportivă naţională din România care a organizat sau a participat la competiţii sportive de amatori de MMA la nivel naţional şi internaţional a fost şi este FR Kempo, respectând regulamentele şi statutele forurilor internaţionale la care suntem afiliaţi. Pe de altă parte, vă rog să observaţi că nici în cazul FR Lupte aceştia nu au depus vreodată cerere de recunoaştere a luptelor libere ca sport independent, acestea fiind considerate şi la ei ca probă de concurs, la fel ca şi celelalte probe de concurs din cadrul FILA, greco-romane, feminin, lupte cu chimono de genul kazakh kuresh, tatar kuresh sau chiar şi la bustul gol, gen yakut etc. Nici FRAMC nu a depus cerere de recunoaştere a sportului K1, el fiind doar o probă de concurs în cadrul acestei federaţii, campionul din proba de concurs K1 din cadrul WAKO nefiind cu nimic mai prejos decât alţi campioni. Abia când va veni cineva din afara acestor federaţii naţionale cu o cerere de recunoaştere a sportului Lupte Libere, a sportului Kuresh sau a sportului K1 vor fi şi ei obligaţi să răspundă pentru a-şi proteja munca de ani de zile. Cât despre MMA, cum poţi pretinde să fi recunoscut ca şi conducător în MMA când tu abia ai organizat prima competiţie în urmă cu doar o lună de zile? Şi mai ales în condiţiile în care de ani de zile activitatea MMA de amatori este organizată oficial doar în cadrul FR Kempo, nicio altă federaţie sportivă naţională neavând această disciplină în calendarul competiţional, nefiind afiliate la niciun for mondial de specialitate, neexistând practic din acest punct de vedere niciun “litigiu” între federaţiile naţionale. Poate tocmai pentru că în acest domeniu lucrurile sunt clare, fără probleme şi tensiuni, ar putea exista la un moment dat tentaţia unor “combinaţii” la nivelul unor funcţionari din MTS în direcţia susţinerii continuării politicii de clonare şi eventual apariţia MMA 1, MMA 2, MMA pe stânga, MMA pe dreapta etc.

10. Ce federaţii mondiale există în prezent în MMA-ul amator la nivel mondial şi la care dintre acestea este FR Kempo afiliata în 2014?

Până în 2014, MMA a fost şi în cadrul FILA la care noi suntem afiliaţi, dar în prezent MMA se regăseşte ca probă sau sport în cadrul IKF (Internaţional Kempo Federation), WMMAF (World MMA Federation), WMMAA (World MMA Association) şi mai nou IMMAF (Internaţional MMA Federation), deşi, aşa cum s-a întâmplat în mai toate sporturile marţiale, sunt convins că vor apăarea şi alte federaţii. Noi suntem afiliaţi deja ca federaţie naţională cu drepturi depline la FILA, IKF, WMMAF şi WMMAA, federaţii care au organizat deja Campionate Europene şi Mondiale şi la care sportivii noştri au obţinut performanţe sportive foarte bune. Ne-am fi dorit să putem fi afiliaţi şi la IMMAF, chiar dacă această federaţie nu a organizat nimic până în prezent, pentru că suntem convinşi că în viitor vor face o treabă bună şi ei în acest domeniu. La IMMAF este afiliat provizoriu Clubul Sportiv AGON, iar eu am avut discuţii atât cu IMMAF, cât şi cu George Stanciu şi Mihail Mihailovici în care le-am propus înfiinţarea unui departament IMMAF în cadrul FR Kempo de care să se ocupe ei. Iniţial atât IMMAF, cât şi CS AGON au considerat-o ca fiind o soluţie bună, dar ulterior IMMAF ne-a condiţionat afilierea la ei de retragerea noastră din WMMAA, WMMAF şi FILA, în timp ce noi, din contră, ne doream să putem reprezenta România la modul cel mai frumos la nivel global. Bineînţeles că am refuzat. Nu puteam accepta tonul imperativ folosit de IMMAF. Şi nici nu era corect să întoarcem spatele unor federaţii cu care colaborăm bine şi care au organizat până în prezent Campionate Europene şi Mondiale foarte puternice, la simpla solicitare a unei federaţii în care totul se întâmplă deocamdată în viitor. Noi ne doream să ne întâlnim în competiţiile de MMA şi cu sportivii din fostele ţări ruse, unde WMMAA este mai activă, cât şi cu cei din continentul american, unde s-ar putea ca IMMAF să devină mai activă. Oricum, la competiţiile WMMAA au participat şi sportivi din SUA şi Canada. Cât despre MMA în România, eu continui să cred în unitate şi sunt convins că o federaţie cu 100 de cluburi poate aduce cu mult mai multe beneficii sportului respectiv, dar şi membrilor ei, decât o pot face zeci de mini-federaţii, fiecare având câte 5-6 cluburi. Sunt ferm convins că uniţi putem avea o forţă mai mare, o bază de selecţie mai mare, putem avea Campionate Naţionale mai puternice care pot genera sportivi foarte buni pentru a reprezenta România la toate forurile mondiale menţionate. Uşa noastră rămâne deschisă pentru toţi cei care doresc să lase orgoliile deoparte şi să se aşeze la masa dialogului pentru găsirea de soluţii constructive.

11. Ce părere aveţi despre vehicularea ideii cum că ar fi o “mare ruşine” pentru MMA să facă parte ca departament dintr-o federaţie?

O altă aiureală care nu ţine cont de realitatea şi modul de organizare al sportului modern. Uitaţi-vă spre exemplu la BJJ. De ani de zile spun că acesta poate face parte cu succes din Ju-Jitsu (FRAM) şi toţi cei implicaţi în fenomen îmi spuneau că nici vorbă de aşa ceva, că BJJ nu poate fi inclus în “Ju-Jitsu tradiţional”, că BJJ este un sport independent total diferit de ju-jitsu practicat de “tradiţionalişti”, s.a.m.d. Ei bine, după ce în urmă cu câţiva ani de zile chiar şi IBJJF a cochetat cu introducerea BJJ ca probă în FILA, iată că a venit rândul lui UAE JJ (Ju-Jitsu din Emiratele Arabe) să contacteze JJIF (Ju-Jitsu Internaţional Federation) pentru găsirea unor soluţii şi semnarea unui parteneriat, în aşa fel încât BJJ să intre cu această denumire, ca probă de concurs, în SportAccord sub egida JJIF. Bineînţeles că vor sta la masa dialogului şi, în cazul în care vor lăsa orgoliile la o parte, BJJ va deveni probă de concurs sub egida JJIF la SportAccord, ceea ce va aduce beneficii imense de ambele părţi. Se va putea vorbi atunci despre ceva “ruşinos” la adresa campionilor care vor lupta în proba de concurs BJJ la SportAccord sub egida “tradiţionaliştilor” de la JJIF? Nici vorbă. Vor merita tot respectul nostru. Sau alt exemplu, K1, care ani de zile şi-a desfăşurat activitatea tip PRO prin gale open la care participa cine voia, din ce sistem marţial voia, pe reguli hibrid de stand-up fighting. Iată că în ultimii ani mulţi sportivi nici nu mai spun că practică sportul “kickboxing”, ci “K1”. Chiar şi la nivel mondial sunt federaţii naţionale care au “K1” în compunere ca sport independent pentru că aşa s-au înfiinţat de la început, iar alte federaţii naţionale au “K1” ca probă de concurs sub egida Kickboxing. Cu toate acestea, indiferent de modul în care sunt organizate federaţiile respective la nivel naţional, campionii de “K1” amatori au statut egal, indiferent de tipul de federaţie naţională din care provin aceştia. Şi ca să închei cu un exemplu organizatoric, inclusiv în cadrul IMMAF sunt admişi ca membri chiar şi persoane fizice (Islanda), cluburi sportive (CS AGON – România) sau organizaţii naţionale care nici măcar nu au MMA în denumirea lor (Cameroon Naţional Fighting Sports Multi-Martial Arts Association, Nepal Naţional Marţial Art Games Confederation, Ukraine Federation of Free-fight and Single Combat etc), iar altele care au MMA doar ca departament alături de alte sporturi de luptă (El Salvador Kickboxing & MMA Federation). Aşa că, dacă forurile internaţionale nu consideră ca fiind ceva “ruşinos” funcţionarea MMA ca departament într-o federaţie, fie ea chiar şi de Kickboxing, nu văd de ce ar trebui să abordăm noi lucrurile în felul acesta. Trebuie să fi total lipsit de fair-play să acreditezi ideea că existenţa “Romanian Kempo&MMA Federation” ar fi o mare ruşine pentru MMA, în timp ce “El Salvador Kickboxing & MMA Federation” este un membru foarte ok pentru IMMAF.

12. Cum vedeţi viitorul MMA în România: sport sau probă?

Este de preferat ca MMA să devină ramură de sport, dar şi dacă rămâne probă de concurs nu va fi absolut nicio problemă din punct de vedere sportiv. Aşa cum am mai spus, pe plan mondial nimeni nu are vreo problemă cu faptul că Luptele Libere, K1 sau Kumite sunt doar probe de concurs, titlurile obţinute în cadrul acestora, chiar şi cele olimpice, fiind apreciate de toţi în egală măsură, ele nefiind considerate cu nimic mai prejos decât cele obţinute în sporturile independente. Cu toate acestea, din dorinţa de a proteja munca antrenorilor şi sportivilor noştri în domeniul MMA, am depus şi eu anul trecut o cerere de recunoaştere a MMA-ului ca sport, precum şi continuarea activităţii acestuia în cadrul FR Kempo ca şi până acum. Dar mai mult decât atât, pentru a veni în întâmpinarea solicitărilor cluburilor afiliate, precum şi pentru a nu mai lăsa loc de speculaţii de genul “who is who?” , având deja avizul Ministerului Justiţiei în acest sens, vom schimba în perioada imediat următoare denumirea federaţiei în Federaţia Română de Kempo şi MMA.

13. În afară întrebărilor legate de subiectul “MMA”, ce părere aveţi despre anumite propuneri de unificare a tuturor federaţiilor din România într-una singură, de “arte marţiale”, care să aibă în compunere departamente de genul K1, MMA, Knockdown, Point-Fighting?

O asemenea propunere nu are nicio legătură cu modul de organizare al sportului modern. Spre exemplu, gimnastică ritmică se afla într-o federaţie separată de gimnastică artistică, iar kaiac-canoe şi canotaj se află, de asemenea, în federaţii naţionale diferite, deşi fac parte din aceleaşi familii sportive. Nicăieri în lume nu există federaţii internaţionale sportive serioase organizate în acest fel. Bineînţeles că orice persoană, orice maestru, poate să-şi înfiinţeze propriul SRL, propria federaţie sau organizaţie căreia să-i spună cum vrea el şi pe care s-o organizeze şi s-o dezvolte cum vrea el, ca un “guru” universal al sistemului respectiv. Dacă, însă, vorbim despre sportul modern, atunci trebuie să învăţăm şi să înţelegem modul de organizare al acestuia şi nu să rămânem în sfera “clanurilor” şi a “stilurilor”. Federaţiile sportive naţionale trebuie să aibă în compunere “sporturi” şi nu “regulamente de concurs”. Niciun minister din lumea asta nu recunoaşte sportul “arte marţiale” în compunerea căruia există probele de concurs Point-Fighting, Knockdown, K1 sau MMA. Un astfel de sport, “arte marţiale”, nu există. Există, însă, sportul Judo, Karate, Box, Wushu, Ju-Jitsu, Kickboxing, Kyokushinkai. Fiecare din ele are în compunere regulamente de competiţie sau probe de concurs. Cât despre o unire în România a tuturor sporturilor de luptă recunoscute de minister într-o singură federaţie mamut, asta ar fi într-adevăr ceva unicat în lume. Imaginaţi-vă o adunare generală la care ar trebui să participe vreo 1.000 de cluburi, câte există în prezent în acest domeniu la nivel naţional, reprezentând vreo 15-20 de ramuri de sport diferite, având atât identităţi, cât şi interese diferite şi care ar trebui să cadă de acord asupra luării unor decizii. Nebunie curată. Credeţi că dacă era aşa de normal ca toate sporturile marţiale să fie unite într-o singură federaţie nu s-ar fi unit în felul acesta şi la nivel internaţional?

Ce spun reprezentanţii sporturilor de contact despre fenomenul MMA în România?

Lucian Băroiu, Preşedintele Federaţiei Române de Karate: „Eu vă spun foarte clar, MMA a fost introdus în România de Amatto Zaharia încă de acum  vreo 14-15 ani, el fiind şi primul care a organizat competiţii televizate în domeniu. Federaţia Romana în România, şi aşa trebuie să şi rămână. Ar fi o prostie să ne apucăm să mai clonăm federaţii pe bandă rulantă şi în domeniul MMA aşa cum s-a întâmplat în Karate.”

Liviu Crişan, Preşedintele Federaţiei Română de Karate WKC: „Indiferent cât ar încerca unii şi alţii să falsifice adevărul sau să nuanţeze lucrurile, realitatea este că MMA a început în România cu Kempo şi Amatto Zaharia, acesta organizând şi primele competiţii sportive de acest gen.”

Aurel Pătru, Vicepreşedintele Federaţiei Române de Arte Marţiale: „Prima dată am văzut în România meciuri de MMA în cadrul galei “Provocarea Campionilor” organizată de Amatto Zaharia la Circul Globus. Cu acea ocazie, campioni din Thailanda şi Japonia au luptat pentru prima oară în România pe reguli K1 sau MMA.”

Alex Baciu, Promotor Klash: „Cel care a declanşat această nebunie a organizării galelor televizate în România este cu siguranţă Amatto Zaharia şi, deşi au trecut peste zece ani de atunci, îmi aduc aminte cu plăcere că atât eu, cât şi prietenul meu Mihai Adrian am luptat pentru prima oară în viaţa noastră într-o gală televizată la Sibiu, în “Provocarea Campionilor”.

Robert Manole, Preşedintele Fundaţiei de Arte Marţiale Nippon Seibukan: “Provocarea Campionilor” organizată de Amatto Zaharia în urmă cu peste 10-12 ani, va rămâne în istoria artelor marţiale mixte din România ca fiind prima gală televizată în direct organizată vreodată la noi în ţară.”

Ciprian Sora, campion mondial MuayThai: „Că le place unora sau altora, în România primele gale televizate au fost organizate de Amatto Zaharia, care a organizat şi primele competiţii de MMA. Restul e poveste. Din moment ce Amatto e cel care a introdus galele de profil în România, iar ministerul a premiat sportivii care au participat la competiţiile de profil, este îndreptăţit ca FR Kempo să ceară includerea MMA-ului sub umbrela sa.”

George Păcurariu, campion mondial Kempo/MMA (Titlul de cel mai bun KO în MMA – SUA, 2013): „Prima dată când am auzit termenul de MMA în România a fost prin 2001-2002. Eram în armată, mă uitam la televizor la “Provocarea Campionilor” organizată de Dl. Amatto Zaharia, şi atunci mi-am spus că acolo vreau şi eu să ajung. Şi aşa a şi fost. După multă muncă la CS Tudori, am fost cooptat la lotul naţional unde m-am cizelat ca luptător. Experienţa căpătată timp de 6-7 ani la lotul naţional de Kempo unde am luptat în special pe probe mixte (Full-Knockdown-MMA) a fost definitorie pentru creşterea nivelului meu valoric în MMA.”

*Material publicat în numărul 45 al revistei Sport Revolution.